"Renunţarea la plafonul minim înseamnă o înăsprire a politicii monetare. Acceptăm acest lucru, dar numai până la un anumit punct. Suntem categoric pregătiţi să intervenim pe piaţa valutară", a declarat Danthine pentru cotidianul elveţian TagesAnzeiger.

Vivcepreşedintele băncii centrale elveţiene a apreciat că va mai trece o perioadă până când pieţele valutare se vor echilibra şi a precizat că instituţia a analizat şi cursul de schimb franc/dolar, nu doar pe cel franc/euro.

Danthine a declarat că banca ia în calcul "o analiză mai amănunţită" a politicii monetare din Singapore, care permite monedei naţionale să fluctueze faţă de monedele principalilor parteneri comerciali într-o bandă de tranzacţionare nefăcută publică. În schimb, Danthine a considerat că exemplul Danemarcei, unde cursul coroană daneză/euro este unul fix, nu este potrivit pentru Elveţia.

De altfel, vicepreşedintele băncii elveţiene a oferit Suedia şi Norvegia drept modele de economii mici şi deschise, care gestionează bine un curs valutar flexibil.

Danthine s-a referit şi la motivele pentru care banca centrală a Elveţiei a decis să elimine pragul franc/euro. E la precizat că riscurile acestei politici au început să fie mai importante decât beneficiile sale, iar riscurile pierderilor din rezerva valutară a băncii au devenit semnificative.

Săptămâna trecută, Fritz Zurbruegg, membru în conducerea băncii centrale a Elveţiei, a afirmat că instituţia a renunţat la plafonul minim de 1,2 franci/euro deoarece costul menţinerii acestuia ar fi fost prea mare, ridicându-se la 100 de miliarde de franci (116 miliarde de dolari) numai în luna ianuarie.

Banca centrală a Elveţiei a decis la jumătatea lunii ianuarie să elimine plafonul minim de 1,2 franci/euro, măsură adoptată în luna septembrie 2011. Imediat, francul s-a apreciat cu până la 38% faţă de dolar şi 41% faţă de euro, ceea ce a făcut ca fonduri speculative şi case de brokeraj din întreaga lume să înregistreze pierderi masive.