Sau poate dimpotriva, sunteti de cealalta parte a usii si chiar acum, cand cititi aceste randuri, cineva isi formuleaza cuvintele pentru a-si prezenta demisia. E unul dintre cei mai buni oameni, unul pe care l-ati ajutat sa se formeze si nu e singur. Are si alti colegi cu el... CIOC CIOC!
Au patit-o si au facut-o multi. Mai ales daca vorbim de avocatura de business: Costin Taracila, unul dintre partenerii de la RTPR, povesteste cum au infiintat ei casa de avocatura RTPR, plecand de la Linklaters, ce a simtit el, personal, cand si-a anuntat plecarea in biroul lui Michael Tetrault Schilling, si cum au crescut ulterior pana la tranzactii ca vanzarea BCR, unde i-au reprezentat pe portughezii de la Millennium BCP pana in finala.
Insa inainte de plecare trebuie povestite inceputurile. El a oscilat o buna perioada intre medicina si avocatura si considera ca a facut o alegere inspirata. Spune ca desi ambii parinti erau avocati (tatal sau este Doru Ioan Taracila, fost vicepresedinte al Senatului si senator PSD de Calarasi), alegerea nu a fost deloc usoara; de cealalta parte, a medicinei, se afla prietena sa de atunci si actuala sotie. Azi crede, pentru ca observa foarte bine programul sotiei, ca avocatura este o profesie mai libertina, ce ii permite sa fie mai independent si sa aiba si cateva pasiuni frumoase, pe langa cea pentru drept si tranzactii; Costin Taracila nu a reprezentat pe nimeni in instanta, ci doar la masa de negocieri.

Si daca medicina si dreptul echilibrau oarecum balanta, in timpul dreptului a ales sa se specializeze si in economie. Deci dreptul economic sau avocatura de business pare acum o alegere cat se poate de fireasca. "Ma interesau mai ales bazele economiei si chiar daca nu am si o diploma, cei trei ani de studii mi-au deschis foarte bine ochii." Motivele pentru care a renuntat la ASE sunt cat se poate de pertinente, pentru ca intrase deja in jocul tranzactiilor serioase. Atunci nu avea optiunea cursurilor de la distanta sau fara frecventa si a fost obligat, dupa discutii cu profesorii, sa renunte. Dar scopul si l-a atins: era deja intr-o casa de avocatura importanta si dobandise si cunostintele economice ce puteau sa-i inlesneasca si mai mult intelegerea businessului.


TRENUL POTRIVIT
De jobul de la Linklaters Miculiti, Mihai & Asociatii a auzit pentru prima data de la Alexandru Retevoescu, care lucra deja in casa de avocatura si vorbea foarte frumos despre ei. A inceput sa caute informatii despre Linklaters pe Internet si isi aduce aminte ca a fost de-a dreptul impresionat de cifra de afaceri a grupului britanic. "In plus, la vremea aceea nu aveam foarte multe alte oportunitati, pentru ca piata de avocatura de business insemna atunci doar doua case de avocatura romanesti (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen si Musat si Asociatii) plus alte cateva case de avocatura internationale, insa mult mai mici decat Linklaters." Asadar, Linklaters suna intr-adevar foarte bine. S-a hotarat sa nu astepte sa-si ia licenta, cum a fost cazul multor colegi, pentru ca problema licentei se simplifica si ea destul de mult, in sensul ca asa era mult mai motivat sa-si incheie studiile. "Cred ca a fost alegerea buna, pentru ca am prins un tren foarte important, o oportunitate deosebita la vremea aceea." Si, intr-adevar, despre perioada 2000-2004 vorbeste mereu frumos. Nu se fereste sa spuna ca datoreaza foarte multe experientei de acolo si "oamenilor deosebiti" cu care a lucrat si vorbeste si in numele actualilor sai parteneri, toti plecati de la Linklaters. "Dragos (Radu) plecase primul, impreuna cu Daniel Badea, pentru a forma Badea Radu si Asociatii, iar Alex (Retevoescu), Victor (Padurari) si cu mine am plecat pe 19 aprilie 2004."
Ei erau primii "invatacei" de la Linklaters; prima generatie antrenata dupa model britanic. "Si era o diferenta de la cer la pamant intre ce invatam la scoala si ce faceam la birou. Am asimilat o cantitate impresionanta de informatii si experienta intr-un timp foarte scurt, pentru ca si volumul de munca era foarte mare." Primul dosar al sau de la Linklaters a fost achizitia Brenac. A urmat IPO-ul de la BRD, printre primele oferte publice de vanzare de actiuni importante de la noi, si de atunci le-a cam pierdut sirul. Actualmente, ca partener al RTPR, Taracila se ocupa tot de segmentul de Fuziuni si Achizitii.


MARUL DISCORDIEI
Probabil diferenta majora este ca, desi e in continuare foarte tanar, doar 31 de ani, la RTPR poate conduce orice dosar, fara sa se teama ca este prea devreme pentru a "iesi in fata". De fapt, aici a fost si marul discordiei din 2004.
"Noi am inceput sa ne gandim atunci ca in patru ani acumulasem deja foarte multa experienta deoarece am lucrat foarte aproape de parteneri. Dar aveam in continuare dezavantajul varstei, pentru ca o casa de avocatura importanta nu poate sa scoata in prima linie avocati atat de tineri. Aici era diferenta de opinie: noi ne consideram la fel de buni, sau chiar mai buni, decat eventualii parteneri mai in varsta pe care voiau ei sa ii atraga in firma, dar intelegeam ca dreptatea era undeva la mijloc." Insa cu totii conduceau deja dosare importante si stiau deja ca relatia client-avocat este una personala si ca pentru cei mai multi clienti prioritara este relatia cu avocatul si nu neaparat cu "umbrela" de deasupra lui; in speta numele firmei pentru care lucreaza. Si acesta e un aspect ce a functionat mereu in favoarea celor care au plecat pe propriul drum si a functionat, bineinteles, si in favoarea lor. Deci in mai 2004 erau deja in echipa de patru, pentru ca Dragos Radu a decis sa li se alature. Toti erau fosti colegi de la drept, fie in acelasi an, fie cu o diferenta de trei ani intre ei, dar mai importanta era experinta fiecaruia, una iarasi comuna, la Linklaters.


KILOMETRUL 0
Plecarea au anuntat-o oficial, definitiv si ireversibil, in data de 19 aprilie 2004, intr-o zi de luni. Un moment pe care Taracila (probabil si ceilalti) si-l aminteste foarte bine din cauza incarcaturii emotionale din acea zi. Temerarii au fost doar doi la numar: Costin Taracila si Alex Retevoescu. "Era prima zi de dupa concediul lui Alec (n.r. Alexandru Retevoescu) si in birou am intrat doar noi doi. Nu reusisem sa-l anuntam pe domnul Schilling la sfarsit de saptamana, asa ca luni dimineata ne-am infiintat in biroul sau. In prima faza a vrut sa amane discutia pana dupa un mic dejun pe care il programase impreuna cu domnul Miculiti. Stia ca noi tinem foarte mult la dumnealui, ca avem o relatie foarte stransa si ar fi vrut sa ne convinga sa ramanem. Insa noi eram hotarati, asa ca la un moment dat ne-a intrebat: Are you telling or are you asking me?" Dar nu erau la prima incercare de dialog si isi mai aratasera nemultumirile fata de politica de crestere a firmei. De data aceea il anuntau, nu il mai intrebau.
Insa Taracila spune ca nu exista niciun resentiment. "Noi suntem aici si datorita perioadei Linklaters, fiecare dintre noi e constient de lucrul asta." Totodata, considera ca au procedat corect fata de firma. Si-au ales momentul aprilie si pentru ca era luna in care casa de avocatura incheia anul; atunci se acordau bonusurile anuale si tot atunci se facea si selectia dintre tinerii avocati care lucrasera acolo in ultimele luni. "Deci daca noi ne anuntam plecarea inainte de toate astea, tinerii avocati puteau sa ramana, pentru ca noi eliberam trei locuri si, in acelasi timp, lasam la latitudinea conducerii decizia privitoare la primele de sfarsit de an. Puteam foarte bine sa le incasam si sa plecam imediat dupa." Atunci au mai invatat o vorba, intre multe altele, de la Michael Tetrault Schilling, managing partner-ul Linklaters de atunci, care actualmente conduce operatiunile firmei la nivel regional: "life isn't always fair..." (viata nu e intotdeauna dreapta). Si, daca tot vorbim de personalitatea puternica a partenerilor de la Linklaters, amprenta lasata de ei avocatilor care au plecat pentru a-si infiinta propriile case de avocatura este vizibila si azi: "sky is the limit", vorba pe care ne-a spus-o si Taracila, o mai auzisem in urma cu mai bine de un an de la Daniel Badea, actual managing partner la Badea & Asociatii Clifford Chance, biroul local al Clifford Chance in Romania, fost si el la Linklaters.


DESTINATIA
Dar cand o apuci pe cont propriu, observi ca, odata plecat, iei cu tine doar cunostintele, vorbele mari si cam atat. Asa au ajuns si ei in noul lor sediu, un apartament din Primaverii. Numele RTPR era deja inregistrat, pentru ca nu puteau pleca inainte sa puna totul la punct. Cu ei a plecat si Andreea Antonovici, "din initiativa ei", fosta lor asistenta de la Linklaters si actual office manager al RTPR. Insa lovitura cea mai grea s-a numit logistica. "Acolo aveam toate resursele necesare la dispozitie, iar atunci cand esti pe cont propriu trebuie sa te ocupi personal de toate detaliile. Dar toate facilitatile pe care le-am pierdut au fost in cele din urma recuperate, insa cu un efort destul de important din partea noastra." Dar n-au prefigurat niciun moment un esec al RTPR, indiferent de neajunsurile de la inceput si cu atat mai putin din cauza unor chestiuni tehnice. "Am avut proiecte imediat, si asta a ajutat. Fiecare aveam clientii nostri, si am primit proiecte noi foarte rapid: am fost functionali de la 1 mai, pentru ca a trebuit sa punem la punct toate problemele, mai ales cele legate de sediu. Dar ne-am miscat repede. Aveam o retea pusa la punct intr-o singura noapte de niste prieteni IT-isti." Si graba nu strica mereu treaba, pentru ca pana la 1 mai deja sunase un client important pentru proiectul Domo, iar asta i-a dat, personal, si mai multa incredere. "Cand ai succes de unul singur, fara numele important din spatele tau, satisfactia este cu atat mai mare."


MAREA FINALA PIERDUTA
Si pentru ei au urmat, spre norocul lor, si alte succese. Privatizarea BCR, o afacere de 3,75 miliarde de euro, unde s-a strans elita bancilor internationale si, mai important pentru ei, elita firmelor de avocatura de la noi, este trecuta tot la capitolul reusite. "Pe noi ne-a selectat Millennium Bank, si a fost un sentiment foarte placut sa ajungem pana in finala, chiar daca clientul nostru avea sa piarda in cele din urma. Bineinteles, noi ne-am facut treaba din punctul de vedere al casei de avocatura, dar meritul de a fi ajuns intr-o etapa finala le apartine, pentru ca au avut o oferta foarte coerenta."
In privatizarea BCR a mai existat un amanunt multumitor pentru reputatia celor de la RTPR. Au discutat in prealabil si cu banca italiana Intesa. Cu gigantii italieni s-au intalnit mai mult cei trei parteneri ai sai de atunci si mai putin el personal. Dar Taracila este cel care povesteste acum ca reprezentantul bancii era un "grey hair veritabil", asa cum numesc ei experienta, care i-a intrebat pe cei trei daca impreuna au 90 de ani. In cele din urma le-a spus ca pe el, personal, l-au convins, insa
i-ar fi foarte dificil sa propuna boardului o echipa atat de tanara. "Coincidenta a facut ca ei sa fie reprezentati pana la urma de Linklaters", subliniaza el ironia sortii.


MAI MULTI AVOCATI, MAI MULTE TRANZACTII
Dar pentru avocat important este sa-si respecte partea lui din "deal", iar Taracila povesteste ca nu o data au fost contactati chiar de partea adversa dintr-o fosta tranzactie. Dar cei mai multi clienti noi vin in urma recomandarilor si, daca ne luam dupa goana dupa avocati, un fenomen generalizat in piata de la noi, vorbim aici de foarte multe recomandari.
RTPR a recrutat anual, incepand cu 2004, cate patru sau cinci oameni, anul trecut chiar noua, iar azi numara in jur de 30 de avocati. Astfel, confirma si ei trendul de crestere al numarului de avocati, pentru
a-si putea consolida pozitia pe piata.
Au si plecat avocati, dar cei mai multi se simt foarte bine la RTPR. "Este o atmosfera competitiva, bineinteles, dar incercam sa evitam lucrurile pe care noi le-am considerat gresite cand am decis sa mergem pe cont propriu." Spune ca pentru un avocat e foarte importanta atmosfera de la birou si de aceea cu totii incearca sa mentina un climat cat mai placut in interiorul firmei. Mai ales ca avocatii sunt competitivi din fire. RTPR incearca sa orienteze spiritul de combativitate spre subminarea puterii concurentei... pe terenurile de sport si in salile de jocuri. Participa cu aplomb la fiecare competitie "intre case" la care sunt invitati si au si o sala de jocuri la subsolul noului sediu, din bulevardul Dacia, unde se antreneaza si se destind. Si, pentru ca vorbim despre sediu, cladirea boiereasca seamana izbitor de tare cu cea unde lucreaza Badea Clifford Chance. Coincidenta, Linklaters functiona, la momentul plecari lor, tot
intr-un imobil asemanator. Costin Taracila este cat se poate de dinamic. In momentul interviului "tropaia" deja in anticiparea deplasarii de peste cateva ore, "in interes de distractie si adrenalina" la un al doilea curs de driving pe circuit in Germania. Este si vanator, probabil o pasiune mostenita de la tatal sau, si e indragostit de schi, sport in tainele caruia l-a introdus si pe Victor Padurari. "Oricum, cel mai placut este sa mergem impreuna. Acum ma gandesc sa-i reunesc pentru un rafting. Sper sa am succes..."


ASA SE FAC MARILE TRANZACTII
Desi a asistat banca BCP Millennium BCP pana in finala pentru privatizarea BCR, o tranzactie de peste
3,75 mld. de euro castigata in cele din urma de Erste Bank, nimeni de la RTPR nu a cunoscut valoarea ofertei inaintata de portughezi. "In Romania, suma exacta a cunoscut-o un singur membru din boardul Millennium, cel care a si redactat oferta de pe un calculator din afara retelei, tocmai pentru a elimina riscurile", isi aminteste Costin Taracila.
In plus, valoarea finala i-a fost comunicata acestui membru al boardului, codat, si a fost redactata doar
in cifre, nu si in litere. Suma a fost ulterior acoperita
cu o foaie de staniol, pentru a elimina orice risc inutil.


O SERIE DE TRANZACTII RTPR
2008 - achizitia de catre Enterprise Investors a grupului Simcor;
2005-2008 - privatizarea Electrica Muntenia Sud;
2006-2008 - asistenta acordata KBC Bank in proiecte de finantare a dezvoltarii de shopping-mall-uri si galerii comerciale;
2007 - achizitia de catre MKB Bank a 20% din Romexterra Bank de la fondul de investitii PPF;
2007 - asistenta juridica pentru Transgaz in legatura cu IPO-ul si listarea la Bursa de Valori Bucuresti;
2007 - asistenta pentru Citibank in imprumutul sindicalizat de 500 de milioane de dolari acordat RCS&RDS;
2006 - achizitia pachetului majoritar de actiuni in grupul Romexterra Bank de catre MKB Bank, parte a Bayerische Landesbank Group;
2005 - emisiunea de eurobonduri a municipiului Bucuresti in suma de 500.000.000 de euro;
2005 - asistenta pentru BCP Millennium in privatizarea Bancii Comerciale Romane (peste 3,75 miliarde de euro).
Andrei.Nastase@TARGETonline.ro