Sa luam, spre exemplu, afirmatia lui Starck ca a inventat un concept denumit Design Democratic - care, spune el, ofera tuturor produse de inalta calitate la preturi accesibile. Suna foarte frumos, dar nu asta a incercat sa faca intreaga miscare modernista in cea mai mare parte a secolului XX? Si cum poate pretinde el ca "a castigat batalia" proiectand un scaun care se vinde pentru mai putin de 100 de euro, cand acest pret este prea mare inclusiv pentru cei mai multi dintre consumatorii occidentali?

Ce sa mai spunem despre 90% din populatia lumii care este prea saraca pentru a-si permite multe dintre produsele pe care cei mai instariti le percep drept esentiale? Ce a facut Designul Democratic pentru acestia?

"O, va rog, nu sunt Dumnezeu", se apara Starck. "Sunt doar un designer si fac si eu ce pot." Intre timp, insa, designerul francez a inceput o alta batalie, aceea de a dezvolta produse care economisesc energie, relativ ieftine si atractive, cu scopul declarat de "a initia pe oricine in ecologie".

Primul dintre aceste asa-zise produse din linia Ecologie Democratica, dezvoltate in colaborare cu Pramac, un grup industrial italian, urmeaza sa fie lansat in Europa in aceasta toamna si la inceputul anului viitor in Statele Unite. Este o turbina eoliana in miniatura, care va costa intre 780 si 1.250 de euro si care, spune Starck, poate produce pana la 80% din necesarul de energie al unei locuinte.

"Imaginati-va o dupa-amiaza de sambata si un tip care se duce la supermarket ca sa cumpere un dispozitiv fara niciun fel de utilitate", se entuziasmeaza Starck. "Deodata vede acest obiect cu adevarat sexy: «Doamne, este superb. Cat costa? Cinci sute de euro? Cam atat as da pe un gadget fara niciun fel de utilitate». Asa ca ia acasa turbina, se suie pe acoperis si peste un sfert de ora o vede cum porneste si cum produce energie electrica. Ei, da!"  

Turbina lui Starck este una dintre zecile de surse de energie alternativa care au aparut pe piata in ultima vreme, dar exista cateva motive pentru a lua in serios acest produs. In primul rand, are un design elaborat, si nu doar pentru ca paletele sunt facute din plastic transparent, ceea ce-l va face practic invizibil pe acoperis.

In al doilea rand, este proiectat de Starck, care a avut pana acum atat de mult succes convingand oamenii sa cumpere obiecte atragatoare vizual, dar usor stupide - scaune Ludovic al XV-lea din plastic, lampi in forma de pusca, mese si taburete de gradina in forma de pitici si asa mai departe -, incat ar putea sa repete acest succes si pentru un obiect care chiar foloseste la ceva.

A trecut destula vreme de cand lumea designerilor a simtit ca trebuie sa-l ia in serios pe Starck, un urias delicat care aduce cu Fred Flintstone. Acum in varsta de 59 de ani, Philippe a cunoscut gloria in Franta lui natala in anii ’80, cand fl erul sau pentru reinventarea lucrurilor obisnuite din casa pe care le prezenta drept altceva – un storcator de lamai drept un homar, scaune obisnuite din plastic drept jilturi antichizate ornate – a fost catalogat drept o abordare ludica si foarte comerciala a postmodernismului.