"Nu oricine este facut sa fie broker" - aceasta este convingerea lui Radu Lucianu, managing partener la compania imobiliara Eurisko. Pentru ca meseria este atat de stresanta si de intensa, incat nimeni nu rezista mai multe de 10-15 ani. Cu toate acestea, dupa opt ani de brokeraj imobiliar, Lucianu este inca atat de pasionat de "vanatoare" incat spune ca nu este inca gata sa renunte la febra deal-urilor, nici macar pentru a se ingriji de viata sa personala. Pasiunea pentru viteza si adrenalina il determina ca atunci cand nu vaneaza vreo tranzactie, sa piloteze fie masini de Formula1, fie noua sa barca cu motor sau chiar sa ia lectii de aviatie. Iar nerabdarea este principala sa trasatura.

"Cand vreau ceva nu am deloc rabdare", spune el. "Pana si casa mi-am cumparat-o pe fuga. Voiam ceva in care sa ma pot muta imediat si acesta a fost un factor decisiv in tranzactie. Tin minte ca la ora 12 am semnat actele si la 4 eram deja cu toate cutiile si bagajele in noua locuinta. Doua saptamani am dormit pe jos, fiindca nu aveam nimic, nici macar o saltea, insa asta a contat mai putin. De parca nu ar fi fost de ajuns, o vreme n-am avut nici apa calda, asa ca in fiecare zi dupa serviciu treceam pe la bazin si dupa ce inotam, faceam dus acolo. La un moment dat ajunsesem sa ma gandesc ca daca nu se remediaza repede situatia, am sa ajung inotator de performanta!"

Ori o cumpar, ori o vand, ori ii dau foc!

Povestea lui Lucianu incepe intr-o fabrica, unde a lucrat timp de sase ani ca inginer metalurgist. "Imediat dupa facultate m-am angajat intr-o fabrica inginer metalurg stagiar si am ramas acolo 6 ani de zile. Cand am plecat din fabrica, mi-am jurat ca am sa ma intorc odata acolo si fie am s-o cumpar, fie am s-o vand, fie am sa-i dau foc. De dat foc pana la urma nu i-am dat, de cumparat - poate ca m-am trezit prea tarziu si nu mi-am facut un tel din asta, pentru ca daca imi puneam mintea, poate ca acum eram proprietarul fabricii - dar de vandut am vandut-o! Acum vreo trei ani de zile m-au contactat niste fosti colegi, deoarece drectorii fabricii voiau sa ia legatura cu mine pentru a vinde o parte din fabrica." Dar asta este alta poveste...

Cel mai greu pas pentru tanarul Radu Lucianu a fost, la inceputul carierei, decizia de a-si parasi locul de munca sigur din fabrica fara a sti exact ce ar putea face altceva. "Imi amintesc ca pe cand lucram inca in fabrica voiam mult sa plec, simteam ca nu e pentru mine, insa nu aveam curajul sa-mi asum acel risc. De-abia in 1999 m-am trecut pe lista de disponibilizati si am reusit sa plec. Am luat atunci sase salarii compensatorii si imi place sa cred ca aceea a fost prima mea afacere. Tin minte ca imi spuneam ca m-am orientat foarte bine - acum imi permit sa stau acasa sase luni si prost sa fiu, stiind doua limi straine si cu o diploma de facultate, sa nu-mi gasesc altceva mai bine platit. Asa ca am pus mana pe telefon si am dat trei telefoane pe la prieteni. Unul dintre ei, un fost coleg de liceu, tocmai se casatorise si pleca cu sotia lui in Canada si atunci mi-a spus ca ma va recomanda pe mine pentru postul lui. Cam atat a durat somajul meu. In cateva zile eram la interviu la Eurisko. Ionut Dumitrescu, actionarul principal din companie, m-a intervievat timp de cinci minute si apoi m-a intrebat cand pot sa incep.

Cati agenti imobiliari incap intr-o garsoniera?

Entuziasmul pe care l-a simtit Lucianu la inceputurile carierei sale de broker imobiliar nu era strain nici de noul salariu, care era de trei ori mai mare decat cel pe care il avea in fabrica. "Tin minte si acum prima zi de munca la Eurisko. Eu, obisnuit cu programul din fabrica care incepea la 7:30, mi-am zis ca la 8 tot trebuie sa fiu acolo", isi aminteste amuzat Lucianu. "La ora 8 fix eram la usa, punctual si gata sa fac o buna impresie. Bineinteles ca n-a raspuns nimeni nici la interfon nici la usa si la 9, cand a venit si Ionut, m-a intrebat de cat timp astept. Ce era sa-i spun, ca astept de o ora? Imi amintesc ca in 1999, cand am inceput eu, sediul companiei era undeva pe Barbu Vacarescu, intr-o garsoniera de 40 de metri patrati, care tineau loc si de bucatarie, si de birou si de sala de sedinte si de secretariat...

Eram sase si o secretara. Firma pe atunci avea 4 brokeri care lucrau pe sectorul rezidential si pentru companii ca Ericsson sau Connex. Ei gaseau case pentru expatii acestor companii. Eu si cu Ionut ne-am detasat de partea rezidentiala si am inceput sa cream departamentul de birouri. Dupa o luna si jumatate am reusit sa inchei prima mea tranzactie si am obtinut un comision de 5.000 de dolari. Eram foarte fericit, cu atat mai mult cand ma gandeam la salariul de 75 de dolari pe care il primeam ca inginer."

"Eurisko a inceput in septembrie '97, cu doi ani inainte sa apar eu in peisaj. Cei trei parteneri au inceput cu 6.000 de dolari cash, un apartament de doua camere al unuia dintre ei si doua masini, un Cielo si o Dacie. Imi povesteau ca locuiau in apartament si dormitorul era dormitor, iar livingul era birou. Dimineata la 8-9, doar deschideau usa dintre camere si, voila!, erau in birou, la lucru. De atunci ne-am maturizat, am crescut, unii s-au si casatorit.

Spiritul de echipa de la inceput a ramas, insa, acelasi. La petrecerile noastre se vede cel mai bine, de altfel petrecerile noastre sunt faimoase. Brokerii sunt in general niste oameni excentrici, care se consuma foarte mult pentru afaceri, insa la fel de multa energie consuma si atunci cand se distreaza. Iar eu cred cu tarie ca acesta nu e un business care trebuie facut la program, de la 7 la 3 sau de la 9 la 5. Cel mai mult conteaza sa fii concentrat si mereu in priza. Cand nu-ti mai iese nimic, este momentul sa te deconectezi. Vacantele scurte sunt cel mai bun medicament pentru brokerii imobiliari. Cum le spun si colegilor mei: cand simtiti ca explodati, luati-va de joi pana luni liber si plecati. Singura conditie este sa plecati din tara, fiindca altfel veti fi chemati inapoi si sigur nu rezistati tentatiei de a raspunde la telefon."

Manager peste 250 de metri patrati

Intrarea pe segmentul de birouri a fost responsabila pentru cresterea companiei si a brandului Eurisko, astazi unul dintre cele mai mari pe o piata intr-o continua explozie. "In vara anului 2000 am reusit sa incheiem prima tranzactie pentru Ericsson pe partea de birouri. Era vorba de peste 2.500 de metri patrati, cea mai mare tranzactie din sectorul de birouri la acea vreme. Nu a durat mult si apoi ne-am mutat si noi la '2 camere', pe aceeasi scara unde avusesem sediul, in garsoniera minuscula, iar ulterior ne-am mutat intr-un apartament si mai mare, de 4 camere.

In 2002, cand am inchiriat 250 de metri patrati in Europe House ni se parea deja foarte mult si ne tot gandeam ce costuri vom avea, fiind obisnuiti cu cate o mie de dolari, cat plateam chiria inainte. Prima data cand am vazut factura mi-au tremurat putin picioarele si ne-am zis: 'Hai, la treaba, acum trebuie sa muncim ca sa acoperim macar chiria.' Insa toti anii aceia, cand Eurisko era inca o companie mai micuta, de apartament, au fost foarte frumosi." Lucianu isi aminteste ca se simtea ca in familie seara, cand statea cu colegii pana tarziu in noapte la birou, mancau o pizza, beau o bere si povesteau ce s-a intamplat in timpul zilei.

Anul trecut insa, Lucianu a fost nevoit sa dea serile la pizza cu colegii pe fotoliul de manager, pentru a suplini lipsa unui director general, ceea ce a insemnat si o pauza si din cursa numita brokeraj. "Nu pot sa spun ca a fost ceva nou pentru mine, fiindca partener am fost din ianuarie 2000, insa un partener 'din umbra'. Managing partner este o functie de tranzitie, pana in momentul in care vom gasi un manager plin, care sa se ocupe exclusiv de administrare. Nu e normal ca un managing partner sa se implice in afaceri. Insa atunci cand am hotarat, impreuna cu colega mea Alexandra Dimofte, sa preluam si atributiile de managing partners, eu am fost de acord doar in conditiile in care mi s-a promis ca voi fi lasat sa ma ocup in continuare de deal-uri. In brokeraj esti ca la vanatoare, daca nu simti gustul sangelui si nu ai parte de urmarire o vreme, te trezesti dat deoparte, iti pierzi agerimea si deprinderea de a vana."

Cand vine vorba despre investitii personale cuvantul de ordine este tot imobiliare. "Altceva nu stiu sa fac. Imobiliare si masini, asta este tot ce stiu. Masinile sunt o pierdere de vreme si de bani, insa sunt placerea mea si trebuie sa mi-o satisfac. Imobiliarele da, fiindca pe acestea le pot controla. Nu am jucat niciodata pe bursa si nici nu ma tenteaza. Ma ghidez in permanenta dupa sfatul tatalui meu care imi spunea sa ma limitez la jocurile ale caror reguli le cunosc bine. In ceea ce priveste afacerile, asta inseamna ca ma rezum la afacerile imobiliare. Intotdeauna am preferat un profit mic si sigur unui castig mare si incert. Filozofia mea in afaceri este ca banii se strang incetul cu incetul, dar intr-un mod previzibil. Boom-urile se produc repede, dar trec la fel de repede. Pasul urmator este dezvoltarea imobiliara, insa nu ma consider pregatit, cred ca mai am de invatat pana voi putea face pasul acesta. In doi trei ani, insa, cred ca voi sti suficiente pentru a putea controla si acest joc."

Ruland in viteza intai

"Acum doi ani a trebuit sa fac o schimbare majora", spune Lucianu. "Am trecut de la partea de birouri la partea de investitii, iar in plan personal mi-am zis ca Eurisko este suficient de mare incat sa ma ocup strict de partea de manageriat. Cu ocazia asta mi-am promis sa ma ocup si de mine, fiindca in primii sase-sapte ani am uitat complet de mine. Asta se intampla cand te lasi luat de val: sambete si duminici sacrificate, frustrari vara fiindca nu pleci in concediu decat o saptamana, pe final, iar iarna lucrezi pana pe 27 decembrie si te trezesti ca ai intalniri inclusiv de Craciun."

Pentru brokerul ahtiat dupa viteza schimbarea nu a fost dintre cele mai usoare, insa Lucianu recunoaste ca era momentul sa nu mai apese atat de tare pedala de acceleratie. "La inceput mi se parea ca nu prea am de lucru. Am vrut sa nu imi turez asa de tare motoarele, sa le las pe viteza intai o vreme... Ei, poate nu chiar pe viteza intai, fiindca am sa adorm, dar mi-am impus sa nu ma mai obosesc atat de tare si sa ma ocup doar de deal-urile mari. Conteaza foatre mult sa stabilesti un echilibru, si sa-ti faci capriciile." Lucianu este de parere joaca are un rol foarte important intr-o cariera de succes, iar dorintele nu trebuie infranate. "Vrei sa faci ceva, fa-o! Nu se stie daca maine vei mai avea sansa sau daca o vei mai avea, poate nu te vei mai putea bucura de ea ca acum. Placerile trebuie indeplinite cu aceeasi seriozitate ca si indatoririle. Cand e treaba, munceste cu seriozitate, insa si cand te distrezi, trebuie sa te distrezi cu aceeasi dedicare."

Lucianu stie foarte bine care a fost pretul platit pentru tot ceea ce a construit in viteza in ultimii opt ani: propria sa viata. "Cand am inceput sa lucrez in acest domeniu, mi s-a spus foarte clar. Ai doua optiuni: poti sa te angajezi undeva, sa-ti intemeiezi o familie si sa fii fericit sau poti sa faci bani. Daca alegi sa fii broker si sa faci bani, iti strici viata personala sau in cel mai bun caz o amani pentru mai tarziu, cand vei mai incetini ritmul. Am stiut care sunt riscurile cand am ales aceasta cariera si exact asa s-a si intamplat. De aceea am ales sa o las ceva mai moale acum doi ani de zile, fiindca viata personala a inceput sa-mi lipseasca. Insa nu pot spune ca regret ceva. Sunt foarte mandru de compania mea, un brand pe care l-am ridicat din nimic, si care azi este unul foarte puternic. Eurisko este o a doua casa pentru mine, si datorita ei sunt azi cine sunt."