de Lavinia Raşca (MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

Directorul general i-a fost coleg de grupă la şcoala de business pe care au absolvit-o amândoi. După doi ani de studiu împreună, au căpătat încredere unul în altul. Aşa că l-a adus să conducă activitatea de zi cu zi a companiei sale, urmând ca el să se ocupe de strategia ei şi de demararea altor businessuri, pe care le are mai demult în minte. Ca la carte! Conversaţia mi-a mers la suflet.

Aşa că mi-a venit ideea să scriu despre lupta interioară pe care am observat-o la mulţi antreprenori. Pe de o parte, îşi doresc să-şi dezvolte rapid compania şi au nevoie de finanţare, numai că investitorii le cer adeseori, în schimbul capitalului pe care îl riscă, să cedeze controlul şi conducerea în favoarea unor manageri profesionişti. Pe de altă parte, controlul şi conducerea sunt motivaţii puternice ale antreprenorilor, la care renunţă cu greu sau deloc. Antreprenorii cedează doar când dorinţa lor de dezvoltare este mai mare decât cea de control şi când devin conştienţi că nu au competenţe de manageri profesionişti.

OPTIMISMUL ÎNCEPUTULUI.

Cei mai mulţi antreprenori sunt foarte încrezători în ei înşişi şi sunt siguri că vor putea gestiona orice problemă, atunci când se decid să se lanseze în afacerea proprie. Optimismul lor accentuat este benefic, pentru că le dă energia să pună afacerea pe picioare.

Mai mult, sunt convinşi că numai ei înşişi îşi pot conduce compania spre succes. La început, chiar aşa este: ei sunt cei care înţeleg mai bine ca oricine oportunitatea, produsele şi serviciile, beneficiile şi piaţa ţintă, modelul de business. Ei angajează primii oameni, conform valorilor şi nevoilor lor proprii, şi stabilesc relaţii foarte strânse cu aceştia. De aceea este cultura organizaţională o manifestare a personalităţii şi a preferinţelor antreprenorilor.

NGRIJORĂRILE CREŞTERII.

La scurt timp după ce pornesc la drum, antreprenorii încep să înţeleagă că au nevoie de mai multe resurse decât s-au gândit iniţial, că pasiunea şi talentul cu care lucrează nu sunt suficiente pentru a exploata oportunităţile şi pentru a dezvolta afacerea. Dacă talentul tehnic a fost esenţial la început, atunci când afacerea creşte este nevoie de mult mai multe competenţe: de marketing şi de vânzări pentru volume mari, de suport clienţi sau competenţe sofisticate de finanţe şi contabilitate. Apare nevoia posturilor clar definite şi a ierarhiei organizaţionale, a proceselor şi a procedurilor bine stabilite.

De cele mai multe ori, antreprenorii nu mai fac faţă. Atunci încep să-şi caute manageri şi finanţatori. Cu cât îşi conduc mai repede compania spre punctul în care au nevoie de mai mulţi bani şi de mai multe aptitudini manageriale, cu atât pot pierde mai repede din controlul lor asupra afacerii. Sunt pregătiţi pentru asta?

În discuţiile cu investitorii, fondatorii companiei înţeleg că, pentru banii de care au nevoie, trebuie să plătească un preţ: cedarea unei părţi din controlul asupra afacerii pe care au creat-o cu atâta greutate. Iar, dacă investiţia pe care o solicită e foarte mare, vor ceda calitatea de asociat majoritar şi îşi pot pierde poziţia de director general, preşedinte sau alte funcţii asociate controlului. Este motivul pentru care foarte mulţi antreprenori, obişnuiţi să fie creierul şi sufletul afacerii, renunţă la investitori şi amână finanţarea creşterii cu fonduri externe, sperând că se vor putea descurca prin reinvestirea profitului. Arareori reuşesc. În cele mai multe cazuri, compania rămâne marginală sau eşuează.

Am auzit de la mai mulţi investitori că această abordare emoţională, caracteristică tuturor antreprenorilor, este mai pregnantă în România. Antreprenorii solicită să rămână liderii companiei, pe când investitorii îşi dau seama că aceştia nu au competenţele necesare. Timpul necesar tranzacţiei este mai îndelungat şi riscul ca aceasta să eşueze din cauze subiective e mai mare decât în alte ţări. De aceea, există investitori care au scos România de pe harta preferinţelor lor.

ALEGERI ÎNŢELEPTE...

În practică, antreprenorii încep prin a-şi conduce afacerea. Ei şi-ar dori să-şi păstreze puterea, dar în acelaşi timp să aibă o companie dinamică. Dacă sunt înţelepţi, îşi dau seama că cele două aspiraţii nu se pot realiza simultan decât în mod excepţional şi trebuie să se decidă ce preferă: controlul sau dezvoltarea? Cei care preferă dezvoltarea atrag investitori şi angajează manageri profesionişti. Ceilalţi păstrează pentru ei conducerea, cu preţul stagnării sau al unei creşteri nesemnificative a companiei. Câteodată, angajează manageri care nu stau în calea dorinţei lor de putere. Finanţează dezvoltarea din profit, pentru că le e teamă că investitorii îi vor schimba din poziţia de conducere.

Decizia investitorilor urmăreşte răspunsul la aceeaşi întrebare - control sau dezvoltare? De obicei, investitorii îi preferă pe antreprenorii dispuşi să cedeze conducerea. Se întâmplă foarte rar, atunci când ei se conving că antreprenorii au aptitudini manageriale deosebite, să investească şi să îi păstreze în postul din vârful piramidei.

DE LA ÎNCEPUT.

Ce pot face antreprenorii ca să aibă succes şi să se simtă împliniţi? E bine să se gândească bine de la început ce preferă – dezvoltare sau control  – şi să îşi aleagă în consecinţă tipul de companie pe care o creează.

E recomandabil ca antreprenorii care preferă controlul, dorind să rămână la conducerea companiei pe care o înfiinţează, să-şi aleagă un domeniu de activitate în care sunt experţi, au competenţe şi relaţii şi care nu impune investiţii foarte mari de capital.

E bine să pornească la drum cu economii şi cu experienţă şi să amâne investiţia de creştere cât mai mult, până câştigă experienţă şi economisesc bani din profit. Şi e absolut necesar să deprindă competenţe manageriale. Să citească, să meargă la cursuri şi să-şi ia sfătuitori – fie mentori, fie consultanţi.

Pe de altă parte, antreprenorii care doresc să creeze companii dinamice, mari, pot să se îndrepte spre domenii creative, bazate pe idei revoluţionare, pe cercetare-dezvoltare. Aceste companii vor solicita investiţii importante de capital. Investitorii vor aduce în companie, pe lângă fonduri, idei de dezvoltare şi pe cei mai competenţi manageri, care să conducă activitatea de zi cu zi. Antreprenorii orientaţi spre creştere se vor mulţumi să-şi păstreze un rol minoritar într-o companie care le aduce sume foarte mari de bani proprietarilor.

Prin urmare, ca totul să meargă bine, cei care doresc să devină antreprenori ar trebui să se decidă ce rol vor avea pe termen lung în compania căreia se gândesc să-i dea naştere, care este procentul minim din afacere pe care vor dori neapărat să-l păstreze şi care este perioada minimă în care doresc să rămână proprietari. În plus, trebuie să ia în calcul şi faptul că preferinţele antreprenorilor se pot schimba în timp.