Cariera lui Serban Toader, CEO-ul KPMG Romania, poate constitui fara probleme documentatia necesara oricarui regizor care vrea sa redea o poveste despre marele vis american: personajul intra intr-o companie de top pe o pozitie de entry-level si, in cativa ani, ajunge tocmai la ultimul etaj, in cel mai "comod" fotoliu al grupului. Simplu. Am vazut-o de atatea ori in filme incat chiar pare simplu. Dar oamenii muncesc pentru salariu, tocmai pentru a-si putea sustine viata privata, cea de dupa orele de munca. Si, intr-un domeniu unde nimeni nu este platit pentru orele suplimentare, ci doar pentru performante, indivizii care au o foarte buna organizare a agendei de zi vor fi mereu in avantaj. Ceea ce, desi e cat se poate de real, nu e probabil destul de glamorous pentru filmele americane.
Acesti oameni eficienti vor avea timp si pentru ei, dar si mijloacele de a-si transforma timpul intr-un mod de viata cat mai placut. "Unii se nasc cu talentul acesta, iar altii invata pe parcurs sa fie cat mai eficienti. Eu cred ca am facut parte dintre cei norocosi..."


Un prim scaun important
Toader (36 de ani) a crescut nu numai odata cu KPMG, unde lucreaza din 1996, dar si cu Romania. Spune ca la inceputurile lui, ale companiei si ale afacerilor serioase de la noi din tara, era o diferenta imensa fata de momentul 2008.

"In primul rand era o perioada de tranzitie. In al doilea rand, poate la fel de important, tot ce inseamna azi suport de lucru, si ma refer la laptop, telefon mobil pe care poti primi mailuri s.a. nu existau atunci. E drept, nici lucrurile nu se desfasurau cu viteza de astazi."
"Primul meu laptop, unul deosebit de greu, alaturi de desele calatorii cu avionul, m-au pozitionat solid in capul mesei de familie, pentru ca aveam foarte multe de povestit", glumeste Toader. Tatal sau calatorise o singura data cu avionul, iar acela era un eveniment foarte dezbatut la mesele din familia Toader. Fiul zbura, insa, cel putin o data pe luna inca din primul an de KMPG, deci devenise, pe buna dreptate, vocea naratorului la evenimentele familiale. Toader crede azi ca el, KPMG si altii ca ei sunt cat se poate de necesari intr-o societate cum e cea romaneasca. "Fara noi, viata investitorilor ar fi mult mai grea, viata guvernului la nivel microeconomic ar fi si ea mai dificila si, in plus, munca noastra e benefica pentru fiecare angajat care vrea sa cunoasca compania pe care o are in vizor. Trebuie sa avem ochi de vazut, si urechi de auzit, pentru a distinge cat mai bine intre realitate si inexactitate."

Primul roman din Parlamentul European
La KPMG l-a atras in primul rand brandul, dar si perspectivele pe care i le oferea un grup international. Argumente indeajuns de puternice pentru a-si face curaj sa-si trimita CV-ul. Ba chiar insista pe curajul necesar pentru a-ti trimite scrisoarea de intentie pe adresa unei companii de talia KMPG.
Acum devine nostalgic cand se gandeste la primul an din firma de audit si consultanta fiscala. "Am acumulat foarte multe intr-o perioada foarte scurta. Eram ca un burete pentru informatiile si situatiile din jurul meu." In 1996 a plecat in Luxemburg, pentru a consulta un Parlament European despre care nici nu se prea auzise in Romania acelor ani. Mai mult, el, un roman, a condus echipa de specialisti europeni care a auditat forul european. S-a intors dupa un an ca manager de audit, si cu mandria ca europenii au avut de invatat de la el. "Colegii de atunci imi trimit si azi felicitari de Craciun, deci inseamna ca am avut o relatie foarte buna."

O chestiune de atitudine
Toader zambeste cand isi aduce aminte ca Maria Stancu, actualul director de marketing al KPMG, a fost cea care l-a intervievat pentru postul de entry level din cadrul firmei. O interesa in principal atitudinea, deoarece contabilitatea o poate invata oricine, insa bunul-simt nu. Si a avut mana buna. "Asta cred ca am avut eu atunci: curaj, ambitie si sansa. Deci asta caut sa gasesc si la angatii mei."
Oricum, un lucru pare cert in stilul sau de manager: adora feedback-ul. De ambele parti. Sa-l ofere sau sa-l primeasca, reactia oamenilor e foarte importanta pentru Toader. Poate si pentru ca lui, personal, i-a cam lipsit. "Doar acum, dupa ce am acces la evaluarile din arhiva, mi-am dat seama ca ma apreciau (sefii n.r. ). Poate a fost mai bine ca n-am stiut atunci." Astfel a putut sa se concentreze pe lucrurile importante: sa construiasca un departament de servicii financiare de la zero, cu echipa si mai apoi portofoliul de clienti, fapte ce l-au transformat atunci, in 2004, in partener la KPMG.

Eficienta si echilibru
Astazi incurajeaza echilibrul, pentru ca e convins ca niciun business nu va functiona la capacitate maxima daca oamenii din interior nu au o viata echilibrata. "Prefer intotdeauna de la un angajat KPMG opt ore de munca eficienta in favoarea unor doisprezece ore ineficiente. Nu ma incanta sa vad oamenii lucrand peste program, pentru ca nu e vorba mereu de de-dicatie sau pasiune, ci tocmai de ineficienta."
Iar vizavi de zvonurile privitoare la munca titanica din marile multinationale de la noi, Toader spune ca sunt exagerari. Sau cazuri nefericite. "Nu e o munca fizica, ci una a cunostintelor. Oamenii din sistem sunt printre cei mai capabili si au o mare sete de cunostinte. Vor sa invete din proiecte mari, isi extrag adrenalina tot de-acolo, deci intra intr-un ritm de munca, cu propriile lor asteptari si obiective. Am patit-o si eu." Dar sezonul de audit inseamna maximum cinci luni pe an, cel mult ianuarie-mai, perioada de stres urmata de una mai degraba relaxanta, de sapte luni. "Eu plec de la birou la 17.30 aproape zilnic si mereu incerc sa le spun (angajatilor - n.r.) ca nu trebuie sa impresioneze pe nimeni stand dupa pro- gram." Un argument ce-i sustine atitudinea este si faptul ca, desi o sumedenie de povesti despre epuizarea angajatilor din mai multe multinationale fac primele pagini in presa din Romania, in aceeasi tara si in aceleasi companii ajung, poate paradoxal, cele mai multe CV-uri si scrisori de intentie de pe piata.

Jocul angajatilor
Seful KPMG Romania e cat se poate de constient ca manageriaza o companie crescuta cu si de catre oameni, deci oamenii sunt principalul sau capital. Iar lupta nu se poarta neaparat pentru atragerea angajatului, ci pentru pastrarea lui in structurile companiei. Intr-o perioada in care piata este a angajatului, nu este deloc usor sa-ti tii aproape oamenii competenti. Este motivul pentru care promoveaza o politica a usilor deschise prin care incurajeaza angajatii sa i se adreseze direct pentru orice intrebare, nemultumire, sau nelamurire. "Am un blog personal in cadrul grupului, prin care incerc sa le spun ca, in loc sa discute pe holuri, pot sa ma intrebe direct pe mine. Pana la urma cred ca au inteles ca e un sistem cat se poate de firesc ce are numai beneficii. Feedback-ul este foarte important." In plus, birourile KPMG au fost "ferecate" pe perioada Sarbatorilor, tocmai pentru a-i incuraja pe angajati sa aiba o viata echilibrata. E drept, toata lumea are un laptop prin care isi poate face treaba si de acasa. Pana la urma, deadline-ul e deadline. In ceea ce-l priveste, atributiile i-au sporit de la an la an, necesitand o implicare tot mai mare. "Modul in care privesc pozitia mea actuala in cadrul KPMG nu este acela al unui job cu program fix, de luni pana vineri. Sunt implicat 100% in tot ceea ce fac, si o fac cu o mare pasiune si dorinta de a obtine cele mai bune rezultate." Insa indiferent de pozitia pe care a ocupat-o, a incercat sa nu se lase "dus de val" si sa pastreze echilibrul intre viata profesionala si cea privata. Isi incarca bateriile in mijlocul familiei, unde "cei doi baieti sunt o sursa inepuizabila de energie. In familie gasesc motivatia pentru tot ce realizez pe plan profesional si ii consider participanti cu drepturi depline la toate succesele mele".


BigFourinRomania

Big Four, denumire ce reuneste cei patru giganti ai auditului la nivel mondial - PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young, Deloitte si KPMG, a devenit, dupa numirea
lui Toader la conducerea KPMG Romania, o afacere romaneasca: cei patru manageri generali ai birourilor locale din Romania sunt cu totii romani. KPMG a patruns pe piata autohtona in 1994, cu doi ani mai tarziu decat Ernst & Young si Deloitte, si cu trei ani intarziere fata de PricewaterhouseCoopers.