Pentru el, totul incepe si se termina cu cimentul. Asta pare sa spuna, printre randuri, "tatal cimentului", Mihai Rohan, actualul director general al Carpatcement Holding. E cel mai vechi director dintr-o industrie ce va depasi cat de curand valoarea de un miliard de euro si, din cate se pare, va ramane in aceeasi postura pana la finele contractului cu nemtii de la HeidelbergCement (Carpatcement inseamna operatiunile lor in Romania). Apoi, in 2010, se va gandi daca mai are resurse pentru alt gen de business, poate consultanta, sau daca cele doua holding-uri pe care le-a creat pana azi ii sunt de ajuns.


Vechiul institut, noul holding
"Am participat la toata dezvoltarea industriei cimentului din 1968 si pana in prezent, trecand prin toate etapele de dezvoltare. Actualmente, sunt cel mai batran director 'in functiune' din industrie. Deci am inceput cariera in ciment si probabil ca o sa o sfarsesc tot cu el."

A fost promovat ca director la Centrala Cimentului, asa cum se numea atunci, cu un an inainte de Revolutie, conglomeratul ce reunea toate fabricile de ciment din tara si peste 10.000 de angajati. Dar a venit momentul ?89 si lucrurile s-au schimbat decisiv. Trebuia sa se schimbe si el si a facut-o.
"Am inceput sa citim literatura economica din domeniu si am vazut o serie de avantaje in existenta unui holding.

" Astfel, a creionat, impreuna cu cativa colegi, structura de baza a unuia si, desi la momentul acela in Romania nu exista niciun holding de companii, in decurs de doar cateva luni s-au nascut doua: Agricola International si Romcim. Noi vom vorbi despre cel de-al doilea, pentru ca de el isi leaga Rohan succesul ulterior. Romcim insemna, la momentul 1992, patru fabrici importante, Medgidia, Hoghiz, Targu- Jiu si Alesd, si alte doua mai mici, de la Aghires si Oradea. Adica toti directorii de fabrici care au vrut sa adere la structura "incropita" cat se poate de empiric.

"Dovada ca acest holding a fost o solutie de succes sta in faptul ca a fost privatizat foarte repede si functioneaza si in prezent dupa structura pe care am conceput-o la vremea respectiva." La momentul acela, nu exista o lege a holding-urilor, asa ca a fost aleasa, din aceeasi literatura de specialitate, o structura de holding integrat, operational, ce permitea circulatia banilor. Fondurile erau stranse intr-un pool si utilizate de toata lumea. Lucruri nu foarte complicate, insa trebuie sa le raportam la ce se intampla inainte de asta. Adica nu mare lucru. Pentru ca resursele si bugetele erau alocate de stat, iar cimentul era distribuit tot de stat. Deci perioada imediata, de investitii sau chiar justificarea investitiilor, ca sa nu mai vorbim de studiile de fezabilitate, au fost si sunt si azi lucruri complexe.


De la zero la un miliard
Una peste alta, spune Rohan (62 de ani), tranzitia a fost un soc. "S-au desfiintat toate structurile. M-am uitat in jur si nu mai era nimic. Valorile de pana atunci nu mai erau va-labile. A trebuit sa construim totul de la zero: relatiile dintre fabrici, procedurile, principiile de dezvoltare (din carti)."

Deci panica a fost. Dar institutul era un gigant. Infiintat in 1950, acolo a fost gandita toata dezvoltarea industriei de ciment de la noi. In plus, si Romania era "o treaba serioasa". Mai ales ca producator de ciment avea un cuvant greu de spus. "Cat lucram in proiectare autoritatile au fost nevoite sa ne permita contactele cu strainatatea, deci am inceput sa observam inca de atunci ce se intampla in Vest."

Si, pentru ca au construit peste tot (mai bine de 50 de fabrici proiectate in strainatate), a si mers peste tot si a inceput sa inteleaga filozofia unei economii de piata si modul in care functioneaza ea. O experienta buna. O alta, poate mai importanta, cea manageriala, a capatat-o din cei cinci ani (1992-1997) petrecuti la carma Romcim pe o piata libera si concurentiala.

In 1997, Romcim a fost cumparat de francezii de la Lafarge, iar Rohan a ales un drum separat. "Dupa ce am vazut despre ce este vorba, am cazut de acord ca eu sa ma retrag. Nu se potrivea cu gandirea mea si cu ceea ce voiam eu sa fac mai departe." A plecat la fabrica de la Deva, cumparata atunci de un austriac care avea nevoie de un specialist in ciment. Atunci cand fabrica a devenit neinteresanta pentru investitorul initial, HeidelbergCement, aflat deja in tara prin fabrica de la Bicaz, a intrat pe fir. "Nemtii au cumparat fabrica, si, odata cu ea, m-au luat si pe mine. Am negociat si m-am convins ca ideile ni se suprapun."


Aceeasi reteta, al doilea holding
Un an mai tarziu, nemtii cumparau si fa-brica de la Fieni si, astfel, Rohan construia cel de-al doilea holding din cariera sa.
Unii ar considera ca este de-ajuns. Altii insa... se mai gandesc. "Sigur, doua holding-uri intr-o viata de om pare suficient. Deocamdata cred ca o sa ma opresc aici, la cel de-al doilea, si o sa vad ulterior daca voi imbratisa o alta cariera. Cel mai probabil de consultant." Experienta pentru consultanta o are cu varf si indesat, pentru ca a inceput de la zero si a escaladat fiecare pozitie pana in momentul in care n-a mai avut unde sa urce. Spune ca este important sa traversezi absolut fiecare post din organigrama, pentru a cunoaste toate fazele procesului decizional si de productie, pentru a sti ce sa le ceri oamenilor, pentru a sti ce este posibil si ce nu este posibil.

"Este bine sa treci prin toate aceste faze. Sigur, nu toata lumea a facut-o, si unii tot au rezultate foarte bune, pentru ca au acumulat ulterior foarte rapid."
Insa lucrul important si general valabil, indiferent de domeniul de activitate, romantic sau cat se poate de practic, stralucitor sau nu, este sa aspiri la superla- tiv. "Asa vei ajunge cel mai bun. Trebuie sa-ti propui obiective pas cu pas, sa le atingi, sa mergi mai departe si mai departe pana ajungi cel mai bun."

Esential este sa inveti si sa acumulezi mereu. Rohan a facut la Carpatcement exact ce a facut la Romcim cu ani de zile inainte. La inceput, inainte de nasterea holding-ului actual, fiecare fabrica avea personalitate juridica, deci era foarte greu sa faci un pool de bani pe care sa-l utilizezi pentru investitii. "Era nevoie de o structura mai complexa si atunci am simtit nevoia fuziunii"


Vive l'Allemagne!
Cand a ales un drum diferit fata de cel al Romcim, preluat de Lafarge, Rohan a refuzat, in mare, ce avea sa accepte cand s-a inteles cu nemtii de la HeidelbergCement. Ambele erau grupuri imense la nivel mondial, ambele erau o garantie a succesului, dar au fost si diferente.
Mai precis, Lafarge a venit in Romania cu tot managementul francez, care urma sa se retraga in momentul in care know-how-ul ar fi fost transferat romanilor. Nemtii nu au procedat la fel. "Au stat aici doar ca sa se asigure ca ne putem atinge si singuri
obiectivele. Indicativele de performanta i-au convins ca nu mai aveam nevoie de calauzire, iar asta a durat doar cateva luni."

Practic, din 2001, toti angajatii sunt romani. A nu se intelege ca ar avea o problema cu nemtii. "Sunt ardelean si am fost crescut intr-un spirit apropiat celui german: ordine, disciplina si seriozitate." Sunt lucruri pe care le-a regasit, spre bucuria lui, la HeidelbergCement. Acum se intalneste trimestrial cu conducerea generala a companiei.

"Sunt oameni rezonabili care inteleg foarte bine businessul, il cunosc de multa vreme si il stapanesc cu adevarat." HeidelbergCement este al patrulea grup mondial din industria de ciment, cu afaceri ce vor depasi anul acesta 11 miliarde de euro. "Deci imi este usor sa le explic ce se intampla in Romania. Nu simt o presiune din partea lor, desi asteapta mereu propuneri. Pentru orice situatie asteapta intotdeauna sa vii cu solutii."


Vremuri noi, dar vremuri bune
De la intrarea pe piata, in 1998, si pana in prezent, grupul a investit peste 350 de milioane de euro intr-un business in care investitia se recupereaza, de regula, in sapte-zece ani (anul trecut, profitul net al nemtilor a atins un nivel record, 117 milioane de euro). Acum se investeste masiv in cresterea capacitatii de productie, o decizie bazata strict pe cerinta de pe piata interna.

"Exportul nu este un obiectiv pentru noi, pentru ca in momentul de fata cererea interna depaseste oferta si facem eforturi pentru a satisface nevoia pietei." Si "eforturi" nu e mult spus, pentru ca anul acesta s-a redus chiar si perioada de reparatii si mentenanta a fabricilor, perioada in care productia este oprita.
Deci romanii si strainii, bineinteles, construiesc mai departe Romania. Asta spre satisfactia celor mai importanti trei producatori de ciment din tara: Lafarge (Franta), Holcim (Elvetia) si HeidelbergCement (Germania). Ei impart o piata ce va depasi anul acesta un miliard de euro. Anul trecut, productia interna de ciment a ajuns la aproape 10 milioane de tone, valoare apropiata celei din ?89, cand se construiau de doua ori mai multe locuinte, iar in 2008 piata va creste cu 15-20%, pana la 12 milioane de tone.

"In momentul de fata fabricile de ciment din Romania lucreaza la capacitatea maxima de productie. Nimeni nu se astepta la asa ceva, cand acum 3 ani se lucra la 60% din capacitate. Nu exista solutii de moment, pentru ca datele vorbesc de la sine: in primele trei ale anului productia a fost mai mare cu 5%, in timp ce vanzarile de ciment au crescut cu 18% fata de perioada similara a anului trecut." Vesti foarte bune pentru Rohan, care probabil va gasi solutia cea mai buna pentru a culege profitul intr-o perioada de "abundenta". Doar este "tatal cimentului"...


Colosul teuton

HeidelbergCement, al patrulea producator la nivel modial, imparte piata din Romania, adica un miliard de euro anul acesta, cu francezii de la Lafarge si elvetienii Holcim. Grupul a realizat anul trecut o cifra totala de afaceri de 363 mil. euro, prin cele trei brate de investitii in Romania: Carpatcement Holding, Carpat Beton si Carpat Agregate. O crestere de 63% fata de 2006 si cel mai bun rezultat de la intrarea grupului pe piata romaneasca, in 1998. Profitul net a ajuns la 117 mil. euro, iar Carpatcement Holding (condusa de Rohan), principala entitate detinuta de nemti in Romania, a contribuit cu 107 mil. euro la suma totala. Anul acesta este asteptata o scadere a profitului si o stagnare a cifrei de afaceri, dar grupul german investeste masiv in marirea capacitatii de productie.