O ora. Atat a durat intalnirea din sala Varsovia de la etajul trei al sediului central al UniCredit Tiriac cu Bogdan Mihoc, directorul de trezorerie al bancii. Mult pentru un om de afaceri situat mereu intre deadline-uri stranse, putin pentru un redactor dornic sa afle totul despre managerul din fata sa. La urma-urmei, el este vistierul uneia dintre cele mai active banci de pe piata locala. Sub lupa sa sunt derulate o buna parte din operatiunile de pe pietele monetara si valutara, in valoare de aproape 6 miliarde de euro, ce au loc zilnic in Romania, in scopul gestionarii nevoii de lichiditate a bancilor.
De-a lungul celor aproximativ 60 de minute de interviu, timp suficient pentru ca alte sute de milioane de euro sa fie tranzactionate, Mihoc incearca sa isi ascunda graba. Il tradeaza telefoanele, aparent, urgente si clipirile furisate asupra aratatorului ceasului. Tocmai a iesit dintr-un meeting prelungit si a intrat la interviul pe care a trebuit sa il scurteze de dimineata din cauza unor sedinte inopinate. "Astazi e o zi mai agitata", imi spune printre instantaneele luate fugitiv de fotograful nostru. "Sunt tot timpul la fel?", il intreb. Cugeta putin, apoi neaga.


Banca trece, Mihoc ramane A intrat in dealing in 1995, la Alpha Bank, cand era inca student in ultimul an la Cibernetica ASE.

"Sansa a fost ca activitatea pe care am inceput-o atunci ? trezoreria - sa ma pasioneze si sa ma determine sa ma dezvolt in profilul respectiv de activitate." Daca in mod normal pasul de la junior dealer la dealer dureaza circa un an, Mihoc a intrat in Alpha Bank direct ca dealer: "Aveam oarecum experienta teoretica in domeniu. Se poate spune ca am inceput ca junior, dar nu am avut aceasta titulatura. Nici nu as putea spune ca am intrat in dealing de la inceput. La vremea respectiva, la sucursala se faceau doar schimburi valutare pentru clienti, negocieri cu clientii... nu era o trezorerie efectiva." Trei ani mai tarziu, a parasit sucursala pentru trezoreria centrala a bancii, unde a devenit dealer interbancar.
In februarie 2000, a plecat la Bank Austria Creditanstalt, actuala UniCredit Tiriac, unde a lucrat ca sales in trezorerie. "Daca un dealer lucreaza cu alte banci, un sales lucreaza direct cu clientii", explica el. In 2001, dupa ce Bank Austria a fost cumparata de HypoVereinsbank, dand nastere HVB Bank, Mihoc a trecut de la sales din nou pe dealing, ca chief-dealer.
Au urmat apoi fuziunea HVB Bank ? Banca Tiriac in septembrie 2006, si la scurt timp, unirea HVB-Tiriac cu italienii de la UniCredit, oficializata pe 1 iunie 2007. Banca si-a schimbat actionariatul, denumirea si, implicit, politicile, dar nu si ideea de baza. Prin urmare, Mihoc a ramas, vreme de opt ani, pe baricadele trezoreriei, avansand, de la chief-dealer, la postul de director de arbitraj si, in final, la cel de director de trezorerie. De unde nu are de gand sa plece prea curand.
Desi nu a fost dragoste la prima vedere ? nu poate spune ca a avut o pasiune speciala pentru munca sa de la bun inceput, mai mult o indemanare pe care era firesc sa o valorifice ? directorul de trezorerie al Unicredit Tiriac spune acum ca nu ar lasa fotoliul de manager nici pentru alta divizie, nici pentru statutul de antreprenor. "Am oarecare sange de antreprenor in vine si am avut momente in viata cand m-am gandit daca sa ma apuc de ceva pe cont propriu. Deocamdata, insa, meseria imi ofera suficiente provocari si satisfactii incat sa nu vreau sa renunt la ea. Oricum, cred ca un manager si un antreprenor se aseamana din foarte multe puncte de vedere. Diferenta in opinia mea e ca managerul trebuie sa respecte mult mai multe reguli decat antreprenorul. Pe de alta parte, cred ca antreprenorii de multe ori se antreneaza in niste domenii in care nu au cunostinte suficiente."
Omul obisnuit sa supravegheze zilnic tranzactii de milioane de euro spune despre sine ca nu este investitor si nici nu are proiecte separate de business.
"Intai, trebuie sa clarificam un lucru legat de investitii. Piata nu e informata, e o mare diferenta intre a investi si a economisi. Cei mai multi clienti, incepand cu persoanele fizice, dar si multe firme, incurca notiunile ? incearca sa investeasca fara risc ori la profit maxim. Asa ceva nu exista. Cu cat riscul e mai mare, cu atat profitul, dar si pierderea, sunt mai mari. Daca vorbim despre economisire, e bine ca aceasta sa se faca in moneda in care ai cheltuielile sau veniturile. Toate celelalte sunt o speculatie."


Silenzio stampa Tic-tac. Inca douazeci de minute pana la urmatoarea sedinta. Bogdan Mihoc isi cauta din cand in cand raspunsurile cu atentie, lasand timp suficient sa construiesc o teorie: un cuvant in plus si poate periclita mersul tranzactiilor. Deodata, o intrebare; sta pe buzele tuturor si de cele mai multe ori ramane acolo, ca si cum altfel ar declansa vreo alarma a confidentialitatii in cladirea plina de corporatisti, iar indraznetul ar fi pe vecie etichetat ca potential pericol. "Care este politica de risc a bancii?"
Intrebarea aceasta nu se pune. Punct. Cel putin eu m-am trezit imediat privita cu neincredere cand am dezlipit-o de pe buze si am adus-o in fata reportofonului. "Oare am incalcat vreo regula nescrisa a interviurilor in dealing?" Mihoc, rapid si diplomat, mi-a refuzat dreptul la vreun raspuns. Sunt multe reguli care trebuie respectate in trezorerie ? considerata de multi inima aducatoare de profit a bancii. De altfel, se stie ca, in tranzactiile speculative, informatia este cel mai pretios bun, de aceea, nici sumele puse la bataie, nici riscurile pe care jucatorii sunt dispusi sa si le asume ori rezultatele obtinute nu sunt destinate outsider-ilor. Altfel, dai de gol profilul de tranzactionare.
L-am intrebat in schimb care a fost cea mai mare realizare din cariera sa. Doua oftaturi prelungi si probabil o sumedenie de amintiri au ratacit in spatiul a douazeci de secunde din momentul in care am lansat interogatia. Putin pentru unii, foarte mult pentru omul obisnuit sa dea raspunsuri rapid, ca si cum le-ar fi avut pregatite dinainte. Intr-o meserie in care soldurile tranzactiilor urca de la minusuri de sase zerouri la plusuri de tot atatea cifre in mai putin de cinci minute si deciziile se iau la milisecunda, intrebarea aceasta pare sa il puna in dificultate. "Este o meserie in care niciodata pregatirea profesionala nu se incheie. Tot timpul apare un produs nou, o tehnica noua cu care trebuie sa fii la curent. Solicita in fiecare moment gandirea si inovativitatea, si anume in a gasi solutii pentru banca sau pentru clienti, in a depasi 'spatiile inguste' si practic fiecare astfel de moment iti aduce un altul, de implinire profesionala si bucurie."
Cum se traduc realizarile: in proportia riscului depasit, in volumele tranzactionate, marimea profitului? "In realizarea bugetului. Se poate aduce profit peste bugetul stabilit, dar bugetele oricum cresc de la an la an, iar asta pune presiune pe inovativitatea angajatilor: cum sa realizeze un produs nou, cum sa perfectioneze ce au facut anul trecut. Cresterea marjelor nu este o optiune, pentru ca astfel nu am mai avea clienti. Marjele in general sunt in scadere."
Prin urmare, trebuie sa fii inventiv cu ceea ce ai: schimbul valutar, tranzactiile la termen, ratele dobanzilor, produsele derivate. "Derivatele sunt ca niste lego-uri. Ai piesele de baza si poti sa construiesti cu ele orice", explica Mihoc. Ca in orice alt joc al oamenilor mari, unele instrumente financiare sunt mai populare decat celelalte, iar piesa de rezistenta este, de obicei, cursul de schimb valutar. "De cele mai multe ori, clientii nu-si dau seama de riscul de dobanda." Sunt ocupati cu informatiile despre evolutia cursului de schimb, imposibil de ignorat, din moment ce bombardeaza continuu canalele mediatice. "Orice ziar ai deschide, undeva, pe o pagina, gasesti un articol despre ce a mai facut cursul, cine a fost de vina, cat va fi la sfarsitul anului etc. In plus, foarte multe companii romanesti isi iau creditul in alta valuta decat moneda locala, pentru ca, zic ei, ar fi mai ieftin. Eu n-as spune ca este mai ieftin, ci ca aduce un risc suplimentar, din care poti sa castigi sau poti sa pierzi."


Miliarde inca mici Ca sef al trezoreriei UniCredit Tiriac, banca numarul sase pe piata, Mihoc lucreaza cu firme al caror rulaj pleaca de la suma "modica" de un milion de euro si ajunge la zeci ori sute de milioane de euro pe an.
Piata din Romania, insa, e departe de nivelul altor tari europene. Desi anul trecut pe piata valutara de la Bucuresti s-a inregistrat un record de tranzactionare de 356,6 miliarde de euro, adica peste 1,6 miliarde de euro pe zi lucratoare, Romania ramane o tara emergenta. Ceea ce inseamna ca volumele tranzactionate, comparabile acum poate cu Serbia sau Croatia, vor prinde din urma pietele inaintase, ca Ungaria, Polonia sau Cehia. "Daca in urma cu cativa ani, tranzactia standard era de 500.000 de euro, acum bancile mai active nu mai au nicio problema sa coteze 5 milioane. Am facut si tranzactii de 50 de milioane de euro si probabil ca peste un an sau doi nu ma voi mai feri de una de 100 de milioane de euro."
Mihoc se refera, desigur, la tranzactia interbancara pe care a refuzat-o cu un an in urma. "O banca straina ne-a intrebat daca putem sa ii aratam un pret pentru 100 de milioane de euro contra leu. Mi s-a parut o suma prea mare, la care pierderea potentiala era prea mare. La fiecare 10 lei vechi in minus am fi avut un miliard de lei vechi pierdere, foarte mult pentru o singura operatiune. Pana la urma, clientul si-a executat tranzactia din mai multe bucati cu banci mici, iar noi am avut un fel de gentlemen?s agreement sa nu ii incurcam, stiind dinainte despre tranzactia respectiva." 100 de milioane de euro pe o piata unde standard ticket-ul e de o suta de ori mai mic suna a oferta atragatoare.
Nu si pentru seful de trezorerie, cand politicile de risc ale bancilor inclina de obicei spre prudenta. "Ne-am gandit ce putem castiga si ce putem pierde: am fi castigat faima si ne-am fi intarit renumele, dar costul putea fi destul de mare, mai ales ca atunci piata era agitata."


Lichid-oholic "Omul se uita in abis si nu vede nimic acolo. In acel moment, isi gaseste taria de caracter. Si asta il tine departe de abis." E una din replicile emblematice din "Wall Street", pelicula din 1987 regizata de Oliver Stone, care l-a inspirat pe actualul sef al trezoreriei UniCredit Tiriac sa patrunda in lumea in care se invart banii. Filmul povestea in urma cu 20 de ani despre limitele pe care ajungi sa le depasesti cand tentatia banilor e prea mare. Mihoc le stie astazi indeaproape, de unde gestioneaza lichiditatile UniCredit Tiriac. Sunt aceleasi limite care, depasite, au dus la colapsul din 1995 al celei mai vechi banci comerciale din Anglia, Barings Bank, dupa ce unul din angajatii sai a pierdut 827 de milioane de lire sterline (1,4 miliarde de dolari) pe speculatii. Ori la frauda de la Soci?t? G?n?rale din ianuarie 2008, cand traderul J?r'me Kerviel a pierdut suma-record de 4,9 miliarde de euro in tranzactii neautorizate.
Cand lucrezi contra secunde, iar un "tic" sau un "tac" in plus sau in minus te poate costa mii de euro, limitele "exista si trebuie respectate". Mihoc e radical: "Nu e o optiune sa le incalci un pic sau mai mult pentru a face un profit mai mare. Altfel, azi depasim un pic, maine un pic mai mult si in final, poti pierde contractul de munca, pentru ca ai incalcat niste limite in cunostinta de cauza." Din aceste motive, in viziunea sa, un dealer bun aduce profit fara sa isi asume mai mult risc decat are voie. La nivel de abilitati personale pe care sa le puna in joc, include viteza de reactie, analiza, atentia si disciplina. Si cam aceeasi doza de autocontrol de care ai nevoie si la jocurile de noroc. "In clipa in care intri intr-o tranzactie speculativa, intri cu un anumit target de profit si o anumita pierdere maxima. Ele se ajusteaza in functie de evolutia cursului. E bine insa sa ajustezi profitul, nu si pierderea. Daca ai facut o speculatie si ai ajuns la pierderea maxima acceptabila pentru acel gen de tranzactie, este bine sa te opresti si sa incerci alta tranzactie mai tarziu sau in alta zi. O gandire de genul 'Mai stau un pic ca poate se intoarce piata' sau 'Inca o mie de euro, inca doua mii' la final te poate pacali in a nu-ti mai respecta limitele si daca astazi am incercat cu o mie de euro, a functionat si tranzactia s-a intors pe profit, maine voi fi tentat sa incerc cu zece mii de euro sau chiar mai mult."


O zi de profit, doua de pierderi In trezorerie si in dealing in special, jocurile se soldeaza intotdeauna cu castiguri si pierderi. Evolutiile sunt halucinante si nu stii niciodata daca dupa un plus vei da peste un minus ori un alt plus si mai mare. De aceea, trezoreria e locul unde nervii si transpiratiile reci pe sira spinarii au densitatea cea mai mare din toata banca. E normal, pentru departamentul care aduce, invers proportional cu marimea bancii, intre 10 si peste 50% din veniturile acesteia. O malfunctionare a trezoreriei poate aduce, prin urmare, un dezechilibru grav companiei.
Ca si rezultatele, atmosfera din biroul condus de Mihoc are suisuri si coborasuri dese. De la veselia data de un produs neobisnuit, un ticket mare sau un profit pe tranzactie mai spectaculos nu e decat un pas pana la discutiile in contradictoriu sau certurile, uneori violente, iscate cand lucrurile merg mai prost. Mihoc recunoaste ca se enerveaza si ridica tonul, dar la sfarsitul zilei, incidentele nu au urmari negative. "E o necesitate a muncii", spune el.
Totusi, nu s-a intamplat sa concedieze pe nimeni pentru nerespectarea limitelor, desi au existat cateva situatii de genul acesta. "Depasirile de limita pot fi voite, dar pot fi si cauzate de piata. Daca cineva a avut limita un milion si a facut 1.100.000, nu inseamna ca trebuie dat afara. Daca a facut 10 milioane, atunci trebuie sa vezi ce s-a intamplat. Nu sunt multe motive legitime pentru asa ceva. A ascuns o tranzactie sau a fost o greseala? Se poate intampla si ca o tranzactie sa nu se deconteze. Erorile de genul acesta se intampla, dar daca sunt voite, ajungem in situatia in care ING a cumparat Barings."
Mihoc a cunoscut pe pielea lui fiorii dati de o pierdere enorma pe care nu o mai poti controla. Intamplarea, catalogata drept cea mai mare greseala a sa, a avut loc cu circa 5 ani in urma. "In contextul unei interventii a BNR, nu am respectat limitele impuse de mine si la un moment dat aveam o pierdere de 1,8 milioane de dolari." Avand in vedere ca piata atunci era mica, suma insemna mai mult decat o luna de buget.
"Am avut insa noroc, piata s-a intors si pierderea de 1,8 milioane s-a transformat in profit de doua sute de mii. Am fost nevoit sa il chem pe Dan Pascariu (presedintele Unicredit Tiriac ? n.r.), care m-a ajutat sa ma linistesc, dar aceea a fost una din zilele cu transpiratii reci pe spate." Intamplarea a durat, practic, 5 minute, dar au fost probabil cele mai lungi cinci minute din viata sa.