In numeroase randuri sunt privite cu un amestec de admiratie si de groaza, intr-un model care nu face decat sa alimenteze in continuare subiectul politicii externe duse de presedintele nostru. Astfel, insusi modelul acesta schizoid naste dezbaterea asupra initiativelor retorice ale lui Traian Basescu. Pe de o parte, suntem si noi cat se poate de declarativi: nu se poate sa vorbim asa cu Rusia, actor de prima-mana al scenei mondiale s.a.m.d. In acelasi timp, admiram ca jupan Dumitrache cum bine mai combate presedintele nostru. Singura noastra preocupare reala este ca unele lucruri nu trebuie spuse cu voce tare. Problema nu este, asadar, neaparat a directiei politicii romanesti - pentru ca foarte putine persoane propun alternative concrete la principiile de baza. Suntem cu totii constienti ca optiunea euro-atlantica este indiscutabila. Dar sa nu cumva sa afle si Rusia despre intentiile noastre, ca ne trezim discutand pe intuneric. Realitatea este ca relatiile internationale si-ar pierde sensul daca s-ar hiperdiplomatiza - avertiza la un moment dat Henry Kissinger.

In acelasi timp, trebuie sa avem in vedere inca doua aspecte esentiale. In primul rind, nu suntem singurii care ataca verbal Rusia. Saptamana trecuta noul ministru al apararii din Estonia (o tara cu o populatie de zece ori mai mica decat a Romaniei) declara ca principala amenintare la adresa securitatii tarii sale este Rusia. Membri ai Senatului SUA criticau si ei politica laxa a administratiei Bush fata de Rusia.

In al doilea rand, recent Rusia are preocupari mai importante decat admonestarile administrate "rebelului" nostru presedinte. Presedintele Putin a semnat contracte de colaborare energetica si nucleara cu Indonezia. Tot Rusia declara ca impunerea de sanctiuni Iranului ar fi o iresponsabilitate. Duma de Stat a votat un proiect prezidential de infiintare a unei companii de stat in domeniul energiei nucleare. Rusia este implicata in acest moment in multiple negocieri si discutii. Declaratiile dure ale presedintelui nostru nu sunt neaparat numarul unu pe lista prioritatilor Kremlinului (daca asa credem, inseamna ca ne flatam). Ce este cu adevarat grav in discursurile lui  Basescu este nu tonul, ci tinta. Basescu are drept referent suprem electoratul Romaniei. Pentru el tine aceste discursuri "picante", considerate drepte, dar iresponsabile. Realitatea este ca presedintele nostru face doar politica interna. In lipsa posibilitatii de a influenta relatiile europene (pentru ca problema energetica nu depinde doar de bunavointa Romaniei), Basescu are mana libera in goana dupa capital de imagine. Numai ca, atunci cand Rusia isi mai aduce aminte de noi (si presedintele ii da motive), are toate conditiile pentru a demonstra ce inseamna memoria de elefant.