The New Yorker
The New Yorker este un barometru social. Insa unul care nu aliniaza cifre in tabele, ci surprinde printr-o rima care isi pastreaza rezonanta de peste 80 de ani: scriitura si caricatura. The New Yorker este un brand pentru ca a reusit sa dea o savoare aparte scrisului prin imbinarea dintre jurnalism si literatura si sa imbogateasca imaginea prin alaturarea dintre ilustratie si fotografie.
The New Yorker este un barometru social. Insa unul care nu aliniaza cifre in tabele, ci surprinde printr-o rima care isi pastreaza rezonanta de peste 80 de ani: scriitura si caricatura. The New Yorker este un brand pentru ca a reusit sa dea o savoare aparte scrisului prin imbinarea dintre jurnalism si literatura si sa imbogateasca imaginea prin alaturarea dintre ilustratie si fotografie.
Istoric
The New Yorker este o revista americana care s-a impus in constiinta cititorilor prin publicarea de reportaje, cronici, esee, poezie si fictiune, toate puse in contextul generos al ilustratiei. Initial saptamanala, revista are acum 47 de numere pe an, cu 5 numere (de obicei mai scumpe) care acopera doua saptamani. The New Yorker a fost lansat la 17 februarie 1925. A fost fondat de Harold Ross si sotia sa, Jane Gant, pe atunci reporter la New York Times. Ross vroia sa creeze o revista cu un umor sofisticat - in contrast cu frivolitatea altor publicatii de gen, precum Judge, unde lucrase si el sau Life. Astfel, Ross s-a asociat cu omul de afaceri Raoul H. Fleischman si au infiintat F-R Publishing Company. Primele birouri ale revistei au fost pe 25 West 45th Street, in Manhattan. Ross a fost redactorul sef al revistei pana in 1951, canda incetat din viata. Revista si-a pastrat componenta de umor sofisticat si, in acelasi timp, si-a castigat statutul de forum publicistic pentru jurnalism si fictiune de calitate si si-a construit un renume prun traditiile editoriale. La rubrica "Profiles", a publicat articole despre oameni importanti din cele mai variate domenii, de la Ernest Hemingway, Henry R. Luce si Marlon Brando la magicianul Ricky Jay si matematicienii David si Gregory Chudnovsky. Alte rubrici de lunga durata sunt "Goings On About Town" o trecere in revista a evenimentelor culturale si de divertisment din New York si "The Talk of the Town" o selectie de comentarii sau secvente neconventionale surprinse din viata New Yorkeza. Dincolo de cateva modificari inevitabile, revista si-a pastrat linia generala, prin layout, fonturi si spiritul copertei. Fontul semnatura al revistei folosit pentru logo, titluri si caseta editoriala - este Irvin, denumit astfel dupa creatorul sau designerul si ilustratorul Rea Irvin. Ross a fost urmat de William Shawn (1951-1987), apoi de Robert Gottlieb (1987-1992) si Tina Brown (1992-1998). Brown a adus cele mai multe schimbari in revista si, implicit, cele mai multe controverse. Ea a inclus culoarea (cativa ani in urma si New York Times introdusese tiparul color in paginile sale) si fotografia, folosirea a cat mai putine fonturi pe fiecare pagina si, in general, un layout mai modern. La nivel de continut, a adus mai multe subiecte din zona celebritatilor si a personalitatilor din business cu averi impresionante si a introdus in rubrica "Goings on About Town," un comentariu picant si foarte sugestiv despre viata de noapte din Manhattan. Actualul redactor sef, David Remnick, a preluat revista in 1998.
De la finalul anilor 90, The New Yorker si-a consolidat si prezenta pe Internet, in special prin promovarea materialelor de arhiva. The New Yorker are un website pentru numarul curent al revistei (plus continut exclusiv pentru web) la www.newyorker.com. De asemenea, caricaturile The New Yorker pot fi cumparate de pe www.cartoonbank.com.
Cartoons
Multi ani, functia de editor artistic a fost ocupata de Lee Lorenz, care a fost colaborator al revistei din 1958. A ocupat aceasta functie intre 1973 si 1993, canda fost inlocuit de Francoise Mouly. Cartea sa, "The Art of the New Yorker: 1925-1995" (Knopf, 1995), este primul studiu complet asupra graficii revistei. Portofoliul The New Yorker include talentati caricaturisti americani, printre care Charles Addams, Charles Barsotti, George Booth, Roz Chast, Sam Cobean, Helen Hokinson, Mary Petty, George Price, Charles Saxon, Otto Soglow, Saul Steinberg, William Steig, Richard Taylor, Barney Tobey, James Thurber and Gahan Wilson.
Politica
In mod traditional, politica publicatiei este un liberala si obiectiva. Insa, in ultimii ani, stafful editorial a abordat o pozitie partizana. Acoperirea alegerilor prezidentiale din 2004, conduse de Hendrik Hertzberg si de corespondentul politic de atunci, Philip Gourevitch, au favorizat in mod evident candidatul democrat, John Kerry. In numarul din noiembrie 2004, revista si-a aratat sustinerea fata de Kerry, prin publicarea unui lung editorial, semnat "The Editors", in care critica politicile administratiei Bush.
Dupa atacurile din 11 Septembrie artistul Art Spiegelman (care este casatorit cu editorul artistic al revistei, Françoise Mouly) a creat impreuna cu Mouly, pentru numarul din 24 septembrie 2001, o coperta memorabila negru pe negru, cu siluetele intunecate ale "Gemenilor" vizibile doar dintr-un anumit unghi, intr-o anumita lumina. Mai tarziu el demisioneaza ca protest fata de cenzura editoriala in acoperirea subiectelor politice. Revista il angajeaza pe jurnalistul de investigatii Seymour Hersh pentru a acoperi subiectele militare si de securitate. El scrie numeroase articole despre invadarea Iraqului, in 2003 si de ocuparea ulterioara de catre trupele americane. Dezvaluirile sale din The New Yorker despre abuzurile din inchisoarea de la Abu Ghraib au fost preluate de presa din intreaga lume.
"Filmografie"
Fostul editor al revistei, William Shawn, este portretizat in "Capote" (2005) si "Infamous" (2006). Revista a fost o sursa pentru scenariile a numeroase filme. Dintre cele mai recente, "Brokeback Mountain"(2005) este adaptarea unei nuvele de Annie Proulx, care a aparut pentru prima data in numarul din 13 octombrie 1997. De asemenea, "The Namesake" (2007) s-a bazat pe nuvela lui Jhumpa Lahiri, publicata in The New Yorker.
Intr-un episod din serialul "Seinfeld" (intitulat "The Cartoon"), Elaine arata prietenilor sai o caricatura, pentru a testa daca ei inteleg gluma. Pentru ca niciunul dintre ei nu o intelege, ea stabileste o intalnire cu editorul revistei. Intr-un final, si acesta recunoaste ca nu intelege poanta din caricatura
Intr-un episod din "Friends", Chandler Bing are replica, "Ce ar fi daca ar trebui sa imi dau demisia? Probabil ca as scrie pentru The New Yorker si as fi platit sa fiu amuzant
"
In bestseller-ul din 2003 al lui Lauren Wiesberger, "The Devil Wears Prada", Andrea Sachs se angajeaza la o revista de moda, ca o etapa intermediara pentru a-si atinge scopul final de a scrie pentru The New Yorker,
In numeroase episoade din "Sex and the City", The New Yorker este pomenit adesea. Miranda Hobbes il citeste cu religiozitate, iar Carrie Bradshaw il citeste ocazional, la biroul psihologului ei.
Editor: David Remnick
Profil: Politica, social, pop culture
Frecventa de aparitie: 47 de numere/an
Tiraj: 1.062.310 exemplare
Primul numar: 17 februarie 1925
Compania: Advance Publications
Website: www.newyorker.com
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro