Ministerul Educatiei anunţa printr-un comunicat de presă că 161.705 candidaţi s-au înscris la susţinerea examenelor orale de competenţe lingvistice şi digitale ale Bacalaureatului. 129.841 sunt absolventi ai promoţiei 2013-2014 şi 31.864 sunt absolvenţi din promoţiile anterioare.

Luând în calcul un procent de promovabilitate similar celui din ultimii trei ani, de 50%, rezultă că 80.000 de absolvenţi nu vor avea în toamnă diplomă de Bacalaureat.

Mai bine de 200.000 de elevi nu au reuşit să treacă de examenul de bacalaureat în ultimii trei ani, iar soluţiile pe care piaţa muncii şi societatea le oferă tinerilor care au lăsat de mult timp educaţia pe plan secund sunt puţine şi nu le dau prea multe şanse. Ce viitor are un tânăr de nici 20 de ani să reuşească în viaţă fără examenul de maturitate şi cât pierde economia României de pe urma unei generaţii pe care mulţi o consideră pierdută?

"Generaţiile de acum care nu promovează la examenul de bacalaureat plătesc preţul democraţiei greşit înţelese atât de ei, dar poate şi de părinţii lor. Democraţie şi libertate înseamnă o foarte mare responsabilitate, nu nepăsare sau lene", spune Iuliana Stan, director general al Human Synergistics România, adăugând că tinerii de 18 ani de acum, cei de anul trecut sau de acum doi ani sunt copii crescuţi într-o "libertate" complet greşit înţeleasă în primul rând de părinţii lor. Iuliana Stan spune că tinerii nu au atât de multă nevoie de libertate pe cât au nevoie de repere solide, iar dacă în urmă cu trei ani toţi vedeau bacalaureatul ca pe o formalitate, abia acum se creează percepţia că ar fi o responsabilitate. Marian Staş, coordonator al programului educaţional "Liderii Mileniului Trei", a întocmit o analiză SWOT a actualei generaţii de absolvenţi, pe baza relaţionării cu mii de elevi, iar concluzia ne trimite la ideea că factorii S, O, T luaţi împreună reprezintă doar 20% din trăsăturile unui astfel de elev, în timp ce W (slăbiciunile) ar reprezenta tot o cincime.

Dintre punctele slabe, Staş observă că tânărul de 18-19 ani care nu a reuşit să obţină nota de trecere la examenul de bacalaureat prezintă următoarele trăsături dominante: este "subţire", adică nu ştie foarte multă carte de niciun fel specific; este "şmecher", deci crede că poate fenta sau "face din vorbe" pe oricine şi e tentat mai degrabă să copieze şi să chiulească; este slab - nu are rezistenţă la efort şi stres, cedează uşor; este agresiv în mod gratuit - maschează infantil slăbiciuni de fond de caracter prin limbaj şi atitudine provocatoare, care ar putea intimida interlocutorii; îi e frică de provocări reale şi de aceea cedează repede; îi e frică să ia decizii şi să-şi asume consecinţele deciziilor - "de aici, corolarul pervers <ceilalţi sunt de vină pentru insuccesul meu: profii, materiile, şcoala nu ne lasă să copiem>". Staş face trimitere la faptul că rezultatele de la bac sunt doar vârful unui aisberg mult mai profund pe care îl numeşte "deficit acut de inteligenţă emoţională", pe lângă bagajul subţire de cunoştinţe generale şi de specialitate: aceşti tineri au un grad redus de autocunoaştere, autocontrol real, capacitatea lor de automotivare este ca şi inexistentă; de aceea, ei empatizează greu sau deloc cu cei din jur, fiind preocupaţi să se gestioneze pe ei înşişi; în consecinţă, nici abilităţile sociale reale nu sunt foarte fericit puse în valoare.

"E clar că tinerii de astăzi sunt foarte ancoraţi în realitatea mondenă a zilelor noastre, cu o preocupare deloc substanţială pentru tot ce înseamnă demers academic sau proces de învăţare aşa cum e definit în mod tradiţional", adaugă Mădălina Bălan, managing partner al HART HR Consulting. "Hedonism" şi "comerţ" sunt cuvintele prin care ea îi defineşte, date fiind dorinţa de a se distra, de a experimenta emoţii, orientarea către varietate şi plăcere, pe de-o parte, şi dorinţa de succes financiar, de cealaltă parte.

Cifrele oficiale arată o legătură directă între introducerea sistemului de supraveghere video în sălile de examen şi scăderea ratei promovabilităţii. Există judeţe în care indicatorul a scăzut chiar de câteva ori comparativ cu anul precedent, ceea ce indică în mod cert că rezultatele obţinute anterior erau influenţate în mare măsură de vigilenţa supraveghetorilor. "Asanarea examenului de bacalaureat e una dintre cele mai benefice decizii pe termen lung din ultimii ani. Atâta vreme cât examenul de maturitate era o mare fraudă, tinerii se maturizau cu gândul păgubos că la noi se poate obţine orice fără muncă", constată Victor Stroe, planning director în cadrul agenţiei de creaţie Leo Burnett.

Pe seama acestui stereotip, mulţi dintre cei care intră în mediul privat se confruntă cu un şoc teribil, cum mica înţelegere şi succesul fără efort, "fenomene de bază în şcoală", nu mai funcţionează: "Cunosc foarte mulţi tineri talentaţi care nu au făcut faţă în mediul privat pentru că au intrat mental nepregătiţi pentru presiunea unui mediu corect şi competitiv. Stroe explică faptul că, dacă în trecut nu îl interesa nota de la bac, acum a devenit un criteriu important în evaluarea unui CV - "nu spun că examenul real de bacalaureat ne va scăpa de toate metehnele, dar e un mare pas care ajută".

Economistul Mircea Coşea nu consideră măsurile luate în ultimii doi ani ca fiind de natură să eficientizeze selecţia candidaţilor, ci le vede doar ca pe măsuri tehnice de supraveghere ce pot elimina, în principiu, frauda. Eficientizarea selecţiei ar trebui realizată, în viziunea sa, prin introducerea unor probe orale, singurele capabile să ofere examinatorului o imagine corectă asupra capacităţii şi calităţii candidatului, întrucât uniformizarea prin grile sau probe scrise are un grad prea mare de depersonalizare, incapabil să corijeze selecţia.

Ada Palea, directorul de resurse umane al KPMG, consideră încurajatoare rigurozitatea examenului, însă admite că nu este suficient ca doar examenul de bacalaureat să fie serios: sistemul de învăţământ în totalitatea sa trebuie să fie solid, fiind necesare reforme care să evalueze cât mai obiectiv atât nivelul de pregătire a elevilor, cât şi competenţele profesorilor. Concret, Palea vorbeşte de investiţii în sistemele de învăţământ şi de formare la toate nivelurile, care să îmbunătăţească rezultatele în domeniul educaţiei, gândind tot sistemul educaţional ca un sistem unitar, începând cu cel preşcolar şi terminând cu cel universitar. "O mai bună canalizare a rezultatelor învăţării spre nevoile pieţei muncii sau, cu alte cuvinte, o calibrare a nevoilor economice pe termen mediu şi lung cu programele educaţionale derulate la nivel naţional este extrem de necesară."

Citiţi continuarea aici