In lobby-ul aglomerat al RIN Grand Hotel din Capitala, cu greu iti dai seama cine sunt Robert si Ionut Negoita printre oamenii care vorbesc la telefon, verifica mail-urile pe laptop sau se indreapta catre una din cele 40 de sali de conferinte. Poti fi sigur insa ca ii gasesti pe proprietarii Confort Group in forfota de la receptie, o data - pentru ca birourile lor nu sunt gata si in al doilea rand, pentru ca sunt genul de antreprenori care cu o mana semneaza contractele si cu cealalta verifica daca s-a uscat tencuiala.

Chiar daca finisajele sunt aproape complete, ultimele etaje ale hotelului de 1.500 de camere din zona Vitan-Barzesti inca sunt cuprinse de febra pregatirilor. Nu este usor sa inaugurezi un hotel care inghite 20% din capacitatea de cazare a Bucurestiului si a carui realizare jucatorii din piata o considerau nu demult utopica, iar fratii Negoita stiu foarte bine ca mai au cate ceva de demonstrat.

"Cea mai mare preocupare a mea o reprezinta oamenii", explica Ionut Negoita, fratele cel mare, motivele pentru care vorbeste non-stop la telefon sau este oprit pe holuri de angajatii sai. "Avem foarte multi oameni pe santiere, cu diverse probleme, si pot aparea oricand accidente de munca", spune el. Si motive de ingrigorare ar fi destule, daca tinem cont ca desi nu s-au strans inca schelele de la RIN, pentru Confort Group, proiectele mari curg si santierele se tot deschid. Se sapa fundatia pentru un mall de 40 de mii de metri patrati, in zona de sud-est a Capitalei, se realizeaza proiectul pentru doua turnuri de birouri in Pipera si se lucreaza la un nou ansamblu rezidential, de 5.000 de case, Confort City.

Din fericire pentru cei doi proprietari ai celui mai mare hotel din Capitala, problemele, ca si profiturile, le gestioneaza impreuna. Iar managementul a fost de la inceputurile lor in business, o "slujba full-time pentru amandoi". Asocierea dintre cei doi a inceput inca de la varsta adolescentei, cand au cerut drujba tatalui lor, de profesie sofer, si au inceput sa taie lemne contra cost pentru vecini. "Da, primii bani i-am facut pe la 15-16 ani, cu drujba", isi aminteste Ionut (35 de ani). Fiecare adunase cate 10.000 de lei, ceea ce era mai mult decat un salariu. "La 17 ani ai mei si 19 ai lui Robert am luat prima decizie serioasa impreuna si am plecat in Iugoslavia." Au tras din greu vreme de 5 luni si au castigat si prima suma substantiala de bani - in jur de 5-6.000 de marci. "Ne-am luat-o rau in cap. Am cumparat un Mercedes cu o buna parte din bani si pe restul i-am cheltuit. Intr-un an am pus masina pe butuci si ne-am dat seama ce greseala am facut."

DIN NOU DE LA ZERO

Nesabuinta i-a pus in fata unei noi decizii si cei doi frati au luat-o din loc catre destinatii unde banii se faceau mai usor. Fara sa piarda trenul, s-au urcat propriu-zis intr-unul cu destinatia Danemarca, pentru ca aveau deja o viza pentru aceasta tara, dar calatoria nu a fost lipsita de peripetii. Au fost coborati, au mers pe jos, iar apoi s-au imprietenit cu un marocan si au mers cu masina. Au trecut prin Germania pentru ca apoi sa se opreasca direct la Paris, unde au si ramas, vreme de 2 ani, la munca in amenajari interioare. "Cand am ajuns aveam la noi doar un numar de telefon al unor prieteni de familie, iar cand am plecat, doi ani mai tarziu, aveam stransi 50-60.000 de dolari, ceea ce, la sfarsitul anilor ?96 insemnau 7-8 apartamente frumusele", spune Ionut. Fratele sau, Robert (36 de ani), apreciaza perioada respectiva ca fiind determinanta pentru viitorul lui in afaceri.

"Mi-am dat seama ca niciodata n-am sa fiu angajat. Nu sunt genul care sa astepte avansul si lichidarea de la o luna la alta. Stilul meu de viata este mai aventurier, imi place sa explorez."

Banii din amenajari interioare au fost si sursa celor dintai investitii serioase: au amenajat o sectie de ceramica, la tara, in judetul Prahova si au construit un depozit. Dupa un brainstorming ca intre frati, au realizat ca a sosit momentul sa treaca la alte domenii, mai banoase. Mobila, mocheta sau pardoseala? Ionut isi aminteste cum au luat decizia. "Ne-am stabilit la partea de distributie de produse pentru pardoseala, precum mocheta, linoleumul si covoarele, si atunci am invatat sa ne finantam si din altceva decat din surse proprii. Era 1998 si am luat un credit substantial de la Raiffeisen, in valoare de 500.000 de euro. Ni s-au cerut teancuri de hartii ca sa ne putem dovedi capacitatea de plata si am garantat imprumutul cu depozitul pentru mocheta, care era destul de mare si de valoros, dar chiar si asa a fost destul de dificil de garantat. Se lua greu un imprumut atunci." Au luat creditul sub forma de capital de lucru si au dezvoltat businessul cu mocheta. Jonglau afacerea din termenele de plata ale furnizorilor si din incasari. "Plateam la 30-60 de zile si aveam timp sa rulez banii, dat fiind faptul ca erau perioade bune pentru amenajari si mergeau vanzarile." Pentru ca importurile mergeau struna, in preajma anului 2000 au atins primul milion de euro. "Nu am contemplat prea mult, fiindca aveam treaba. Am simtit ca am trecut de un prag, si, ca in fiecare an de atunci incolo, ne-am gandit in lunile de iarna (perioada de respiro) ce vom face cu banii peste an, cand toate businessurile isi dau drumul."

THINK BIG

Destul de repede au ajuns sa acopere intreaga tara cu businessul de mocheta, prin colaboratori sau prin magazine proprii, peste care s-a nascut si brandul Pro Confort, care s-a pastrat pana mai tarziu. "Atinsesem o cifra de afaceri de 4,5 milioane de euro anual, iar in 2001 am reusit sa luam credite foarte mari", spune Ionut, prefigurand parca conceptul de "think big", care avea sa le defineasca toate actiunile de aici incolo. Au lucrat cu BCR si inca doua trei banci si asa le-a venit ideea de a cumpara un teren de 12.000 mp la Otopeni, locatia pe care au construit si primul hotel din portofoliu ? Rin Otopeni. "Am dat 7-8 dolari pe metru, iar acum valoreaza peste 300 de dolari pe metru. Erau niste balarii uriase ? abia razbeam cu un Nissan Terrano, dar ne-am bazat pe faptul ca era un teren aproape de aeroport." Pana la urma au razbit, si, pe modelul vazut in vest, s-au gandit ca ce altceva ar merge mai bine in vecinatatea aeroportului decat un hotel? De la vorbe la fapte a fost un pas mic. Au achizitionat "niste jafuri de excavatoare cu care si-au facut treaba", au decis configuratia si au inceput constructia. De unde au avut know-how? E o intrebare pe care multi jucatori din piata inca o ridica cu privire la proiectele hoteliere ale fratilor Negoita. Acestia insa, recunosc, cu sinceritate: "am facut spionaj industrial ? ne-am facut prieteni, am luat de la fiecare cate ceva si gata". La fel de candid isi admit si greselile: "l-am facut cam mare, cu holuri cam late, dar pe parcurs

l-am eficientizat". Au investit atunci 2,5 milioane de euro in constructia hotelului cu 150 de camere, dar acum l-ar vinde cu peste 11 milioane de euro.

"Cand ne-am apucat de hoteluri, ne-am dat seama ca avem timp sa construim o retea. Marii hotelieri ai vremii erau Paunescu, care detinea Intercontinentalul, Rex-ul si Lido ? si care intre timp nu mai are nimic ? si Copos, un tip OK, care a stiut sa profite de tranzitie. Amandoi aveau insa o problema - erau formati in comunism."

In general, cand vorbesc despre business, Robert este vizionarul, omul cu ideile, si Ionut vine cu cifrele, cu temeinicia. "Am asteptat 2 ani ca hotelul Rin Otopeni sa ajunga la maturitate si am mers pe o reteta atipica, data de locatie si de faptul ca nu era o franciza din strainatate ? ne-am impus prin politica de preturi, care a grabit procesul de ajungere la maturitate a hotelului." Din dorinta de a explora noi sectoare de business a aparut si al doilea proiect al familiei Negoita, Water Park Otopeni. Au cumparat 5 hectare de teren cu 4 euro metrul, care acum valoreaza 200-300 de dolari pe metru. Investitia a fost de 3,5 milioane de euro. Imediat dupa s-au gandit sa isi completeze portofoliul cu un nou hotel si asa a aparut Confort Traian. Povestea urmareste parca acelasi scenariu ? 800 mp (mai inghesuiti, data fiind locatia centrala), cumparati cu 1.000 de euro pe metru, plus investitia de 3 milioane de euro in constructia propriu-zisa, s-a ridicat hotelul si acum este evaluat la 10-11 milioane de euro. Ca orice edificiu, proiectele ridicate unul dupa altul de catre fratii Negoita adapostesc si ele un secret: toate au fost facute in regie proprie. "Si acum avem un birou de arhitectura in-house si inca de la inceput am infiintat o firma de constructii cu care sa ne desfasuram nestingheriti proiectele, fara sa fie nevoie sa dau bani altora pentru lucrarile de constructii." Pe de alta parte, in afara de faptul ca sunt two-men-show, ei refuza sa presteze servicii pentru terti. Pro Construct, firma care deserveste exclusiv Confort Group, a construit recent si cel mai mare hotel din grup, RIN Grand Hotel din zona Vitan.

NOI DE CE SA NU PUTEM?

Dupa trei ani in care au observat ca businessul cu mocheta a inceput sa ajunga la saturatie si si-au vazut visul implinit, acela de a detine cateva hoteluri, s-au declarat si ei atrasi de mirajul imobiliarelor. Asa au dat startul constructiei de case. Si in aceasta zona au inceput in acelasi stil caracteristic ? s-au uitat la ce fac altii si si-au pus intrebarea "noi de ce sa nu putem?". "Am mers in cartierele Impact, la Ibiza, am cerut pliante si am vazut oferta lor. Stiam ce costuri sunt in constructii, din experienta proprie si din calatoriile noastre in Spania, unde real estate-ul explodase ceva mai devreme. Am prevazut astfel o crestere fulminanta." Asa s-a nascut Domus Stil, care avea sa se contureze ulterior ca divizia de imobiliare a Confort Group. Sub acest nume, Ionut si Robert au cumparat un nou teren, de 7 hectare, intr-un camp din Pipera. Au pus planurile pe hartie in 2006 si au schitat cartierul Confort Residence, format din 240 de case si 70 de apartamente, care astazi sunt in intregime vandute si locuite. Au investit 40 de milioane de euro si au vandut apoi vilele din complex cu preturi situate intre 200.000 si 300.000 de euro. Robert Negoita si-a pastrat si el o locuinta in complex, dar a vandut-o ulterior pe motiv ca "era prea departe de RIN", unde isi petrece mai toata ziua. "Am satisfactie cand vad ca intr-un camp arat am ridicat un cartier intreg." Totusi, gustul banilor din hoteluri nu i-a lasat indiferenti. Si, cum sunt genul de manageri care pleaca urechea la sugestiile celor din jur, nu au ramas indiferenti nici la plangerile clientilor care nu mai gaseau camere libere in hotelurile din Otopeni sau din centrul Bucurestiului.

CEL MAI MARE HOTEL

Daca ii intrebi cum le vin ideile sau cat timp dureaza sa ajunga la o intelegere pentru un proiect nou, atat Robert, cat si Ionut raspund simultan si in aceleasi cuvinte. "E o chestiune de ore." Cateva ore au trecut si de la ideea indrazneata de a face "cel mai mare hotel" si pana la prima cupa de excavator luata din terenul pe care troneaza acum arogant RIN Grand Hotel. Anuntul proiectului, conceptul sfidator de "cel mai mare hotel" si inceperea efectiva a lucrarilor au facut val dupa val in presa si printre cunoscatorii industriei hoteliere. Au fost guri care au spus ca nu poti sa faci un hotel de patru stele dupa ce abia ai acumulat experienta de management cu unul de doua (aluzie la hotelul Confort Traian) sau ca tineretea si planurile mari nu garanteaza succesul pentru o capacitate de cazare care ar fi inghitit jumatate din necesarul Capitalei. Temeri sau contraargumente intemeiate? Daca atunci credibilitatea fratilor Negoita era puternic contestata si nimeni nu vedea hotelul in picioare, acum, atat analistii din industrie, cat si concurentii directi, precum Mariott sau Crowne Plaza, ii pot zari de departe toate cele 15 etaje, cu firma luminoasa rosie aprinsa, care parca confirma spusele proprietarilor: "ma fascineaza la acest hotel faptul ca are amprenta la sol de un hectar".

Pana si ei recunosc ca s-au aventurat foarte sus cu proiectul. "Ne-am gandit care ar fi cel mai mare hotel mare - era unul din Berlin, avea 1.200 de camere - si atunci am decis ? al nostru trebuie sa fie si mai mare. A fost riscant. La Otopeni, hotelul Sky era pe butuci si noi ne apucam de un hotel si mai mare. Mereu am avut proiecte nebunesti. De ce sa nu mearga? Am mizat pe preturile mari ale concurentilor, de peste 100 de euro per camera, si pe politica noastra agresiva de preturi, care ne-ar fi situat sub preturile pietei." Adevarul despre duo-ul Negoita este ca sunt doi antreprenori pragmatici care se mai ocupa si cu managementul. "Noi construim si conducem si chiar putem sa le ducem pe toate." Explicatiile de ordin tehnic vin la fel de usor: "Daca ai o franciza, 15% e taxa de franciza, mai dai niste bani la salariile expatilor, la 40% se ridica investitia si ajungi sa ceri 100 de euro pe camera. Fara franciza, eu imi permit sa cobor pretul camerei pe la 60-70 de euro", explica Ionut Negoita. Hotelul a fost intampinat cu scepticism de piata, dar cei doi frati se asteptau la astfel de reactii. Ei considera ca proprietarii din bransa gandesc prea conservator si ca nu iti trebuie un expat ca sa conduci bine un hotel sau o franciza pentru ca proiectul sa devina in scurt timp profitabil. Robert Negoita, care nu pierde nicio ocazie sa spuna despre el insusi ca are calitati deosebite, de vizionar, nu suporta sabloanele. "Realizarile marete sunt ale celor care ies din tipare. Bill Gates nu a lansat sabloane, el a revolutionat. Oamenii care gandesc revolutionar au realizari notabile", spune el cu emfaza.

FRATELE MEU E SEF

Pentru ca au aspiratii inalte si modele celebre, fratii Negoita prefera sa isi conduca singuri businessurile, si nu oricum, ci foarte implicat. Nu angajeaza manageri straini si nu lasa niciodata fraiele din mana. Au mers pe mana managerilor romani si acum dau 400 de salarii lunar doar angajatilor din RIN Grand Hotel, dar urmaresc sa mai angajeze inca pe atat pentru a putea face fata solicitarilor. "Normal ca hotelul nostru a creat un soi de panica, din moment ce afectam hotelurile cu costuri mari. Pentru ca noi am livrat 1.500 de camere, Bucurestiul nu mai are nevoie de locuri de cazare anul acesta. Iti vine greu sa crezi ca ai putea fi concurat la asemenea nivel, mai ales ca suntem mai mari decat primii patru cei mai mari. Noi putem goli cele mai mari patru hoteluri din Bucuresti. Pentru summit-ul NATO ne asteptam la un grad de ocupare de 100%, iar in perioada februarie-martie am avut grad de ocupare de 30%, ceea ce este multumitor." Desi nu lucreaza cu expati, nu au insa retineri in a face headhunting printre managerii locali ai altor hotelieri. Pentru sefia RIN Grand Hotel, de exemplu, "i-au furat" lui George Copos directorul general al hotelurilor din Poiana Brasov, si i-au incredintat o misiune grea: sa aduca venituri de 17-18 milioane de euro anul acesta si sa mentina o marja de profit de 45%. Chiar si cu o armata de manageri prin preajma, atat pentru divizia de hoteluri, cat si pentru divizia de imobiliare, Ionut nu ezita sa se preocupe el insusi de soarta locatarilor din cartierele pe care le construieste. "Mi-am format oamenii sa ma intrebe lucrurile care ii depasesc. La hotelul de la Otopeni, de exemplu, apuc sa trec doar 2-3 ore pe saptamana. Trebuie sa tin legatura cu oamenii din locatii." De altfel, cand un proprietar de casa din cartierul ridicat in Pipera a sunat sa se planga de faptul ca aude zgomote in calorifer, Negoita a trimis o echipa la fata locului, s-a interesat personal de cum a decurs interventia, daca zgomotele se aud ziua sau noaptea, si daca locatarul a fost multumit pana la urma. Fie ca il suna Aristide, Marius sau alt sef de santier, Ionut Negoita raspunde intotdeauna la telefon.

In plus, cand nu il gasesti pe Ionut, il gasesti pe Robert, iar daca unul ia o decizie, celalalt merge incontestabil pe mana fratelui. Robert este vulcanicul, uneori a avut idei care frizau science-fiction-ul, dar intotdeauna le-a sustinut cu argumente. Ionut este mai analitic si mai tehnic, iar impreuna incearca sa ajunga la consens. Oricum, fiecare spune despre celalalt ca este sef. "Am mai avut si noi probleme care plecau de la bani, dar ne-am pus de acord si le-am lasat balta, iar tendinta a fost sa directionam banii spre business." De aceea, scopul lor comun este sa reinvesteasca toate profiturile, si, in afara de faptul ca fiecare conduce o masina luxoasa - un Cadillac si respectiv un Lexus, nimic din stilul de viata al celor doi nu tradeaza averea considerabila a familiei. Daca ii intrebi unde isi tin banii si cam de cate lichiditati dispun lunar, raspunsul este cel putin surprinzator: "nu avem bani pusi deoparte - banii nostri se afla in proiectele viitoare, iar disponibilul pentru rulaj il tinem intr-un cont la vedere, intr-o banca din Romania".

COMPLET NEASIGURAT

Se tem de ceva? Aparent, nimic nu ii sperie ? nici proiectele uriase, care incep sa ii reprezinte mai bine decat o carte de vizita, nici concurenta, pe care o sfideaza cu eleganta, si nici macar incendiul "de 2 milioane de euro" din iunie 2007, care a cuprins mai mult de jumatate din fatada hotelului RIN Grand Hotel, pe atunci inca nefinalizat. "Nu eram asigurati si nici nu o vom face. Nu suntem adeptii asigurarilor. Am facut un buget si daca as asigura toate bunurile pe care le detine Confort Group, as plati anual peste 200.000 de euro. Ar trebui sa stau sa citesc contracte cu 50 de pagini si scris mic, iar eu nu am timp de asa ceva. Or, 200.000 de euro ii dublez intr-un an. Mai bine iau eu banii si daca se intampla ceva, platesc din buzunar. Ma autodespagubesc", spune nonsalant Ionut. De fapt, stilul fratilor Negoita este cat se poate de "self-made": ei se autodespagubesc, se autofinanteaza, se automanageriaza si se autodepasesc.

Cea mai mare problema pe care au identificat-o de-a lungul timpului a fost sa se inconjorare de oamenii potriviti. "Nu am vrut manageri importati, si atunci a trebuit sa cresc oameni care sa poata face diagnoza, sa vada problema si sa vina cu solutia", spune Robert. "Trebuie sa cunoasca industria hoteliera, dar daca avem o problema cu spalatoria, nu vreau sa stea acolo 3 ore si sa se apuce de calcat cearsafuri. E greu sa faci un management de calitate si sa ai vedere de ansamblu." Totusi, fiecare frate se bizuie pe celalalt si impreuna spera ca numai din activitatile hoteliere sa incase in 2008 in jur de 30 de milioane de euro, dintre care doua treimi ar putea veni doar din Rin Grand Hotel (RGH). Inca un hotel in plan? Deocamdata, niciunul dintre cei doi nu crede ca mai este loc, desi au pe masa un proiect de hotel in Pipera, de 3.000 de camere. "Dar inca nu i-a venit vremea. Poate prin 2010."

Nu acelasi lucru cred si despre piata imobiliara, unde se vor avanta cu proiecte si mai ambitioase ca pana acum. In timp ce la sud de Rin Grand Hotel tocmai se ridica Confort Park, complex de 464 de locuinte, din care garsonierele s-au vandut in totalitate din stadiul de proiect, in toamna lui 2007, divizia de imobiliare Domus Stil a demarat lucrarile la un nou cartier rezidential cu 1.680 de apartamente, Confort City, in care investesc in jur de 80-100 de milioane de euro. De data aceasta, cei doi cauta ajutor si pe la banci, cu care sunt in discutii pentru finantare.

CEL MAI MARE MALL

Anul 2008 va fi pentru ei cu precadere anul imobiliarelor, nu numai sectorul rezidential fiind pe lista lor de prioritati. Robert si Ionut vor construi, prin Confort City, un concept integrat, in care se va regasi si un mall, dar si spatii de birouri. Mall-ul va avea 40.000 mp, dintre care 25.000 mp utili, va fi dispus pe 4 etaje, iar la demisol va exista o piata agroalimentara traditionala. Celelalte 10 etaje vor fi dedicate spatiilor office. Locuintele din complex vor fi vandute prin agentii mari, dar si cu forta proprie de vanzari. "La cartierul din Pipera am lucrat cu 7-8 agentii mari, dar care au reprezentat doar 20% din volumul vanzarilor. Vindem bine si singuri."

Si, pentru ca "cel mai mare hotel" si "cel mai mare mall" nu sunt de ajuns, fratii Negoita vor sa aiba in portofoliu si "cele mai inalte turnuri de birouri". Se vor ridica in Pipera si vor avea 40-50 de etaje, iar investitia s-ar putea sa ii coste cam 500 de milioane de euro. Deocamdata, trebuie sa iasa PUZ-ul. In afara de investitiile in imobiliare, pe care le considera foarte satisfacatoare ca business, Robert Negoita a fost cel care a cochetat si cu afaceri conexe. "Am vrut la un moment dat sa cumpar un club de fotbal ? FC National. Dar nu am avut cu cine sa ma inteleg. Probabil ca voi infiinta un club de la zero", spune Robert. Urmeaza cursurile unei scoli de pilotaj si este pasionat de astronomie, dar viseaza sa construiasca un trust media. Mai multa expunere? "De ce nu? Mi-ar placea sa investesc in presa scrisa si in televiziune", anunta antreprenorul-dezvoltator Robert. Nici el, nici fratele lui, Ionut, nu se dau inapoi de la nimic. Calatoresc amandoi catre destinatii exotice precum Brazilia si Argentina si joaca impreuna tenis, fotbal si biliard. Niciunul nu are sofer si niciunul nu pune pret pe status simboluri. "Masina te reprezinta. De aceea am doua - un Cadillac Escalade si un Mercedes S Classe. Fratele meu conduce un Lexus LS 460. Dar mi s-ar parea o nebunie sa am un pix de 10.000 de euro sau un telefon exorbitant. Tot ce am trebuie sa arate bine, dar sa fie si functional", spune Ionut.

Fara sa recunoasca pe cineva drept model in afaceri, fratii Negoita spun ca au avut, totusi, de invatat de la multi. Au tintit atat de sus in domenii in care altii spun ca deja nu mai e loc, incat nu poti decat sa il crezi pe aventurosul Robert cand anunta cu pompa ca vrea sa se imbarce pe naveta miliardarului american Richard Branson, proprietarul Virgin Atlantic. In fond, pentru ei, ultima frontiera pare sa fie doar spatiul.

TRICOURI SI PLIANTE

Desi este printre primii milionari ai Romaniei, Robert Negoita neaga ca implicarea sa in PSD ar avea vreo legatura cu afacerile. "Este un hobby. Politica este un mijloc prin care vreau sa ajung sus. La cel mai inalt nivel." Se vede tanarul originar din Maneciu presedinte? "Nu, dar ma gandesc ca, poate, la 50 de ani, as putea sa fiu prim-ministru." Deocamdata, din pozitia de vicepresedinte al TSD, stie ca nu i-a venit momentul. "E Vanghelie pe teava. Desi anticipez ca va pierde alegerile si va produce un dezastru pentru PSD, nu e cazul sa ies in fata, pentru ca eu inca nu am sustinere." Invers insa, fratii Negoita nu se feresc sa sustina ei partidul. "Trebuie sa cotizezi intr-un partid. Noi am intrat de trei ani in politica, desi stateam destul de bine si aveam deja cifra de afaceri de cateva zeci de milioane de euro. Daca dam ceva la partid, dam pentru ca vrem. Partidul nu cere. Si in orice caz, nu dam bani, dam pixuri si pliante", glumeste Ionut, care spune ca nu este pasionat de politica, fiindu-i suficienta puterea data de miile de oameni pe care ii are in subordine. Intre timp, in hotelurile Confort ale fratilor Negoita s-au luat decizii majore pentru soarta PSD: in martie 2006, intr-o sala a hotelului Confort, fostul premier Adrian Nastase a fost silit sa demisioneze din functia de presedinte executiv al partidului.