Iritat de costul mare - circa 68 de miliarde de dolari – pe care îl presupunea proiectul feroviar de mare viteză din California, în 2013 Elon Musk a propus o alternativă, pe care a numit-o Hyperloop: capsule ce levitează şi se deplasează prin tuburi aproape vidate, la o viteză apropiată de cea a sunetului. După calculele sale, o cursă Hyperloop de la Los Angeles la San Francisco ar dura doar 36 de minute şi ar costa de 10 ori mai puţin. „Am putea asemăna această experienţă cu teleportarea reală, ceea ce ar fi minunat“, a declarat Musk, spunând că Hyperloop este „singura opţiune pentru o călătorie superrapidă“.

Iar reacţiile la spusele lui Musk au împânzit internetul. Susţinătorii au argumentat că rutele hyperloop ar putea transforma economia într-un mod care nu s-a mai văzut de la inventarea traficului aerian, transformând oraşe îndepărtate în staţii pe harta hypeloop. Alţii au considerat ideea doar un scenariu SF. Oricum, Musk a declarat că e prea ocupat cu SpaceX şi Tesla pentru a construi acest nou proiect şi făcut o invitaţie către oricine ar fi suficient de ambiţios să încerce. 

Astăzi, două startup-uri - Hyperloop One şi Hyperloop Transport Technologies - se întrec pentru a pune în aplicare acest proiect. Folosesc sute de ingineri şi au strâns milioane de la fonduri de capital de risc, s-au întâlnit cu liderii mondiali, au semnat acorduri cu naţiunile suverane şi au făcut parteneriate cu firme de inginerie la nivel mondial. Deşi ei afirmă că totul merge ca pe roate, se pare că nu totul se desfăşoară conform aşteptărilor. Într-o dimineaţă călduroasă de mai, cei de la Hyperloop One au invitat un convoi de jurnalişti, investitori şi demnitari pentru a vizita fabrica lor principală, aflată la o oră de mers din Las Vegas în deşertul Nevada. Evenimentul avea atmosfera clasică a unui concert rock – cu muzica urlând în difuzoare, cu ecrane luminoase afişând logoul companiei, recent rebranduit – însă scopul publicului era altul: de a vedea un test al sistemului de propulsie care ar alimenta designul hyperloop al companiei.

Pe scenă, Shervin Pishar, un tip brunet cu zâmbet larg, cofondatorul şi preşedintele executiv al companiei, salută publicul; în acest timp este înconjurat de partenerii de la ARUP AEOM, un gigant în domeniul ingineriei, şi arhitectul Bjarke Ingels. Însă, în spatele scenei totul fierbea: generatoarele pentru teste cedaseră cu câteva minute înainte. Copleşiţi de emoţii, cei din echipă şi-au dat seama prea târziu că le-au activat mai devreme decât ar fi trebuit şi acestea s-au supraîncălzit. Aflat şi el pe scenă, BamBrogan, unul dintre cofondatori şi director de tehnologie, a preluat problema. Fost inginer la SpaceX, s-a consultat rapid cu echipa pentru a reuşi să ducă la capăt demonstraţia cu un singur generator, chiar dacă nu la viteza planificată. După o dramatică numărătoare inversă, motorul electric a pornit şi aparatul a plecat cu 186 kph, oprindu-se într-o dună mare de nisip; la fel ca mare parte din tehnologia Hyperloop, frânele nu sunt încă perfecţionate.

În camera de control, inginerii s-au îmbrăţişat, iar publicul a chiuit şi a aplaudat. În depărtare se poate vedea traseul aprobat pentru testele hypeloop – „Deevloop“ – pe care compania intenţionează să-l construiască până la începutul lui 2017. Deşi prima rută comercială nu a fost decisă încă, BamBrogan a declarat că hyperloop va transporta marfă până în 2019 şi oameni până în 2021. Testul a ţinut prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Hyperloop părea să afirme că ideea pe care considerăm acum imposibil de pus în practică este pe cale de a deveni curând realitate. Însă generatoarele nu au fost singurele lucruri care au mers prost la Hyperloop One. Câteva săptămâni mai târziu, BamBrogan demisiona, iar cei doi cofondatori s-au găsit implicaţi într-o bătălie juridică cu o miză de 250 de milioane de dolari.

Shervin Pishvar s-a născut în Iran la începutul anilor 1970, iar când avea doar şase ani familia Pishevar a fugit din locurile natale din cauza revoluţiei şi a războiului dintre Iran şi Irak şi s-a mutat în Washington DC. Tatăl său a lucrat ca şofer de taxi – de aici şi inspiraţia sa viitoare pentru investiţiile în Uber - şi mama sa ca menajeră. După ce a absolvit la Berkley a lansat o serie de start-up-uri tehnologice, iar în 2011 a vândut unul dintre ele – Webs.com – cu 117,5 milioane de dolari. Din acel moment a început apetenţa sa pentru diverse investiţii.

În Silicon Valley, Pishevar şi-a construit o reputaţie de petrecăreţ, împrietenindu-se şi socializând cu diverse personalităţi publice. Într-o excursie l-a cunoscut pe Elon Musk şi au ajuns să vorbească despre hyperloop, când proiectul nu era cunoscut încă publicului larg. „Sunt puţin cam ocupat să ajung pe Marte, să construiesc Tesla şi să cresc cinci băieţi. Aşa că îl voi preda cui doreşte să încerce“, i-a spus Musk atunci. Fărăsă stea pe gânduri, Pishevar s-a implicat şi l-a determinat pe Musk să facă public acest proiect. În acea lună de august, în 2013, controversatul inventator şi-a pus propunerea pe hârtie: hyperloop va consta într-un tub de oţel, aproape vidat, unde capsulele destinate pasagerilor ar putea călători la viteze de peste 1,200 de km/h.