"Am avut si sansa, asta e adevarul", spune din start Bogdan Boteanu, unul dintre primii patru finalisti ai bursei ING in Romania. Acum, la 10 ani distanta de clipa in care si-a depus eseul si dosarul pentru bursa ING si dupa ce a trecut prin multe functii si departamente in prima banca straina sosita in Romania, Boteanu este director executiv si Head of Wholesale Banking Clients.



Concursul
Bursa de la ING a inceput-o inainte de absolvirea Academiei de Studii Economice, in 1997. "Cred ca totul s-a petrecut printr-un concurs de imprejurari", povesteste Boteanu. Ca orice tanar absolvent, a inceput sa se duca la interviuri pentru angajare. "Am trecut de cateva interviuri preliminare la o multinationala si, cand am ajuns la interviul final cu managerul general, desi eram foarte stapan pe cunostintele mele, m-am blocat complet, n-am putut sa spun absolut nimic din cauza emotiilor si, bineinteles, n-am fost acceptat", isi aminteste actualul executiv.

Pe considerentul "practica este mama invataturii", s-a hotarat ca este timpul sa "exerseze situatia" si sa se duca la cat mai multe interviuri. Asa a ajuns sa faca un eseu si sa-si depuna dosarul, alaturi de colegii din doua promotii, pentru bursele pe care le oferea ING. "Era primul an cand perioada de studii s-a redus de la cinci la patru ani si am absolvit doua generatii in acelasi timp, deci concurenta era foarte serioasa", povesteste Boteanu.

Dintre toate dosarele au fost opriti 15 - 20 de oameni pentru interviuri, printre care si Bogdan Boteanu. De data aceasta s-a descurcat mult mai bine si a fost selectionat, alaturi de alti trei colegi, pentru un an de Management Trainee in structurile ING.

"Norocul meu a fost ca m-am mai dus la interviu foarte relaxat. Am depus dosarul fara prea mari asteptari si, sincer, nici nu eram convins ca vreau sa lucrez intr-o banca - de fapt, nu stiam ce se intampla intr-un grup bancar, asa ca nu am simtit nicio presiune", admite Boteanu, care mai spune si ca proverbul ce spune ca atunci cand iti doresti ceva cu ardoare, atunci nu se intampla, iar cand nu esti convins ca este o prioritate, reusesti fara emotii, este cat se poate de adevarat.



Un vis abstract
Actualul sef al diviziei de clienti corporativi ai ING nu se fereste sa spuna ca, indiferent cat esti de pregatit pentru un post sau cat de mult esti dispus sa muncesti pentru a-l obtine, fara un dram de sansa s-ar putea sa nu ajungi sa-ti implinesti visul.
Nici Boteanu, la fel ca majoritatea tinerilor absolventi, nu stia exact de unde sa inceapa sau incotro sa se orienteze. "Toata lumea voia sa intre intr-o multinationala, era un trend atunci, dar nu stia nimeni ce inseamna asta concret. Era un termen abstract." Pentru el a devenit un termen familiar si cunoscut, la fel ca toate structurile unui astfel de grup, datorita celor 12 luni de training dintre 1997 si 1998, iar acum considera ca tipul acesta de bursa este cea mai buna scoala posibila. "Ai sansa sa observi fiecare pozitie din companie, iar eu cred ca este obligatoriu sa cunosti sarcinile fiecarui post pentru a conduce un departament", sustine Boteanu. Imediat dupa perioada de training, in vara lui 1998, Boteanu s-a hotarat sa ramana alaturi de ING.
A inceput pe pozitia de Junior Relationship Manager si a promovat, pana in 2002, pana la Team Leader in Corporate Banking. Provocarile sunt una dintre pasiunile sale si, in acea vreme, aceste incercari au fost legate indeosebi de responsabilitatile din ce in ce mai mari pe care le-a primit.
"Portofoliul de clienti de care ma ocupam era tot mai important si responsabilitatea a crescut odata cu avansarea catre partea de coordonare a echipei din care faceam parte", spune acesta.



Timing-ul si team-ul
Au urmat avansari succesive pe pozitii legate de Relationship Management in Corporate Banking, promovari despre care Boteanu spune ca s-a aflat de fiecare data la locul si momentul oportun. "E drept, n-am dat niciodata inapoi de la nicio provocare si mi-am testat intotdeauna limitele, dar am avut si sansa sa-mi demonstrez calitatile." Din 2002, pentru un an, a fost director de produse, pentru ca din 2003 pana in anul trecut sa se ocupe de divizia de Branch Network. "A fost, pana acum, perioada cea mai intensa a carierei mele", admite Boteanu care, impreuna cu echipa sa de management, a reusit sa restructureze departamentul si sa conceapa un plan clar de dezvoltare a retelei de sucursale pentru clientii corporativi, plan de care se ocupa si in momentul de fata.

Incepand din 2006, finalistul bursei din 1997 se ocupa de divizia de clienti corporativi ai ING si de dezvoltarea retelei de sucursale pentru acesti clienti. Chiar daca face ceea ce ii place, Boteanu recunoaste ca munca este foarte solicitanta. "In primul rand, nimeni nu face nimic pe cont propriu si de aceea trebuie sa-mi motivez echipa, pentru ca fiecare crede in niste principii si numai cunoscandu-i pot sa vin in intampinarea lor. "Team work" nu este doar o vorba in vant, este un aspect cat se poate de important intr-un grup mare cum este ING", sustine Boteanu.

De fapt, cel mai important aspect al muncii sale se leaga de persoanele cu care lucreaza. El crede ca este obligatoriu pentru un manager sa-si cunoasca bine fiecare membru al echipei si sa mentina acel climat pozitiv in jurul team-ului. "Cred cu tarie ca un leader autentic stie si reuseste sa isi motiveze echipa din care face parte, obtinand astfel si rezultate ca manager. Cred, totodata, ca este esential sa realizam intotdeauna ca mai avem cate ceva de invatat si nu ma refer doar la partea 'tehnica', a responsabilitatilor de la birou, ci si la interactiunea zilnica cu colegii sau clientii", spune Boteanu.

Astazi, principala sa lupta a devenit cea cu timpul. "Trebuie sa existe un echilibru intre munca si timpul pe care il petreci cu familia sau prietenii. Am avut un profesor care compara acest echilibru cu o masa cu trei picioare: aceasta va fi intotdeauna stabila. Dar te poti bucura si folosi de suprafata mesei doar daca cele trei picoare sunt relativ egale", exemplifica el. Si, desi incearca sa pastreze un echilibru intre viata personala si cea profesionala, recunoaste ca este foarte greu sa se detaseze total de problemele de la birou. "Proiectele de anvergura imi influenteaza si viata personala. Nu ma refer doar la timpul petrecut la birou, ci si la starea de spirit in general, pentru ca nu ma pot desprinde total de proiectele la care lucrez nici in timpul liber, mintea continua sa functioneze, imi vin idei noi si scenarii neprevazute", explica Boteanu, unul dintre tinerii manageri care deja a acumulat o experienta importanta in functii de conducere si care mai are cativa ani buni pentru a incerca sa gaseasca atat de cautatul "echilibru".



Masa cu trei picioare

Despre echilibrul ce trebuie pastrat intre viata personala si cea profesionala, Boteanu a retinut o comparatie a unui fost profesor de-al sau: "viata este o masa cu trei picioare. Fiecare picior reprezinta o componenta esentiala a fiecarui individ: componenta personala, cu familie si prieteni, componenta profesionala, cu job si obligatiile profesionale, si componenta sociala, cu contributiile pe care le aducem societatii in care traim. Pe masura ce avansam in viata, picioarele mesei se inalta si ele. In tinerete, piciorul vietii personale creste mai rapid, in cea de-a doua perioada a vietii se dezvolta mai repede componenta profesionala, iar la batranete suntem interesati indeosebi de contributiile pe care o sa le lasam in urma. Provocarea intervine in 'echilibrarea mesei'", spune Bogdan Boteanu.


Doar un joc... de bridge

Bogdan Boteanu are trei mari pasiuni: familia, prietenii si... bridge-ul. Ultimele doua sunt strans legate. "Suntem opt prieteni foarte buni, doi au plecat din tara si, chiar daca nu mai reusim sa facem concedii impreuna, ne intalnim destul de des la mine acasa pentru un joc de bridge", spune el. Mai corect ar fi, "o zi de bridge", pentru ca, dupa cum admite chiar el, jocul poate dura de pe o zi pe alta. "Sotia mea era ingrijorata la inceput. Nu numai ca o zi sau chiar doua din cele cateva libere ne-o petreceam la masa de bridge, dar ne mai si certam, chiar daca era doar un joc", glumeste Boteanu. Miza, pe langa mandria si recunoasterea jucatorului, este un tricou personalizat cu numele castigatorului si data finalei.