O armă de decor cumpărată pe internet dintr-un magazin dubios din Slovenia poate fi uşor modificată pentru a trage cu muniţie de război. Balcanii sunt un adevărat bazar de armament, iar statele est-europene, inclusiv România, vând oricui tot ce se poate vinde din surplusul de arme militare. Acestea sunt concluziile unei anchete jurnalistice care a încercat să găsească drumul morţii pe care ajung armele la terorişti. Investigaţia s-a împotmolit în secretele unor operaţiuni poliţieneşti europene.

Anul trecut islamiştii au omorât 150 de persoane şi au rănit 400 în Europa de Vest. Cu arme furate de la armată s-a tras în atacurile din Copenhaga. Pentru măcelul din redacţia Charlie Hebdo, de la Bataclan şi de pe străzile din Paris au fost folosite puşti de asalt Kalaşnikov, care pot fi procurate din Balcani. În luarea de ostatici din magazinul evreiesc din districtul parizian Porte de Vincennes, ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie. Cercetările i-au adus pe jurnalişti – ancheta a fost făcută prin proiectul European Investigative Collaboration – la comercianţi de arme şi la un presupus informator al poliţiei franceze care i-ar fi furnizat lui Amedy Coulibaly, ucigaşul din districtul Porte de Vincennes, o parte din arsenal.

Ancheta arată, de asemenea, cât de uşor ar fi pentru terorişti să-şi procure arme din Germania şi cum cei mai periculoşi extremişti de dreapta din Germania au făcut exact acest lucru. Rezultatele investigaţiei au fost publicate de revista Der Spiegel.

Despre rolul jucat de birocraţia europeană în acest comerţ al morţii patru cuvinte, poate o scăpare de exprimare, sunt edificatoare. Pe 18 noiembrie 2015, Comisia Europeană a anunţat o propunere pentru înăsprirea controlul armelor de foc în UE. Anunţul privea Directiva Armelor de Foc, care stabileşte cine în Europa are voie să cumpere şi să vândă arme letale, ce este permis şi ce nu. Bruxelles-ul a vrut să trimită un semnal puternic, dar din nefericire acesta a venit după măcelurile din Paris. Legile privind armele şi muniţiile din statele UE vor deveni mai stricte, iar controalele mai severe. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a ataşat anunţului câteva cuvinte care probabil au spus mai mult decât a vrut. „Crima organizată care are acces şi face comerţ cu arme de foc de nivel militar în Europa nu va mai fi tolerată“, se arată în comunicatul original emis în limba franceză. „Nu va mai fi?“ Să fie aceasta recunoaşterea fără ascunzişuri că UE a tolerat până acum astfel de lucruri? Să fie recunoaşterea eşecului Europei?În comunicatele traduse în engleză şi germană cuvintele „nu va mai fi“ lipsesc.

În 1991, UE a încercat să reglementeze pentru prima dată o piaţă înfloritoare a armelor. Rezultatul a fost Directiva Armelor de Foc, care are practic un singur scop, de a garanta un comerţ liber, pe cât de mult este posibil, pe piaţa europeană. Directiva exclude voit armele de alarmă, care nu erau considerate arme de foc. A fost nevoie de 17 ani pentru ca UE să realizeze că cel mai mare pericol pe care-l creează armele nu este acela că reglementarea în exces poate afecta comerţul liber, ci că armele pot fi folosite pentru a ucide sau răni oameni.

Prin urmare, directiva a fost modificată în mai 2008: „Comisia va emite îndrumări privind standardele şi tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate nu mai pot fi folosite pentru a trage cu muniţie letală“. Sună bine, dar directivei îi lipsesc două elemente critice, care ar fi putut salva vieţi. Primul este data până la care statele membre ale UE sunt obligate să implementeze standardele. Al doilea, nu sunt cuprinse armele de alarmă: pistoalele de start, rachetele de semnalizare şi armele cu gloanţe oarbe, arme care au partea din spate complet funcţională. Astfel de arme sunt folosite în filme, la focuri de salut şi în tot felul de spectacole. UE nu le consideră arme de foc pentru că nu trag gloanţe. De asemenea, ele nu intră în categoria armelor dezactivate pentru că încă produc o explozie sonoră.

Directiva din 2008 conţinea o absurditate enormă. Anunţa reglementări stricte pentru arme cu care, pentru că au fost dezactivate, nu se mai putea trage – arme de decor. UE nu a dat nicio atenţie modului în care armele de foc pot fi transformate în arme de alarmă. Puştile încă puteau trage, dar numai gloanţe oarbe. Şi tocmai de această categorie de arme s-au arătat mai interesaţi teroriştii, dar şi alţi criminali. Coulibaly avea un întreg arsenal de arme militare modificate iniţial pentru a trage doar gloanţe oarbe.

Remodificarea lor pentru a trage cu muniţie letală a fost uşoară. În septembrie 2013, Slovacia a trimis un semnal de alarmă, în engleză, pentru a fi înţeles de toată lumea. Slovacia avea reglementări foarte slabe în ceea ce priveşte modificarea armelor letale în arme de alarmă. Două piedici de metal pe ţeavă erau considerate suficiente. Autorităţile slovace au publicat şi un poster în care avertizau că armele de alarmă slovace sunt „reactivate din ce în ce mai des“. Tot ce trebuie făcut, explică posterul, este o modificare simplă: înlăturarea celor două piedici. Armele modificate pentru a trage gloanţe oarbe erau uşor de procurat de la magazinele de specialitate. Cumpărătorul trebuia să aibă cel puţin 18 ani şi un act de identitate valid.