Se transforma televiziunea: vom urmari emisiunile fie pe ecrane foarte-foarte mari, fie pe ecrane foarte-foarte mici. Asta inseamna ca, pe de o parte, productiile TV se vor adapta noilor ecrane de dimensiuni extreme si, pe de alta, se va schimba felul in care noi ne raportam la televizor.

Tehnologia devine minuscula. Ecrane tot mai mari au fost plantate pe laptopuri tot mai subtiri, in vreme ce colturoasele telefoane mobile si camere de luat vederi seamana acum mai degraba cu niste carti de credit argintii. Cu televizorul, insa, se intampla ceva curios: devine, in acelasi timp, gigantic si minuscul. Fie se lateste pe aproape un perete din living-room, fie se strecoara in buzunar. Dintr-o rasuflare, cineva se poate lauda si cu plasma cu diagonala de 150 de centimetri si cu nanocasterul de-o palma.

Deocamdata, televizorul ramane un mediu de dimensiuni normale. Sunt inca destule dormitoare si birouri cu televizoare cu diagonala de 50 de centimetri - si in functie de calitatea imaginii si de locul in care sade privitorul, astfel de ecrane continua sa fie impresionant de performante. Dar interesul pentru televizoarele "extreme", fie ele foarte mari sau foarte mici, e in crestere. Pretul ecranelor uriase - care erau, odata, privilegiul celor bogati, al pasionatilor de tehnologie ori al executivilor de la Hollywood - a scazut atat de mult, incat acestea incep sa devina accesibile si pentru oameni obisnuiti. Si aceiasi oameni cumpara si televizoare cat niste batoane de ciocolata. Pe cele mai noi iPod-uri Apple pot fi incarcate show-uri TV si aproape fiecare producator major de telefoane mobile adauga dispozitivelor utilitati TV (transmisiuni live, programe on-demand sau ambele), in speranta ca oamenii vor fi la fel de incantati de televiziunea pe telefonul mobil ca si de camerele foto sau video plantate acum cativa ani in telefoane.

E putin stupid sa numesti "televizoare" astfel de dispozitive. Cele mai mari aduc cu niste ecrane de cinema proprietate personala si sunt folosite si pentru receptie de programe TV, si pentru vizionat DVD-uri, si pentru jocurile video. Cele mai mici sunt de fapt instrumente de comunicare, playere muzicale, aparate foto ori hard-disk-uri.

Si mai e o problema legata de denumirea care le vara pe toate in aceeasi categorie: cele doua tipuri de receptoare TV ofera experiente de vizionare intr-atat de neasemanatoare incat par doua media complet diferite. In cativa ani, televizoarele extra-extra-extra large si cele extra-extra-extra small vor ajunge ca niste rubedenii indepartate, legate doar de o genealogie comuna - si-atat.

Cei ce privesc cu scepticism asa-numita "televiziune mobila" - si sunt multi, la fel de multi ca evanghelistii - spun ca putini vor fi telespectatorii dispusi sa-si incruciseze ochii pe un ecran cat o cutie de chibrituri ca sa vada un show TV. Dupa cum vad ei lucrurile, televiziunea portabila, care a creat atata agitatie, n-are nici o speranta. Totusi a fost adoptata, fie ca e vorba de productiile difuzate de liniile aeriene in timpul zborurilor sau de episoadele din "Familia Simpson" pe care oamenii le urmaresc pe laptop, nu la televizor.

Formele mobile de televiziune se vor raspandi, o data cu raspandirea iPod-urilor si a telefoanelor mobile mai sofisticate - asa ca vom purta un mic televizor cu noi in permanenta. "Iau cu mine telefonul mobil in mai multe locuri decat iau portmoneul", spune Paul Scanlan, co-fondator al MobiTV, un serviciu care face transmisiuni TV pentru telefonia mobila pentru circa 500.000 de abonati. Televiziunea portabila e de obicei considerata nemaipomenita pentru ca ne dezleaga de spatiul nostru fix de vizionare. Si pentru ca astfel de dispozitive mobile de receptie sunt cu noi pretutindeni, ele vor da peste cap, de asemenea, criteriile dupa care broadcasterii s-au obisnuit sa-si intocmeasca programele.

Televizorul normal si cel cu ecran mare isi gaseste un loc bine delimitat in programul zilnic al cuiva - de obicei dimineata sau seara, atunci cand acesta urmareste fie un show TV, fie un film, fie stirile. Ce-ar trebui sa faca televizoarele cu ecran mic? Sa umple "golurile" din acest program zilnic: cele 37 de minute cat mergi cu metroul in drum spre birou ori cele sase minute de stat la coada la fast-food sau chiar, dupa cum releva un studiu MobiTV recent dat publicitatii, cele cateva minute petrecute in baie.

Asa ca televiziunea in miniatura isi are propriile prime-time-uri in miniatura: orele in care oamenii se indreapta spre serviciu - ori dupa-amiezele de dupa orele de curs, pentru adolescenti. Daca vrea sa se adapteze noilor scheme, televiziunea, asa cum o stim, va trebui sa se schimbe, sa se "comprime" in aceste intervale in programe scurte. Fox si MTV, alaturi de alte retele, au inceput deja sa produca "mobisoade", seriale originale - niste filmulete, de fapt - de numai cateva minute. GoTV, care ofera continut la cerere utilizatorilor de telefoane mobile, ofera episoade de patru minute din seriale TV ca "Desperate Housewives" sau "Alias".

Este posibil ca televiziunile sa continue sa-si adapteze productiile la ecranele foarte mari si foarte mici pe aceeasi linie - sau se poate ca pur si simplu televiziunile sa se specializeze in productii pentru ecranele foarte mari si in productii pentru cele foarte mici. Evenimentele sportive, de exemplu, se potrivesc foarte bine cu ecranele-gigant - de aceea in Statele Unite cresc vanzarile de televizoare scumpe inaintea unor evenimente sportive gen Super Bowl. Iar intreaga lume high-definition e dominata de programe lungi, complicate din punct de vedere vizual.

Ecranele mici pierd cand vine vorba de spectacol, dar castiga din punct de vedere al intimitatii, al legaturii cu telespectatorul. In vreme ce televizoarele cu diagonala mare se transforma intr-un fel de ecrane de cinema private, cele mici reusesc sa restabileasca o legatura personala, umana, cu mediumul. Si se intampla ceva nemaipomenit: ai sentimentul ca imaginile intra in spatiul tau intim. Mai mult, pe ecranele minuscule imaginile sunt imperfecte, pixelate, aducandu-ne ceva din epoca timpurie a televiziunii. Si daca intram si mai mult in istoria emisiilor TV, putem spune ca aceste ecrane mici ne amintesc si de epoca timpurie a radio-ului.

Dupa cum spune Martin Kaplan, director la Norman Lear Center de la University of Southern California, micile ecrane ne forteaza sa ne folosim in mod diferit simturile, sa ne bazam mai mult pe auz si mai putin pe vaz - ceea ce pare logic, de vreme ce aceste ecrane sunt parte a unui dispozitiv audio. Dar probabil ca cel mai retro aspect al acestui moment straniu din istoria televiziunii este ca cele doua dimensiuni neobisnuite vor resuscita traditia, uitata, a vizionarilor in comun.  "Ecranul din casele noastre e mai mare, iar oamenii care stau impreuna sa urmareasca o emisiune sunt mai multi", spune David Tice, director al Knowledge Networks Home Technology Monitor, care face un studiu anual despre dispozitivele media din Statele Unite. Asa cum pe vremuri proprietarii de televizoare color isi invitau vecinii la film sau la vreun show, asa isi invita si azi cei care si-au cumparat televizoare cu ecrane mari amicii.

Si televizoarele in miniatura ofera spectacole similare: pentru ca sunt folosite mai ales in public, televizoarele miniaturizate nu pot oferi experiente pe atat de personale pe cat s-ar putea crede. "Daca e vorba de stiri de ultima ora, toata lumea se va inghesui sa le vada", spune Scanlan de la MobiTV.

Daca urmaresti o emisiune la un televizor hi-definition, e extraordinar: imaginea umple intregul tau camp vizual, facandu-te sa capitulezi. Dar si la un televizor mic, pe care-l poti tine in mana, lucrurile sunt intr-adevar surprinzatoare: degetele tale nu vor parasi butoanele si, oricat de noua ti s-ar parea senzatia, ea aminteste de televiziune, asa cum o stim acum - de fapt, urmaresti o emisiune pe o telecomanda.