Amatorii de iahting se impart in trei categorii : cei care detin veliere, cei care detin barci cu motor si cei care vor sa-si cumpere una dintre cele doua optiuni. Diferentele dintre barci cu motor si veliere sunt cam aceleasi dintre Kawasakisti si cei cu Harley-Davidson. Punctul comun este ca ambele te duc pe mare, de unde te intorci de obicei bronzat, senin si cu povesti despre delfinii care s-au intrecut cu ambarcatiunea tot drumul, despre furtuna de care ai scapat ca prin minune si despre apusul pe care l-ai vazut nu de la biroul tau de la etajul 6 din mijlocul Bucurestiului zgomotos, ci plutind in mijlocul marii domoale unde se aud doar pescarusii.

Iahtingul pare sa fie pentru oamenii de afaceri activitatea perfecta care ii poate scapa de oras si de costum. Radu Tudorache, director general al grupului farmaceutic Montero, cu afaceri de peste 100 de milioane de euro pe an, isi lasa acasa, weekend de weekend, cravata, camasa si pantofii. Ramane, astfel, descult si imbracat in pantalonii albi de in si sapca de skipper, la carma noii sale barci McGregor, care l-a costat 35.000 de euro, barca cumparata in leasing.

Pasiunea pentru iahting a capatat-o in urma cu doi ani, cand a mers pe mare intr-un voiaj catre Australia. A fost "dragoste la prima bataie de vant in vele" si a decis ca urmatorul pas va fi achizitionarea unei ambarcatiuni.

Anul acesta, in urma cu patru luni, Tudorache si-a cumparat una dintre cele mai bine vandute barci din America, McGregor, cu o lungime de 7-8 metri, cu care vrea sa strabata marile lumii. El si-a andocat iahtul in portul Belona din Eforie Nord, unul dintre putinele porturi private de pe litoralul romanesc, detinut de omul de afaceri George Copos.

Pentru intretinerea iahtului este dispus sa plateasca anual in jur de 10% din valoarea initiala a ambarcatiunii. Atat platesc, in medie, aproape toti proprietarii de barci, ca un fel de regula nescrisa acceptata de toti cei care se decid sa faca o astfel de achizitie. Directorul distribuitorului de medicamente Montero a devenit si membru Yacht Club Regal Roman si doreste sa se implice cat mai mult pe viitor in evenimentele de iahting care au inceput sa ia amploare in Romania, de la expozitia devenita traditionala Romanian Boat Show, Regata Marii Negre de anul trecut, pana la concursurile "junioare" de veliere clasa "Optimist" de pe Herastrau de anul acesta. Tudorache a obtinut si carnetul de skipper international si prin urmare in planurile pe care si le-a facut impreuna cu familia pentru vara aceasta sunt incluse si calatorii pe mare pana in portul ucrainean Odessa, pana in Istanbul si Grecia. Nu are povesti marinaresti deocamdata, in afara de un incident minor pe care l-a avut in Neptun cand i s-a rupt ancora. Jurnalul de bord ramane insa deschis, pentru ca vara abia a inceput.



Inca un adept
Tot un pasionat recent al iahtingului este si Peter Imre, Corporate Affairs Manager la compania Philip Morris Romania, care si-a cumparat de la Romanian Boat Show de anul acesta o barca cu motor model Glastron 185.
"Imi place sa fac scufundari, iar sotia mea face schi nautic, dar daca acum un an imi spunea cineva ca-mi cumpar barca, as fi ras. Nu as fi crezut ca o sa ajunga sa ma pasioneze aceasta activitate. Am luat barca pentru ca avem o casa pe Snagov si acolo oamenii circula cu ambarcatiuniile proprii, dar usor am prins gustul si e posibil sa-mi cumpar curand un iaht profesionist. Deocamdata, pe acesta l-am cumparat si pe principii estetice: este vopsit in exterior bordo, iar interiorul este din piele alba", spune Imre. El intentioneaza sa ancoreze barca in lacul Snagov si o va scoate la apa in largul Marii Negre, fara sa se aventureze, deocamdata, peste alte mari.

De cealalta parte, Matei Stanei, antrenorul Catalinei Ponor, campioana olimpica la gimnastica, sta la carma unei povesti in sine, adica Corsarul, ambarcatiunea piratereasca de 18 tone, din lemn, la catargul careia flutura amenintator un steag cu cap de mort.
Stanei este "marinar" adevarat de 40 de ani, iar inainte de Corsarul a avut un velier mai mic, de 7 metri. Insa visul lui era sa fie proprietarul unei barci ca aceea din "Toate panzele sus". In urma cu 10 ani a intrat in posesia unui schelet de barca pe care s-a apucat sa o construiasca cu mainile goale, de la exteriorul din lemn pana la ridicarea velelor care pare ca poarta in materialul lor vechi toate orizonturile nemarginite ale apelor traversate de Corsar si de echipajul sau.

Stanei a participat cu ambarcatiunea sa si la concursuri internationale, iar la regata de anul trecut din Eforie Nord, desi nu a fost castigatorul, a fost preferatul tuturor celor a caror copilarie a fost fascinata de povestile cu pirati si cu aventuri pe mare. Nu numai datorita aspectului barcii, ci si a povestilor pe care echipajul Corsarul le istorisea la masa improvizata pe bordul navei, la care statea martora sticla cu rom vechi. Si povesti cu gust sarat de mare agitata si aroma de rom cubanez sunt multe: de la furtuni care erau sa scufunde vasul pana la seri cu petrecere si taraf de lautari prin porturile lumii.



Amatorii de risc
"Oamenii marii sunt oameni cu personalitate, corecti si buni, poate preiau un pic din profunzimea si linistea... de dinaintea furtunii, din apele pe care le traverseaza", spune Stanei.
Din echipajul Corsarul care a participat anul trecut la Regata Marii Negre a facut parte si Bogdan Andriescu, Managing Partner la compania de consultanta Eos Risq si presedintele UNSICAR (Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania). Pe Corsarul a ajuns din intamplare. Matei Stanei mai avea nevoie de un om, iar directorul executiv Yacht Club Regal Roman, Ionut Tiberiu Marzac, a propus participarea lui Andriescu, care este la randul sau membru al clubului.

Brokerul de asigurari este pasionat de veliere de la 10 ani, cand avut ocazia sa invete navigatie pe lacul Siutghiol in Mamaia cu un profesor de vele. "Am invatat despre veliere pe o barca de 6 metri lungime. Jucam hochei pe atunci si eram coleg cu baiatul profesorului de navigatie, pe care l-am ajutat in mai multe randuri la antrenamente. Ca multumire, tatal sau m-a luat pe barca", isi aminteste Andriescu. Chiar inainte de iahting, acesta a luat contact cu sporturile pe apa practicand de mic schi nautic. "Ajunsesem sa merg pe apa fara schiuri, pe talpi, ceea ce este considerat state of the art in schi nautic", povesteste Andriescu. A urmat o perioada lunga de timp in care nu a mai avut ocazia sa fie pe un velier.

Sansa a facut insa ca in 1991 sa i se ofere postul de lichidator de daune la Directia Maritima din Constanta, unde se ocupa de "un fel de asigurari casco pentru nave". S-a dovedit a fi postul perfect pentru Andriescu, care avea cunostinte de inginer mecanic - promovase sectia de hidraulice si pneumatice - si o pasiune mai veche pentru barci. Jobul l-a adus la bordul a numeroase barci si in porturi de pe diverse mari si oceane ale lumii. A lucrat inclusiv in Statele Unite, timp de un an, pentru una dintre cele mai mari companii de asigurari din State, St. Paul Travelers. Un adept al riscului si ca meserie, si ca hobby, Andriescu a facut si un curs de catamaran si a luat si brevetul international de skipper. Acum vrea sa faca si urmatorul pas: sa isi cumpere o barca. Pentru a face alegerea cea mai buna Andriescu a inceput documentarea si este abonat la mai multe reviste de iahting ca Motor Boat and Yachting sau Motor Boat Monthly.

In plus, cerceteaza asiduu piata de profil si participa la targurile internationale de iahturi, din Genova pana la Split, in Croatia pentru a se informa.
"Marea Neagra este o mare cu multe surprize si ai nevoie de o barca de minim 9-10 metri daca vrei sa o infrunti. Eu voi cumpara in prima instanta o barca cu motor mai mica, pentru ca e mai practica in primul rand din perspectiva timpului, o sa am mai multa libertate de miscare intr-un timp mai scurt. Cu un velier trebuie sa ai cateva zile bune pentru a ajunge in Istanbul, de exemplu. Desi mi-as dori, timpul nu-mi permite inca sa petrec atat de mult timp pe mare", continua Andriescu. El este dispus sa plateasca cateva zeci de mii de euro pentru privilegiul de a strabate intinderile de apa nu in croaziera, ci la timona. Ca modalitate de finantare Andriescu va opta pentru leasing. Si, odata ce va avea barca sa, brokerul vrea sa puncteze pe hartile de navigatie cateva locuri celebre: Grecia, Italia, Franta si canalele Europei.



Velele, mai (pre)sus de orice
Seful Eos Risq ramane insa un pasionat al navigatului cu vele, urmand ca anul viitor sa cumpere si o barca cu panze. In ultimii ani, chiar daca nu la timona, acesta a participat la diferite concursuri cu veliere si la regate. A aflat si ce inseamna sa navighezi pe furtuna de gradul 6 (gradul 7-8 fiind cele mai puternice furtuni) si tot cu Corsarul. In timpul unei furtuni, el isi aminteste cum "vedeau ba numai marea, ba numai cerul", si cand echipajul a fost nevoit sa schimbe panza din fata, care se rupsese de la vant, tuturor li s-a facut, paradoxal, rau de mare.
El considera ca iahtingul ar trebui promovat mai mult si incurajat ca activitate sportiva in randul tinerilor. Prin urmare a sponsorizat plecarea la Londra a clasei de iahting a lui Alexandru Mihaita, antrenorul de iahting al Grupului Scolar Doamna Chiajna, unde se tin cursuri de iahting.



Pe mare, dar nu singur
La Regata Marii Negre de anul trecut a mai participat si "micul razboinic" Eol 777, care apartine lui Razvan Jianu, proprietarul gelateriei Il Gelato Italiano din Bucuresti Mall. I s-a spus razboinic, pentru ca inainte de regata barca se lovise destul de grav de stanci, si pentru ca s-a "vindecat" repede, a putut participa la concurs. Dar asta e doar una dintre povestile care inconjoara Eolul si proprietarul ei.

Jianu a luat contact cu iahtingul in anul 2000, in Italia, unde a avut ocazia sa se plimbe pentru prima oara cu un velier. Ca si Radu Tudorache de la Montero, Jianu spune ca a fost dragoste la prima vedere. A decis ca isi va cumpara o barca si a cautat timp de 4 ani velierul perfect, timp in care a navigat si a acumulat experienta la bordul altor ambarcatiuni. A participat si la Regata Marii Adriatice, in Rimini, alaturi de alti prieteni care inchiriasera un velier special pentru concurs. Pe Eol l-a gasit acum trei ani la un proprietar din Bucuresti care construise el insusi ambarcatiunea, la sfarsitul anilor '70. In '81 barca fusese lansata la apa, iar in '85 facea primul sau voiaj pe ape internationale. Desi pana acum Jianu nu a iesit cu barca proprie de pe litoralul romanesc, vara aceasta va pleca in Istanbul intr-o expeditie, alaturi de alte ambarcatiuni.

Are si carnet de skipper, insa nu se incumeta inca sa plece singur cu barca, motiv pentru care are la carma un capitan mai experimentat, care sa il conduca pe mare. Jianu prefera sa navigheze insotit de prieteni, mai ales la drumuri mai lungi. Intr-o calatorie de 3-4 zile se pleaca de obicei seara, in asteptarea vantului prielnic. Inainte de plecare, face o lista de cumparaturi din care nu trebuie sa lipseasca apa - cel putin 3 litri pe zi pentru fiecare membru al echipajului -, salate si fructe si, desigur, bautura, fara de care, pe mare, nu poti adormi uneori, mai ales ca orele de somn sunt numarate din cauza carturilor de 8 ore la carma.

Cum decurge o zi pe apa? Pe mare nu exista plictiseala, pentru ca intotdeauna se gaseste ceva de povestit. Poti pescui, poti citi, poti face baie sau chiar sa comunici prin statie cu barcile care trec pe langa tine. In plus, sunt atatea de vazut: cand patrunzi in Bosfor, tot ce iti poti dori este sa ai inca o pereche de ochi, pentru a cuprinde natura si frumusetea ambarcatiunilor care se leagana pe valuri", spune omul de afaceri. "Cand e furtuna, e mai greu, trebuie sa se urce pe catarg un om legat cu hamul, ca sa schimbe focul genovez (vela cea mai mare din fata) cu foc de furtuna (cea mai mica vela). Fiecare trebuie sa-si cunoasca bine atributiile si sa incerce sa nu cada in mare. Marea te iarta doar o data, se spune...", continua Jianu. Eol este totusi destul de sigur si stabil, pentru ca proprietarul sau a dotat-o cu plute de salvare pentru 6 persoane, veste, statie ce permite trimiterea mesajelor de SOS si un aparat pe care nu multe barci il au, EPIRB, care permite localizarea foarte exacta a navei.



Velier sau cu motor?
Dar nu numai furtuna e cauza multor accidente de navigatie, ci si faptul ca nu se respecta deseori regulile de navigatie pe mare. De exemplu, noaptea trebuie aprinse luminile pe catarg pentru a mari vizibilitatea. In apele romanesti, accidentele sunt mai rare, pentru ca circulatia pe mare este redusa, insa in Anglia astfel de accidente sunt frecvente tocmai pentru ca nu se tine cont de reguli. Barca lui Razvan Jianu este insa cu noroc, dar si solida, fiind construita in intregime din mahon si acoperita cu un strat gros de fibra de sticla. "Mi s-a intamplat sa ies in larg numai cu motorul pornit si sa uit velele pe uscat. Mi s-a oprit motorul si eram foarte aproape de a intra in stanci. M-a salvat Matei Stanei cu Corsarul - ei m-au tras la mal", povesteste Jianu. Este o lume mica cea a pasionatilor de barci, se cunosc intre ei si ocazional merg impreuna la o masa cu bors de peste si povesti marinaresti.

Se face networking, se vorbeste despre aventuri pe timp de furtuna sau de planuri pe care fiecare le are pentru a cuceri marea. Cu Eol, Razvan Jianu nu doreste sa faca inconjurul lumii, ci doar al Mediteranei. Este un plan pe termen lung si il va pune probabil in aplicare anul viitor, cand vrea sa mearga pana in Istanbul si sa lase barca acolo, doar pentru ca anul urmator sa plece din orasul turc in Spania si peste inca un an sa ajunga in alte destinatii. A mai facut o data drumul Barcelona - Maroc, insa vrea sa incerce si cu barca proprie. "Nu-mi doresc sa fac inconjurul lumii pe apa, desi in afara se practica des, cunosc familii de italieni care-si iau vacanta de la viata pe uscat 2 ani si pornesc cu velierul in jurul lumii. Nu este atat de complicat, s-a trecut Atlanticul si cu o barca de trei metri, de catre un englez care a mancat numai bomboane m&m si a baut suc. Un francez, Alain Bombard, a traversat acelasi ocean cu o barca pneumatica, si asa a aparut si brandul de barci Bombard", povesteste patronul Il Gelato.

Chiar daca alegerea este un velier sau o ambarcatiune cu motor, marea are rezervat pentru cei ce se aventureaza pe ea golfuri cu ape limpezi, ce-si dezvaluie fara perdea adancurile colorate, apusuri si rasarituri de soare scaldate in valuri si joaca delfinilor in urma barcii. In plus, ideea de a deveni un simplu punct pe o intindere albastra, unde nu te poate ochi nicio cautare pe Google Earth, fara telefoane, faxuri sau agenda de intalniri face din iahting activitatea ideala de relaxare, si odata ce prinzi gustul sarat de apa de mare, nu mai poti trai fara el.




Prin ocheanul Romanian Boat Show

La Romanian Boat Show, singura expozitie dedicata pietei nautice si, implicit, impatimitilor valurilor din Romania, s-au vandut anul acesta 70 de ambarcatiuni, spune Bogdan Craiciu, General Manager Set Events, organizatorul evenimentului. "Fata de anul trecut, am crescut de trei ori: atat din punct de vedere al suprafetei de expunere, cat si din punct de vedere al numarului de barci vandute." La Romanian Boat Show s-au vandut ambarcatiuni cu vele, dar si cu motor, in valoare de aproximativ 3 milioane de euro. Favoritele "lupilor de mare" au fost ambarcatiunile cu motor, cea mai scumpa care a parasit docurile unui dealer fiind o barca de 180.000 de euro, vanduta de Neptun Yacht. Cumparatorii au fost in majoritate romani, desi participarea internationala se intensifica de la an la an, atat de partea clientelei, cat si de partea expozantilor. "Am observat anul acesta si o educatie mai buna in domeniu a potentialilor clienti. Intrebarile acestora au fost mult mai tehnice, oamenii se interesau de stabilitatea pe apa a barcii, de motorizarea cea mai buna, ceea ce inseamna un interes cultivat din partea celor care achizitioneaza o ambarcatiune", remarca Craiciu.