Actiunile companiilor cotate la burse au scazut in 2008 cu 42%, conform indexului global MSCI, adica au pierdut peste 29 de mii de miliarde de dolari si tot ce au castigat din 2003 incoace. Aproape singurele active care au dus-o mai bine au fost certifi catele de trezorerie ale statelor dezvoltate si aurul, ale caror preturi au crescut pentru ca investitorii le-au cautat incercand sa se protejeze de pierderi.

Anul a inceput cu un soc, care era insa doar o mica anticipare a dezastrului ce avea sa vina. Cand Société Générale a pierdut 4,9 miliarde de euro (6,8 milioane de dolari) in ianuarie ca urmare a pozitiilor pe piata pe care le asumase un trader fara a fi autorizat, se parea ca se ajunsese deja la cea mai importanta dintre stirile financiare ale anului. Dar pierderea avea sa fie o nimica toata comparativ cu ce a urmat.

Stirile proaste au parut ca nu se mai opresc: Bear Stearns in primavara, dupa o usoara acalmie in vara falimentul Lehman Brothers la mijlocul lui septembrie, preluarea Merrill Lynch, salvarea de la faliment a American International Group (AIG), prabusirea afacerii lui Bernard Madoff si iminentul faliment al General Motors. Toate aceste nume creioneaza unul dintre cei mai memorabili ani din istoria financiara. Multi economisti isi declarau speranta la inceputul anului ca, datorita cresterii Chinei si a Indiei si consolidarii fortei economice a UE, restul lumii va scapa de efectele crizei ipotecare americane. Aceasta speranta - spulberata in cele din urma - nu s-a reflectat niciodata in piete.

Chiar daca datele economice de la Bruxelles si Beijing aratau mai bine decat cele de la Washington, actiunile din Europa si Asia cadeau mai accelerat decat cele din Statele Unite, in parte pentru ca investitorii panicati din zona dolarului isi repatriau plasamentele din strainatate. Pana la sfarsitul anului, tabloul economic global era aproape la fel de prost peste tot. Indicele Dow Jones Euro Stoxx 600, care masoara evolutia pietelor bursiere din Europa, a terminat anul cu o scadere de 46%. Indexul MSCI Asia-Pacific a cazut cu 43%. Nici actiunile din SUA nu au dus-o mai bine, indicele Dow Jones scazand cu 33,8%, cea mai proasta performanta din 1931, in vreme ce indicele Standard & Poor’s 500 a pierdut 38,5%.

Ultimele patru luni ale lui 2008 au fost cu adevarat ingrozitoare. Imprumuturile de la banci aproape ca s-au oprit, iar pietele au intrat intr-un vartej care s-a potolit doar cand guvernele au convenit sa cheltuiasca mii de miliarde de dolari ca sa salveze sistemul financiar global. Daca vestile din tarile dezvoltate au fost rele, in pietele emergente au fost inca si mai rele. Indicele compozit al bursei din Shanghai a scazut cu 65,4%, indicele RTS al bursei rusesti a scazut cu 72%, iar Sensex 30 din Mumbai a pierdut 52,4 procente.

A existat vreun loc cat de cat sigur? Ar fi trebuit sa aiba cineva clarviziunea de a investi banii in Bangladesh, unde principalul indice al bursei din Dhaka a scazut cu doar 7,4% anul acesta, sau in Venezuela, unde scaderea a fost similara. Evenimentele de anul trecut le-au reamintit investitorilor ca actiunile sunt doar o parte a tabloului general. Importanta lor a fost redusa de alte cateva piete, inclusiv cea a obligatiunilor de risc ipotecar - CDS (credit default swaps - instrumentele prin care riscurile aferente ipotecilor sunt transformate in obligatiuni, iar emitentul scapa astfel de risc si totodata obtine finantare din vanzarea lor), care abia daca ajungeau pe radarele investitorilor inainte de izbucnirea furtunii.

Ce se intampla in aceste alte piete va fi de ajutor celor ce vor sa prevada incotro vor merge preturile actiunilor. Investitorii care spera ca 2009 va fi mai bun subliniaza ca 2008 a fost marcat de doua fenomene majore cu probabilitate de repetare foarte mica: colapsul iminent al sistemului financiar mondial, impreuna cu preluarea de facto de catre mai multe guverne a controlului asupra unor banci, si impresionanta bula a preturilor la materii prime, care s-a spart in a doua jumatate a anului. Pretul petrolului a atins un maxim la 11 iulie, de peste 147 de dolari pe baril. Azi se tranzactioneaza la mai putin de o treime din acea valoare.

Prabusirea preturilor la marfuri a perturbat functionarea economiilor din Rusia pana in Australia. Si in vreme ce pietele creditelor contina sa opereze, desi departe de ritmul normal, economiile din lumea intreaga continua sa se deterioreze. Unde vor aparea primele semne de crestere? Unii analisti prevad ca economia SUA, care a intrat in recesiune in decembrie 2007 si se pregateste sa primeasca, in urmatorii doi ani, un pachet de stimulare de la Washington de aproape 1.000 de miliarde de dolari, ar putea sa scoata lumea din criza in a doua jumatate a anului. Dar continua deteriorare a pietei imobiliare din SUA, zbaterile industriei auto si cresterea somajului aproape in toate sectoarele sunt semnale ca perspectivele lui 2009 raman sumbre.

Fondul Monetar International estimeaza ca economiile dezvoltate se vor contracta usor in 2009, in vreme ce productia globala va creste cu doar 2,2%. FMI defineste drept recesiune globala o crestere economica sub 3%, pentru ca acest ritm este mult prea scazut pentru a face fata cererii de locuri de munca venite de la o populatie in crestere pe pietele emergente. In acelasi timp, restructurarea portofoliului de credite - curatarea balantelor contabile ale bancilor - continua sa impiedice reluarea fluxului normal al creditarii. Increderea consumatorilor din SUA si Europa a ajuns la minime istorice.

Nouriel Roubini, un economist care a anticipat dezastrul din piete din 2008, sustinea intr-un comentariu recent ca, in 2009 recesiunea globala “se va transforma in stagflatie, combinatia vicioasa intre stagnare economica/recesiune si deflatie”. O economie care se contracta este nefasta pentru actiuni, pentru ca profiturile companiilor tind sa se prabuseasca, facand ca actiunile sa para si mai scumpe. Analistii spun ca estimarile pentru profiturile corporatiilor sunt probabil prea mari ca sa reflecte adecvat perspectivele economice intunecate ale lui 2009.

Totusi, Julian Chillingworth, director de investitii la Rathbone Unit Trust Management din Londra, spune ca investitorii stau pe rezerve neobisnuit de mari de lichiditati, “asa ca, daca stirile sunt proaste, dar nu devastatoare, s-ar putea sa caute sa profite de oportunitati si sa avem cresteri rapide ale actiunilor”. Din pacate, adauga el, orice asemenea crestere ar putea fi un “fals rasarit” pana cand tabloul economic va incepe sa se clarifice. “Adevarata limita de jos a pietelor aflate in recul este cand trec de la capitulare - adica de la momentul in care investitorii pur si simplu inceteaza sa mai spere - la lipsa de interes”, spune el. “Si nu am ajuns inca acolo.”

Philippe Gijsels, specialist in piete bursiere la Fortis Global Markets din Bruxelles, a estimat ca 2009 va fi “anul marelui cutremur, anul unui darwinism financiar, cand cei slabi vor deveni si mai slabi, iar cei puternici vor deveni si mai puternici”. Multi comercianti, banci, producatori de marfuri si companii farma ceutice au terminat 2008 la limita de supravietuire, spune Gijsels, ceea ce le tran sforma in posibile tinte de achizitie. “Oamenii cu lichiditati si cu balante contabile solide vor putea sa faca in asemenea conditii tot ce-si doresc”, spune el.

Pe termen lung, consolidarea va contribui la crearea de conditii pentru urmatoarea faza de expansiune a pietei, considera specialistul de la Fortis, pentru ca va insemna ca banii sunt directionati catre cei care stiu sa-i utilizeze cel mai eficient. Gijsels spune ca e posibil ca piata sa inceapa sa se stabilizeze la sfarsitul lui 2009 daca vor exista semne clare ca s-a ajuns la sfarsitul crizei financiare si aproape de sfarsitul celei ipotecare din SUA. Daca exista vreo speranta de imbunatatire, ea se afla in aproape generala dispozitie pesimista. Chillingworth spune ca e posibil “sa fim cu totii prea deprimati, si de fapt SUA sa inceapa sa se miste mai repede decat se anticipeaza in prezent”. Dar e adevarat ca “nimeni nu ia in calcul acum aceasta posibilitate”.