Clipul de promovare a filmului "Inocenţa musulmanilor" a fost postat pe YouTube cu câteva luni înaintea violenţelor, aproape fără a fi băgat în seamă. Înregistrarea a fost, însă, tradusă în arabă şi postată de încă două ori în zilele dinaintea datei de 11 septembrie. A fost, de asemenea, promovată de diaspora creştinilor copţi din Statele Unite şi a atras multe vizualizări înainte de a declanşa demonstraţiile din lumea islamică. Numărul vizionărilor a trecut în prezent de 30 de milioane.

Versiunea tradusă a ajuns prima dată în Egipt, unde a intrat în atenţia presei. Televiziunile egiptene au difuzat, chiar, o parte din scenele considerate jignitoare la adresa profetului Mahomed.

Criza cauzată de film vine într-o perioadă extrem de dificilă pentru relaţiile Statelor Unite şi Europei cu statele islamice, marcată de conflictul din Siria, tensiunile privind Iranul, atacurile cu drone derulate de SUA în Pakistan şi Yemen, precum şi de transformările profunde produse în mai multe ţări de "primăvara arabă".

Acestea se adaugă ostilităţii faţă de intervenţia militară în Afganistan şi Irak, conflictului israeliano-palestinian şi altor conflicte existente la graniţele lumii islamice, dar şi presiunilor Vestului, directe sau indirecte, asupra stilului de viaţă musulman.Violenţe similare sau de amploare mai redusă au avut loc şi în trecut, fie din cauza tentativelor pastorului american Terry Jones de a arde copii ale Coranului, fie a unor caricaturi apărute în publicaţii occidentale, precum şi în urma înregistrărilor video cu tratamentul crud aplicat unor musulmani de către militari americani.

O mare parte din proteste au fost organizate sau incitate de lideri religioşi şi politici radicali sau au fost deturnate de astfel de persoane. Au existat, însă, şi apeluri la calm, precum cel al Marelui Muftiu al Egiptului, Ali Gomaa, care a criticat insultele aduse Islamului, însă a îndemnat musulmanii să nu răspundă unor astfel de incitări. Comentând apariţia unor caricaturi într-o publicaţie franceză, muftiul a spus că acestea arată cât de divergente au devenit lumea occidentală şi cea islamică.

Roblema guvernelor eşuate. În multe din statele arabe, amploarea şi violenţa protestelor au fost făcute posibile şi alimentate de incapacitatea liderilor politici, fie de a-şi exercita autoritatea, precum în Pakistan, fie de a împlini aşteptările populaţiei după schimbările de regim din nordul Africii. Demonstraţiile au funcţionat şi ca o supapă de eliberare a tensiunilor pentru deturnarea atenţiei de la probleme interne majore, dar şi pentru legitimizarea unor conducători.

În ţări precum Egipt sau Libia, înlocuirea unor lideri politici autoritari nu a adus prosperitatea şi siguranţa sperate de o mare parte a populaţiei. În Libia, unde Muammar Gaddafi a fost schimbat cu ajutorul Statelor Unite şi al altor state occidentale, protestele au dus la uciderea a patru americani, inclusiv a ambasadorului SUA.În Egipt, Libia, Tunisia, Yemen, Afganistan, Indonezia, Iran, Irak, Sudan, Malaiezia şi Nigeria, numeroase persoane au fost ucise sau rănite în urma demonstraţiilor şi ciocnirilor cu forţele de ordine. Ţintele principale ale protestelor au fost reprezentanţele diplomatice ale SUA sau ale altor state occidentale.

FECTE. În ţările musulmane, protestele conduc la consolidarea poziţiei liderilor conservatori şi radicali, precum şi a curentului antiamerican. În restul lumii, mai ales în Occident, demonstraţiile masive şi violente întăresc extrema dreaptă şi percepţia privind violenţa şi lipsa de libertăţi din lumea musulmană.