Ce poţi să-ţi doreşti pentru 2017? Sănătate, fericire - dacă se poate, o viaţă bună pentru toată familia, o nouă maşină, fără prea mult stres la job, o creştere salarială, vânzări mai mari în cazul în care ai afacerea ta etc.

Dacă îi întrebaţi pe cei din jurul vostru ce-şi doresc, în top cinci răspunsuri este răspunsul: o viaţă de rentier. Adică să intre banii lunar de undeva – depozite bancare, acţiuni, dividende, chirii.

Mulţi dintre voi aţi spune: „Dacă aş avea 5.000 de euro pe lună dintr-un business, fără să muncesc, nu mi-ar mai trebui nimic. Îl conduce altcineva şi eu primesc bani”. La un moment dat, chiar ştiam pe cineva care primea lunar 9.000 de euro din partea celui care îi conducea pizzeria.

Situaţie regăsită şi în cazul rentei imobiliare; dacă aş avea 10 apartamente pe care să le închiriez cu 500 de euro net pe lună, ar fi perfect.

În categoria rentierilor pot intra şi cei care au deja un job bun într-un domeniu care nu este expus la scăderi, cu un salariu de câteva mii de euro, ca în occident, fără prea mare stres, cu un bonus anual, cu maşină de la serviciu, cu abonament la sală, cu traininguri de leadership plătite de companie etc. În această categorie intră şi consultanţii şi PFA-urile.

România a devenit „pensionară” mult prea devreme. Cei care au intrat în multinaţionale şi în marile companii româneşti şi au un nivel salarial bun nu se mai gândesc (dacă s-au gândit vreodată serios) să devină antreprenori, oameni de afaceri, SRL-D-işti.

Ştiind de la locul lor de muncă cât de greu este în economie şi în afaceri, nimeni nu vrea să-şi ia această cruce, pentru că nu sunt aşa de siguri că vor avea succes. Ei deja au devenit raţionali, iar gradul de inconştienţă este redus la maximum.

Coşmarul zilnic din business a bătut visul de a deveni milionar şi de a schimba lumea printr-un produs sau serviciu. După ce alţi au inventat Windows-ul, cloudul, Facebookul, Google-ul, Ugg-urile, Zara, H&M, smartphone-ul, televiziunea prin cablu, internetul, cursele low-cost, ce se mai poate inventa, ceva cu care să dai lovitura?

Afcerile în care plimbai două contracte de la stat la privat s-au rărit, plus că DNA-ul este peste tot în căutare de clienţi.

Ce afacere să mai faci, când toată piaţa este ocupată?

Având în vedere acest lucru, mulţi dintre voi aţi devenit pensionari mult prea devreme, cu o viaţă destul de bună în corporaţii. Chiar dacă vă criticaţi locul de muncă şi „nu mai rezistaţi”, când discutaţi cu prietenii, nu prea aveţi unde să vă duceţi. Comoditatea este mai puternică decât necunoscutul, plus că aveţi prieteni care şi-au schimbat jobul şi de multe ori nu au ajuns într-un loc mai bun.

Determinarea şi energia s-au pierdut pe parcurs, odată cu trecerea anilor şi cu apariţia city break-urilor şi a low‑cost‑urilor.

În realitate, nu sunt prea multe alternative de acelaşi nivel, deşi auziţi tot timpul de oferte mai bune, de poziţii deschise, de head-hunteri care caută oameni şi nu găsesc (head-hunterii plasează oamenii lor, nu îi caută pe cei mai buni, în caz că nu ştiţi), aşa că sunteţi prizonieri în corporaţii.

În România, o cifră de afaceri mai mare de 10 milioane de euro pe an au numai 3.100 de firme din 660.000 câte sunt înregistrate. Deci nu sunt prea multe corporaţii, unde poţi să lucrezi în caz că vrei să-ţi schimbi jobul şi cauţi altul mai bun.

Deşi avem cea mai mare creştere economică din Europa, realitatea din businessul românesc este dramatică. Polarizarea afacerilor este mult prea mare, iar diferenţa dintre companiile mici şi cele mari se măreşte în fiecare zi. 600.000 de firme din România au între 0 şi 9 angajaţi. Numai 1.877 de companii, adică 0,3% din total, au peste 250 de angajaţi. Aceste companii au în schimb jumătate din cifra de afaceri realizată în România, de 1.230 mld. lei.

România nu oferă prea multe alternative pentru cei care vor să-şi schimbe joburile şi nici nu este tărâmul făgăduinţei, dacă vrei să începi o afacere. Foarte, foarte puţini dintre antreprenorii români mici, adică cei care au început o afacere de la zero, reuşesc să devină mijlocii. De a ajunge o firmă mare nici nu se poate pune problema.

Treptat, treptat, România se închide din punctul de vedere al businessului antreprenorial în ciuda retoricii tuturor guvernelor sau a celor care conduc din punct de vedere politic şi economic România.

Pas cu pas, companiile mari îşi revendică teritoriul, iar în cel mai bun caz lasă să cadă câteva firimituri de la masă, din care să supravieţuiască şi alţii.

În aceste condiţii, România îşi pierde suflul antreprenorial, îndreptându-se glorios către o economie rentieră, de unde companiile mari îşi extrag rentele fără probleme şi fără concurenţă, şi „pensionară” din punctul de vedere al alternativei de job, al dorinţei de schimbare a angajaţilor, al determinării de a lăsa multinaţionale în spate şi de a te apuca de o afacere.

Oricum ar fi, vă doresc un an bun!