Thomas Friedman: Esecul nu intra in calcul
China a avut parte de niste ultime zile extraordinare in America. Chiar asa. Ma duce gandul la niste chiote de bucurie in Beijing. Voi nu ati face la fel daca ati vedea liderii Americii conspirand sa se asigure ca America va ceda Chinei urmatoarea industrie globala?
Dar, inainte sa ajungem pana acolo, o stire m-a pus nitel pe ganduri: Applied Materials, o companie din Silicon Valley care face masinariile ce produc sofisticatele panouri solare, si-a deschis in octombrie anul trecut cel mai mare centru de cercetare si dezvoltare a energiei solare in Xian, China. La inceput, compania a cautat specialisti si oameni de stiinta pentru 260 de posturi. Howard Clabo, purtator de cuvant al companiei, mi-a spus ca centrul din Xian a primit 26.000 de solicitari pentru aceste functii si a angajat 330 de oameni, 31 dintre acestia fiind absolventi de master sau chiar cu doctorat. "Circa 50% dintre panourile solare din lume au fost anul trecut facute in China", explica Clabo. "Trebuie sa fim acolo unde sunt si clientii nostri."
Dar ce s-a intamplat in ultimele zile in America? Dupa luni de negocieri eroice, senatorii John Kerry, Joseph Lieberman si Lindsey Graham au obtinut consensul pe un proiect de lege privind clima, energia si locurile de munca din acest sector. Departe de a fi perfect, proiectul impune pentru prima data o taxa pe termen lung pe emisiile de carbon, exact acel semnal de pret de care aveau nevoie industria si consumatorii americani ca sa inceapa cu adevarat sa indrepte economia spre inovatiile cu energie curata. Legea trebuia initial facuta publica lunea trecuta, dar a fost pe neasteptate amanata din cauza furiei justificate a senatorului Graham fata de liderul republicanilor din Senat, Harry Reid, ce a decis sa puna inaintea respectivului proiect unul de reforma a imigratiei - care nici macar nu este definitivat - in incercarea de a atrage electoratul hispanic, ca sa-si relanseze campania de realegere din Nevada.
Dupa toata munca depusa pentru a croseta toate cerintele celor doua partide in noua lege privind climatul si energia, sprijinita si de principalii actori din industrie, ar fi fost o nebunie ca acest efort sa esueze. Din fericire, a doua zi, Reid deja semnaliza un compromis. Dar, la urma urmelor, problema nu este introducerea unei legi, ci adoptarea ei. Si acolo vom avea nevoie de un leadership sustenabil al presedintelui.
Presedintele Barack Obama a facut o treaba foarte buna obtinand bani pentru tehnologiile verzi si folosindu-si puterile de legiferare pentru a obliga industria auto sa imbunatateasca standardele de consum de combustibil. Dar tot el a fost mai degraba modest cand a venit vorba despre cand si cat de mult se poate implica personal in promovarea unei legi privind energia si climatul, una care sa fixeze o taxa pe emisiile de carbon. Fara acel semnal de pret, nu vom obtine niciodata o cerere sustenabila din partea consumatorilor sau investitii sustenabile din partea privatilor in tehnologiile ce dezvolta energie curata. Tot ce vom obtine vor fi niste hobby-uri.
Este evident ca presedintele vrea ca aceasta lege a energiei sa fie adoptata, dar consilierii lui sunt ingrijorati pentru ca, cel mai probabil, ea va aduce preturi mai mari la electricitate si la benzina, democratii vor da iama strigand cat ii tine gura impotriva "taxei pe emisii de carbon", afectand performantele democratilor la alegerile de la jumatatea mandatului. Sunt constient de dilema presedintelui. Dar nu cred ca a face un pas in spate si a lasa Senatul sa preia conducerea poate fi raspunsul potrivit. Avem de-a face cu un mare moment de test pentru leadership. Obama trebuie sa se confrunte cu aceasta, pentru ca - orice ati crede despre mine - eu zic ca a face lucrurile corect, chiar daca sunt si cele mai dureroase, este si un bun mod de actiune politica.
Mi-ar placea sa-l vad pe presedinte iesind public cu acest mesaj forte:
"Da, daca adoptam aceasta lege privind energia, pe facturile noastre la curentul electric sau benzina va aparea si o mica taxa pe emisiile de carbon. Nu am de gand sa va mint. Dar este o investitie care va aduce roade in mai multe moduri. Va impulsiona inovatia in eficienta energetica, iar asta va cobori de fapt suma totala pe care o platiti pentru a merge cu masina, pentru a va incalzi sau raci locuinta. Va reduce poluarea cu carbon din aerul pe care il respiram si ne va face mai sanatosi ca tara. Va reduce banii dati acelor state ce zdrobesc democratia si promoveaza intoleranta. Va intari dolarul. Ne va face mai solizi din punctul de vedere al energiei, al mediului si strategic. Sigur ca opozantii nostri tot striga despre impozitul pe emisiile de carbon. Pai ce credeti ca platiti acum tarilor din OPEC? Singura diferenta dintre mine si opozantii mei este ca eu vreau sa pastrez aici orice venit pe care il generam, ca sa construim scoli pentru America, autostrazi pentru America, cai ferate de mare viteza pentru America, laboratoare de cercetare pentru America si putere economica pentru America. Asta e fixatia mea: vreau ca tot ce cheltuim noi sa fie folosit pentru a construi aceasta tara. Lor nu le pasa. Ei sunt perfect multumiti sa vada ca banii pe care-i dati pentru a va face plinul la masina sau pentru a va incalzi locuinta merg peste granita, astfel ca ajungem sa finantam ambele tabere ale razboiului impotriva terorismului: pe militarii nostri si pe extremistii lor".
Mare parte din scena politica de azi e croita pentru a-i face pe oameni prosti, confuzi si tematori de schimbare. Republicanii indeosebi au fost revoltatori la capitolul energie si climat. Cred ca daca le vorbesti pe sleau americanilor despre energie si clima, ei iti vor da raspunsurile corecte si, in cele din urma, sprijinul de care ai nevoie ca sa depasesti interesele obscure si pe lobbistii ce ne tin dependenti de petrol. Obama are instinctele bune in aceasta privinta. Trebuie doar sa aiba incredere in ele. Daca pune umarul la legislatia privind energia, americanii il vor urma si apoi poate ca vom avea un secol bun.
Urmărește Business Magazin

Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
-
Ce mai face George Soros la 94 de ani, „inamicul public" numărul 1 din România. Cine este Alexander Soros, urmașul lui, care a fost decorat de fostul președinte american Joe Biden în locul tatălui său. Scott Bessent, mâna dreaptă a lui Soros, alături de care a prăbușit lira sterlină, e acum ministru de Finanțe în SUA