O femeie al carei sot si-a pierdut slujba de pe Wall Street a inceput sa-si evite prietenii si vecinii din suburbia new yorkeza in care locuia, rusinata de ceea ce ea considera o scadere a statutului ei social.

O alta femeie instarita, care nu stia daca are destui bani sa-si faca cumparaturile de la bacanie, a refuzat sa manance. Un investitor imobiliar din Manhattan a ajuns atat de ingrozit de panica financiara, incat i-a cerut sotiei - care nu platise facturi in viata ei - sa se ocupe de finantele familiei. Acestia sunt cativa dintre executivii - sau fostii executivi - si sotiile lor care au tinut ocupate paturile, in cicluri de cate zece zile de tratament, la Haven, o clinica exclusivista situata intr-un peisaj victorian din White Plains, New York.

Ei sufera de ceea ce ar putea finumita psihoza recesiunii; simptomele, incluzand anxietate severa si tendinte suicidare, sunt determinate de economie. Desi afectiunea nu este inserata in nomenclatorul oficial al tulburarilor mentale, ea le este familiara terapeutilor, celor care au deschis linii telefonice pentru sinucigasi si proprietarilor de clinici luxoase ca Haven, care a fost nevoita sa faca angajari luna aceasta, dupa ce numarul de clienti a crescut la 14, de la cinci in august si zece in lunile de toamna. Timp de cateva zile din octombrie, personalul de la Haven le-a interzis pacientilor sa mai urmareasca stirile financiare si a suspendat distributia cotidianului Wall Street Journal, incurajandu-i pe pacienti sa vorbeasca despre vreme sau sa citeasca romane de duzina.

“Am inregistrat o crestere imensa din cauza climatului economic si a impactului pe care acesta l-a avut asupra unor indivizi din cercurile inalte”, spune doctorul Nabil Kotbi, psihiatrul care conduce Haven. “Pe Wall Street am vazut indivizi care si-au luat de munca mai mult decat puteau duce, numai ca sa nu fie trecuti pe listele de disponibilizari. Cand ajung la noi, ei sunt atat de dusi, incat au nevoie de tratament psihiatric intensiv.”

Multi dintre acesti noi pacienti s-au bucurat ani de zile nu doar de o prosperitate obisnuita, ci de revarsarea adesea supradimensionata de recompense financiare, emotionale si sociale care au insotit boom-ul economic. Kotbi spune ca multi sufera de “iluzia saraciei” - trecuta in nomenclatorul tulburarilor mentale, asociata cu depresia psihotica - si desi au active de milioane de dolari, se zbat in indoieli de sine, pierdere a puterii si cateodata vinovatie. Trasaturile de personalitate care i-au ajutat odinioara sau care cel putin erau tolerate in mediile lor de lucru - megalomania, maniile, obsesiile, temperamentele vulcanice - s-au transformat in defecte dupa ce au petrecut mai mult timp acasa, spun Kotbi si alti psihiatri.

Lovitura asupra imaginii de sine pe care le-a dat-o pierderea unui serviciu sau retragerea fortata se traduce adesea in simptome ca dureri de cap, pierderi de memorie, oboseala si dependenta de medicamente.

Un fost Stapan al Universului care devine depresiv se simte “cel mai prost om din lume”, spune doctorul Phillip Freeman, un psihanalist de la Facultatea de Medicina de la Harvard. “Mai semnificativa decat pierderea totala a memoriei este pierderea totala a imaginii. Umilinta si rusinea sunt probabil mai relevante.” Pe treptele inferioare ale ierarhiei economice, ingrijirea tulburarilor mentale se suprima adesea intr-o economie aflata in suferinta, fiind considerata un lux pe care oamenii nu si-l mai pot permite. Dar solicitarile de ajutor s-au inmultit. Linia telefonica nationala pentru prevenirea sinuciderilor a raportat o crestere cu 30% a apelurilor anul trecut, la 545.851, de la 402.167 cu un an in urma. Richard McKeon, psiholog si expert in sanatate publica, spune ca aceste centre de criza au raportat “o crestere semnificativa a numarului de oameni care ofera motivatii economice” pentru apelurile lor, fie ca e vorba despre pierderea locului de munca, a casei sau despre “teama de toate acestea”.

La spitalul McLean din Belmont, Massachusetts, unde cantaretul James Taylor a stat o perioada in adolescenta, internarile au fost mai mari cu 30%, ajungand la 513 in decembrie 2008, fata de 393 in decembrie 2007, spune doctorul Joseph Gold, directorul medical al spitalului. La clinica Menninger din Houston, Texas, unde exista un modul pentru “specialis ti in criza”, directorul, dr. Michael Groat, isi aminteste de un pacient ce s-a internat recent pentru ca resimtea o vina coplesitoare dupa ce a dat oamenii afara din compania lui.

Este imposibil, fireste, sa stabilesti cu precizie numarul fostilor titani financiari suferinzi de psihoze ale recesiunii. Dar Haven, afiliata spitalului NewYork- Presbyterian/Westchester, este in postura unica de a vedea asemenea cazuri, pentru ca a fost infiintata in urma cu sase ani cu oferta ca oamenii bogati si renumiti sa poata merge acolo fara sa le fie divulgata identitatea. Administratorii clinicii spun ca incearca sa combine promisiunea discretiei cu o imunitate profesionala fata de obisnuinta pacientilor bogati si puternici de a da ordine; mai exact sa ramana atenti, de exemplu, la riscul ca pacientii care au fost obisnuiti sa conduca mari companii sa incerce sa isi influenteze si schema de tratament.

Pacientii de la Haven primesc prosoape si halate pufoase, sampon la discretie, insa nu au voie sa aiba cu ei BlackBerry-uri sau telefoane mobile. Isi pot folosi laptopurile doar daca psihiatrul le permite. Cu exceptia usilor incuiate, totul arata ca un hotel; exista si un mini-teren de golf, insa pacientii au nevoie de aprobarea doctorilor pentru a juca. Cei mai multi pacienti au refuzat sa fie intervievati, chiar fara a-si dezvalui identitatea, dar medicii au relatat povestile lor - cu pastrarea confidentialitatii asupra identitatii - pentru a pune in lumina ceea ce ei considera un motiv de ingrijorare crescanda in zona sanatatii mentale.

Doctorul Stephen Ferrando, director medical asociat al spitalului NewYork- Presbyterian/Westchester, spune ca exemplul femeii din suburbii cu o problema de statut social a fost un prim indicator pentru “cat de des este vorba nu neaparat despre bani; in meseria noastra este vorba despre destabilizare si dezechilibru”.

Cazul era interesant si pentru ca respectiva pacienta parea sa absoarba mai mult din trauma psihica decat sotul ei trimis in somaj care, puncteaza Kobi, a primit un pachet compensatoriu de natura sa-i inlocuiasca veniturile pe urmatorii 20 de ani si avea acum “mai mult timp pentru golf”. Dar sotia se plangea ca “in loc sa fie doar ocupat, el a devenit detasat”, spune Kobi. “Cand el lucra, timpul petrecut impreuna era de calitate; acum, doar cantitatea de timp este mare”.

Ea se blocase, spune el, pe ideea “ce crede comunitatea despre ea si despre copiii ei”. Pe langa depresia si anxietatea cauzate de pierderea locului de munca, psihiatrii de la Haven spun ca au mai vazut si executivi inca in functie care sufera de episoade de manie, determinate de obsesia de a se dovedi apti pentru posturile ocupate, in timp ce altii sunt dati afara. “Sunt atat de ingroziti de ideea de a fidati afara, incat vor sa faca de trei sau chiar patru ori mai multe lucruri decat ar trebui”, spune Kotbi.

Unul dintre putinii pacienti de la Haven care a acceptat sa fie intervievat, cu conditia sa ramana anonim, a fost un investitor din Manhattan ce a cumparat blocuri si o casa eleganta in East Village in anii ’70, cand fostii proprietari le dadeau aproape pe degeaba. In 2007, pe cand se instala criza ipotecilor, investitorul - care vanduse deja blocurile de locuinte - incerca sa vanda casa unde isi crescuse copiii si s-a mutat in Connecticut cu cea de-a doua sotie.

Doua contracte de cate patru milioane de dolari i-au cazut pe rand. Era puternic indatorat, isi cumparase deja casa din Connecticut si a fost nevoit sa intre in banii de colegiu ai copiilor. In timp ce premonitiile negre ii cresteau, povesteste el, a inceput sa nu mai manance si sa doarma, trezindu-se intr-o dimineata la ora trei ca sa o implore pe sotia lui, o artista cu putine cunostinte financiare, sa plateasca facturile in locul lui.

Omul povesteste ca motivele lui de frica s-au inmultit, incluzand si teama ca Pakistanul va anihila lumea intreaga cu o bomba nucleara. Semnatura i-a devenit de nerecunoscut. Pe cand se apropia de 70 de ani, doctorul l-a diagnosticat cu dementa. “Am mai trecut prin recesiuni”, spune investitorul, imbracat cu un elegant pulover pe gat si sacou. “Dar asta e o nebunie.” Dupa ce s-a stabilit ca are o anxietate generalizata si o tulburare depresiva majora cu episoade psihotice, investitorul a urmat doua cicluri de cate zece zile la Haven si a ajuns de la sedinte saptamanale de terapie la sedinte lunare.

O parte din recuperarea lui s-ar putea sa se datoreze finantelor. Casa lui din oras s-a vandut anul trecut cu 3,7 milioane de dolari.