România, această imensă fraudă semantică
O ruptură mai mare între sintaxă şi semantică nu a mai trăit limba română din vremea comuniştilor. Între fond şi formă. Între ceea ce spui şi intre ceea ce faci.
Curtea Constiţutională va da mâine un verdict în privinţa preşedintelui Traian Băsescu: va fi demis sau va fi repus în funcţie. Dar ce se va întampla de poimâine? Indiferent de decizie?
Ce vom inţelege? S-au spus atâtea lucruri în aceste săptămâni încât nimeni nu mai înţelege nimic.
Oamenii noştri din vârful statului vorbesc ca poeţii. Poeţii sunt oameni minunaţi, dar nu au ce cauta în fruntea statului. Oamenii noştri politici vorbesc precum filosofii. Dar nu au nici 1% din înţelegerea asupra lumii a unui poet sau a unui filosof. Oamenii noştrii politici vorbesc de economie, dar nu au noţiunile unui student de la ştiinţe economice.
Nu că nu au noţiunile asupra lumii, dar nu au noţiunile acestui univers atât de mic: România.
Alianţa aflată la guvernare a câştigat alegerile locale cu un scor uluitor. Le va câştiga şi pe cele legislative la un scor la fel de uluitor. Când ai atâta putere de ce te crezi victimă?
Aici este frauda semantică - o vorbă spusă cu mulţi ani în urma de Vladimir Tismăneanu, dacă îmi amintesc bine, dacă nu, autorul să mă ierte. Pentru că nu ai proiecte pentru societate şi de aceea inventezi sensuri noi pentru o sintaxă epuizată deja. De aceea, de două luni, trăim într-o imensă fraudă semantică.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro