E suficient sa afli ca in spatele celui de-al doilea miliard al fostului tenismen se ascunde inca un mustacios ca sa incepi sa te intrebi daca nu cumva in cadrul holdingului Tiriac printre criteriile de promovare nu se afla cumva si faimoasa mustata. Constantin Merlusca insa nu stie decat ca acum trei ani, intr-o zi de vara ca oricare alta, a primit din senin o invitatie din partea Anca Ioan de a forma o echipa manageriala noua pentru una din companiile din cadrul holdingului Tiriac. La acea vreme, ocupa pozitia de director executiv al companiei Avrig 35, unul dintre primii dezvoltatorii de pe piata imobiliara romaneasca. "Nu cunosteam in acel moment pe nimeni din conducerea holdingului, nu ma intalnisem niciodata cu Anca Ioan", povesteste el. "Insa momentul era unul de maxima importanta pentru companie, care trecea printr-o reorientare de activitati. Prin fuziunea bancii Tiriac cu HVB se crea o oportunitate de timp si resurse atat pentru dl. Tiriac, cat si pentru managementul holdingului si atunci s-a hotarat o reorientare catre ceea ce toata lumea stia ca va merge foarte bine in urmatorii 10 ani: real estate-ul." La acel moment era unul dintre putinii specialisti cu vechime si credibilitate in domeniu si asa se face ca Merlusca poarta astazi responsabilitatea proiectelor imobiliare ale omului de afaceri roman, care vor ajunge pana in 2010 la o valoare de piata de 900 de milioane de euro. "Din 2005 pana acum nu am reusit decat sa cheltuim foarte multi bani", rade Merlusca. "Insa in curand, atunci cand proiectele noastre vor fi date in exploatare, balanta se va inclina foarte mult si, daca nu cumva este deja, Tiriac Imobiliare va ajunge actorul principal al holdingului cu acelasi nume." Pana atunci Merlusca face shopping de terenuri: vrea sa vada daca mai este loc in Bucuresti pentru inca un mall sub marca Tiriac. "Piata mall-urilor este extrem de concurentiala in Bucuresti, dar totusi vrem sa vedem daca mai avem si noi loc pe piata. Asta daca vom gasi o locatie buna, care sa ne asigure un demaraj rapid, fiindca daca esti al 20-lea pe piata, nu stiu daca mai are rost sa te mai apuci."

Ordine si disciplina

Stapan peste biciclete si tancuri. Asa s-a trezit Constantin Merlusca in prima zi dupa absolvire. Asta deoarece inainte de a deveni stapan peste terenuri de 200 de milioane de euro si draftul strategiei care directioneaza unul dintre cele mai mari holdinguri romanesti, directorul general al Tiriac Imobiliare a fost de profesie inginer militar. "Am urmat vreme de 16 ani o cariera militara in Focsani, fiind responsabil de operativitatea tehnicii militare - adica totul de la biciclete la rachete si tancuri", explica Merlusca. Pe langa experienta in constructii si investitii, un element definitor pentru cariera sa ulterioara a fost faptul ca imediat dupa absolvirea Academiei Militare a fost repartizat direct pe o functie foarte mare, unde din prima zi a avut rolul de a coordona activitatea unui intreg departament. Pe note mari, spune el. "N-am avut o stagiatura in care sa ma obisnuiesc, pe o functie mai mica, cu regimul militar si atributiile respective. Am fost de la inceput pe o functie foarte mare, de o importanta foarte mare, iar asa ceva presupune o foarte mare mobilizare. Primii mei subordonati erau cu mult mai mari in grad decat mine, adjunctul meu era locotenent-colonel, in timp ce eu eram doar locotenent." Merlusca spune ca inceputul carierei sale militare i-a fixat apoi ritmul. "Eu sunt unul dintre acei oameni care nu a avut niciodata o perioada de relache. Intotdeauna eu a trebuit sa fiu primul la serviciu, intotdeauna trebuia sa ma pregatesc cu o zi inainte, dimineata trebuia sa infrunt 600 de oameni care se uitau in ochii tai asteptand sa le spui ce au de facut. Era foarte greu daca nu faceai un efort sustinut. Si asa m-am obisnuit sa lucrez, militareste."

Software civil

Cariera militara a fost tot ceea ce si-a dorit, inca de cand era mic, asta pana cand s-a trezit ca armata i-a ramas mica. "La un moment dat mi-am dat seama ca trebuie sa parasesc armata. La aproape 8 ani dupa revolutie am plecat, deoarece simteam ca se schimbasera prea multe. Nu mai corespundea idealului meu, imaginii pe care mi-o formasem." Si atunci a decis ca e momentul pentru o afacere pe cont propriu. "Impreuna cu doi prieteni am inchiriat niste camioane de mare tonaj si am pus bazele unei companii de transport. Prea multi bani nu ne-au trebuit, dar din ce produceam de-abia plateam chiria camioanelor, nu ne ramanea mai nimic. Cea mai mare victorie a noastra a fost cand am strans suficienti bani ca sa ne cumparam propriul nostru camion, fiindca pretul nu era unul prea mic." Insa in scurt timp afacerea lor a inceput sa scartaie, fiindca la fel ca ei, multi alti antreprenori entuziasti au avut aceeasi idee de afaceri. "Intr-un singur an s-au importat 6.000 de camioane si deodata piata a devenit extrem de aglomerata", povesteste el. Nu acesta a fost insa momentul in care Merlusca a hotarat ca ar fi timpul pentru ceva nou, ci acela in care a realizat ca provocarea antreprenoriatului nu era suficient de mare pentru el. "Ceva nu e in regula atunci cand trei oameni capabili ajung sa urmareasca trei camioane si se roaga in secret ca unul dintre acestea sa ramana in pana ca sa aiba si ei ceva de facut pe ziua respectiva." Asa ca in 1999 a plecat spre Bucuresti unde a inceput sa lucreze la o companie de software pe platforma Oracle. "Software-ul era o pasiune de-a mea. Am inceput sa lucrez in mijlocul unui colectiv care facea soft bancar, dar am realizat in scurt timp ca aveam o concurenta foarte puternica din partea studentilor care lucrau cot la cot cu mine. Oricate eforturi faceam, imi dadeam seama ca in foarte scurt timp voi fi depasit de ei. Eu aveam avantajul ca deprinsesem din armata o disciplina a documentarii pe care ceilalti nu o aveau. In schimb, in ceea ce privea instrumentele de lucru, ei se dovedeau a fi cu mult mai inventivi decat mine." Nici banii nu erau chiar suficient de multi, asa ca in 2000 Merlusca a hotarat pentru a treia oara sa schimbe macazul.

Disectie pe real estate

A ales domeniul constructiilor, acolo unde se simtea mai stapan pe cunostintele sale si a inceput cautarea. "Am inceput sa trimit CV-uri in dreapta si in stanga, dar n-am primit niciun raspuns de nicaieri, nici macar de acolo unde eram sigur pe sansele mele. Nici macar nu au vrut sa ma vada. Singurii care i-au raspuns au fost cei de la o companie a patru investitori americani, proaspat intrata pe piata, care era inca in procesul de formare a echipei." Numele companiei nu i-a spus foarte multe, caci acesta purta numele unei strazi, cea pe care firma dezvolta primul sau proiect imobiliar din Romania: Avrig 35. Avrig, unul dintre primii dezvoltatori de real estate din Romania, este astazi mult mai cunoscut dupa ce a realizat sediul Ambasadei Canadei, sediul Lafarge, cladirea de birouri Charles de Gaulle sau Tower Center International, cladirea care aspira la titlul de cea mai inalta din tara. La Avrig Merlusca a lucrat vreme de 6 ani ca director executiv si si-a descoperit mentorul in persoana administratorului companiei, Alexandru Hergan. "Munca alaturi de Hergan a fost mai mult decat o scoala. De la el am invatat pe viu real estate-ul si dezvoltarea imobiliara, dar si aproape tot ce stiu despre felul in care se fac afacerile. Cu ajutorul lui am deprins eticheta si etica businessului si tot de la el am mai inteles ca fiecare proiect trebuie sa fie unic, sa aiba o personalitate a lui."

Despre bani si felul in care trebuie acestia manuiti tot in perioada petrecuta la Avrig a invatat tot ce era mai important. "Un lucru aparte pe care il inveti lucrand in real estate este capacitatea de a lucra cu sume foarte mari. Una este sa administrezi un contract de 50.000 de euro, alta e sa gestionezi investitii de 60-100 de milioane. De aceea este foarte important sa stii sa urmaresti fiecare cheltuiala deoarece o mica greseala poate duce la un mare dezastru. In plus, Hergan, care este unul dintre fondatorii Bursei Monetare Financiare si de Marfuri din Sibiu, ne-a trimis pe cei din conducerea companiei inapoi la scoala", rade Merlusca, "si asa ne-am calificat si ca brokeri, si asa am ajuns sa inteleg ce se intampla cu banii pe piata de capital." Merlusca spune ca era atat de absorbit de activitatea sa la Avrig incat nu-si aduce aminte sa mai fi fost subiectul altei campanii de head-hunting in afara de cea condusa de Anca Ioan. Numai numele lui Tiriac a fost suficient de puternic pentru a-i atrage atentia si a-l convinge sa paraseasca compania fata de care era atat de devotat. "Invitatia m-a mobilizat, deoarece strategia la Avrig era concentrata exclusiv asupra proiectelor de tip office. Cele mai complicate proiecte sunt de fapt cele rezidentiale, iar la Avrig in momentul de gratie 2005 perspectiva unor proiecte rezidentiale era foarte indepartata, undeva la orizontul a 5 ani, compania concentrandu-se atunci mai mult pe achizitia de terenuri. Acela a fost un lucru pe care nu l-am inteles, asa ca am decis sa plec. Mai tarziu am inteles ca cine a reusit sa puna atunci control asupra terenurilor-cheie la un pret rezonabil si-a asigurat viitorul ca dezvoltator imobiliar. Aceasta a fost o lectie pentru mine, asa ca am continuat sa invat de la Hergan si dupa ce am plecat."