Strategia de investitii asemanatoare si publicul-tinta comun lasa impresia ca pensia facultativa si asigurarea unit-linked sunt intr-o concurenta crancena. Adevarul este totusi ca avem de-a face cu doua produse cu totul distincte.

In esenta, pensia facultativa (un produs nou pe piata romaneasca, dar care a strans in doua luni de la lansare cateva mii de contributori) si asigurarea de viata cu componenta de investitie (asa-numitele asigurari unit-linked) sunt doua produse extrem de asemanatoare ca principiu de economisire si investitie. Principiul este simplu si identic la amandoua: cei interesati economisesc an de an o anumita suma, care este investita de administratorul ales in functie de apetitul de risc al clientului, iar la finele perioadei de contributie, banii investiti se intorc in buzunarele contributorului. Esenta celor doua produse este aceeasi: in timpul vietii active, cand exista un surplus financiar, cei ce doresc pot pune deoparte un "ban alb pentru zile negre" care, investit in diferite plasamente, produce si un castig suplimentar. De fapt, in alte tari politele de asigurare cu componenta de investitie sunt cuprinse intr-un pachet mai mare de pensii facultative. In Romania, pilonul III al sistemului de pensii include doar pensia facultativa, reglementata separat prin legi speciale. Iar intre cele doua exista cateva deosebiri, asa cum exista si multe asemanari.

O prima diferenta vine din faptul ca politele unit-linked combina o asigurare de viata traditionala cu o componenta investitionala; practic, clientul care cumpara un astfel de produs detine si o asigurare de viata, iar cu o parte din contributia sa merge spre diferite plasamente. Venitul suplimentar pe care il poate oferi o astfel de polita depinde mult de perioada pentru care se contribuie la sistem, de sumele pe care fiecare este dispus sa le economiseasca in timpul vietii active si de planul de investitii care se alege. Compania plaseaza banii in diferite programe de investitii - in functie de alegerea clientului si de gradul de risc pe care este dispus sa si-l asume, o combinatie intre investitii in depozite bancare, actiuni sau obligatiuni. In acest fel se obtine un anumit randament, care se adauga depunerilor initiale din contul clientului. Impreuna reprezinta castigul care, scazand comisioanele companiei de asigurare, la varsta de inchidere a contractului de asigurare ii va oferi contributorului un venit suplimentar. Societatile de asigurari ce vand polite unit-linked au, cel mai adesea, mai multe fonduri, cu grade de risc diferite, intre care la un moment dat contributorii se pot transfera daca doresc. Acelasi principiu se aplica si in cazul fondurilor de pensii - iar daca un contributor opteaza pentru transferul la un alt fond administrat de aceeasi companie, nu este penalizat.

Acelasi principiu de investitii functioneaza si la pensiile facultative, unde nu exista insa componenta de asigurare, iar contributiile merg integral (dupa ce se scad comisioanele administratorului) spre diferite tipuri de plasamente. Legislatia in vigoare permite administratorilor de pensii facultative sa investeasca maxim 50% din activele fondurilor in actiuni, in timp ce la politele de asigurare nu exista o limitare impusa prin lege. Gradul de risc al fondurilor de pensii este, in aceste conditii, cel mult mediu, chiar si in conditiile in care plasamentele in actiuni se apropie de limita permisa de lege.

Pe piata exista acum patru administratori de pensii facultative si sase fonduri. Cele mai recente au fost lansate chiar saptamana trecuta, respectiv AZT Vivace (administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private) si ING Optim (administrat de ING Asigurari de Viata). Cel dintai este un fond cu profil de risc ridicat, ce investeste 45-50% din activele clientilor sai in actiuni listate, in timp ce al doilea are un profil de risc moderat, investind in actiuni listate intre 5% si 35% din active.

De asemenea, CSSPP a autorizat vineri si Raiffeisen Asset Management (RAM) ca administrator de fonduri de pensii facultative, precum si prospectul primei scheme de pensii a RAM, "Raiffeisen Acumulare".

Alte patru fonduri au strans deja cateva mii de clienti, cumulat, si au inceput deja sa colecteze contributii: Pensia Mea - administrat de Aviva, ING Clasic -  ING Asigurari de Viata, AZT Moderato - Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Prudent - BCR Asigurari de Viata. In cazul lor, riscul este moderat (la Allianz, ING si Aviva) si redus (la BCR). Si OTP Garancia, compania de asigurari a OTP Group, a primit aprobarea pentru prospectul schemei primului sau fond, OTP Strateg Fond de Pensii Facultative, ce va avea un grad de risc mediu. La OTP, vanzarile ar putea incepe cel mai probabil in luna august.

O alta deosebire intre cele doua produse tine de nivelul contributiilor si de tratamentul fiscal pentru acestea. La fondurile de pensii facultative, contributia maxima este stabilita prin lege la 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 200 euro/an contributiile sunt deductibile fiscal. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. La asigurarile de viata, contributiile nu sunt limitate, dar nici deductibile. Iar deductibilitatea poate face diferente: spre exemplu, in Ungaria, unde pensiile facultative au fost introduse fara a se oferi facilitati fiscale pentru contributii, au fost un esec. Ulterior au fost transformate in pensii obligatorii. In Cehia, unde contributiile facultative la un sistem privat de pensii au fost deductibile fiscal - intr-un anumit cuantum - sistemul a fost un mare succes (in sistem intrasera, la jumatatea anului 2004, aproximativ 2,6 milioane de cehi, adica aproximativ un sfert din populatia totala a tarii).

O alta deosebire importanta tine de garantii. Daca in cazul asigurarilor unit-linked riscul de pierdere de pe urma plasamentelor efectuate este al asiguratului, la pensii administratorii sunt obligati sa garanteze macar contributiile efective, din care se scad comisioanele de administrare. In plus, in cazul pensiilor, legislatia impune existenta unui fond de garantare, constituit din contributiile administratorilor si ale furnizorilor de pensii, cu scopul de a proteja interesele participantilor. Din acest fond se face plata drepturilor beneficiarilor, daca este imposibila asigurarea lor de catre administratori sau furnizori de pensii facultative.

In afara de toate diferentele cuantificabile mai exista una psihologica: contributiile la fondurile de pensii sunt "blocate" pana la momentul pensionarii. In cazul asigurarilor, chiar daca retragerea lor se comisioneaza, banii sunt oricand la indemana. Iar cand vine vorba de banii de pensie, tentatia de a folosi aceste economii probabil ca de la bun inceput e mai bine sa nu existe.