Înainte de boom-ul imobiliar 2006-2008, Marian Duşan a construit unele dintre cele mai cunoscute clădiri tip „oţel şi sticlă”, cum ar fi Blocul Connex (actualul City Business Center), toate showroom-urile auto Peugeot sau sediul Renault Dacia. Compania sa a construit, de asemenea, şi primul magazin IKEA din Bucureşti.

În decembrie 2007, şi-a vândut compania de construcţii metalice, iar la începutul anului 2008 - presimţind că va veni criza imobiliară - s-a retras din toate businessurile, însă a rămas activ în mediul de afaceri din România prin organizarea Asociaţiei Romanian Business Accelerator. Asociaţie care aducea laolaltă investitori şi beneficiari, prin workshop-uri tematice, cu rolul de a impulsiona relaţiile de afaceri în special din domeniul construcţiilor, într-o perioadă (2011-2014) în care criza imobiliară era în toi.

La un moment dat, după acest episod, a părăsit România şi s-a stabilit împreună cu familia în Statele Unite ale Americii. În prezent, este unul dintre principalii intermediari şi dezvoltatori de pe efeverscenta piaţă imobiliară Miami Beach, unde - ştim cu toţii, cel puţin din filme - se tranzacţionează unele dintre cele mai luxoase resorturi, vile şi apartamente din lume.

Revenind, Marian Duşan este un român din Arad care a ştiut să fructifice oportunităţile vremii. A acordat un interviu pentru MEDIAFAX şi redăm, în continuare, dialogul nostru.

- De unde a venit pasiunea pentru construcţiile care pe dinafară se văd ca fiind doar din oţel şi sticlă?

- Să spunem că a fost dragoste la prima vedere. În perioada în care am demarat afacerea, România nu era obişnuită cu acest tip de construcţii. Am fost unul dintre pionierii acestui domeniu şi mi-a plăcut să dezvolt astfel de proiecte imobiliare.

- Cum aţi făcut primii bani?

- Am fost educat de mic de către tatăl meu să-mi câştig banii singur, lucrând pentru mine. Aşa că la 18 ani am înfiinţat prima mea firmă în Bucureşti, pe când nici nu cunoşteam prea bine Capitala, eu venind din zona Aradului. Firma avea ca obiect de activitate comerţul, iar prima tranzacţie de succes a fost făcută cu anvelope şi acumulatori auto, în 1998. Pentru mine a fost o mare realizare. Cam după 4 ani, de la acel moment, am descoperit construcţiile metalice.

- Ce profesori/arhitecţi v-au îndrumat paşii în carieră?

- Eu nu sunt de meserie arhitect sau inginer, deci nu putem vorbi despre un mentorat în acest sens. Însă un arhitect căruia îi port un deosebit respect este domnul profesor Dragomir.

- Cum au fost primite în România proiectele imobiliare „oţel şi sticlă”?

- La începutul anilor 2000, când vorbeam despre construcţii din oţel şi sticlă, lumea ne privea cu destul de multă reticenţă, iar la primăria generală sau la cele de sector ale Capitalei era o „ceaţă” totală, pentru că nimeni nu mai făcuse aşa ceva în Bucureşti. A trebuit să înfrângem anumite inerţii în această zonă şi să prezentăm avantajele unor astfel de proiecte. Era clar că Bucureştiul avea nevoie de asemenea proiecte. În cele din urmă, am reuşit...

- Acolo, în SUA, sunteţi mai mult constructor, sau mai mult intermediar imobiliar?

- Pentru a avea succes, mi-am dat seama că este nevoie de un mix. Eu deţin o companie de brokeraj imobiliar, dar şi o companie de dezvoltare imobiliară.

- Cum a fost, pe scurt, povestea investiţiei Saint Gobain, de la Călăraşi?

- Îmi face o mare plăcere să vorbesc despre această poveste, o consider ca fiind una de mare succes. Îmi aduc aminte şi acum cu emoţie de prima întâlnire cu reprezentantul Saint Gobain Paris, care a venit în Călăraşi să caute locul unde unde urma să fie construită fabrica. Ştiam că avea de ales între România şi Bulgaria, iar noi am reuşit să-l convingem că este mai bine să facă fabrica la noi, în România, la Călăraşi.

- Cum aţi simţit, în 2007-2008, că se va sparge bula imobiliară din România?

- Eram în vizită în New York, în 2007, şi am observat, citind şi presa şi stând de vorbă cu mai mulţi oameni de afaceri, că în America se instalase o profundă criză economică. Mi-am dat seama că mai devreme sau mai târziu efectele crizei vor fi resimţite şi la noi, în România. M-am întors în ţară şi am avut o şedinţă cu echipa executivă în care am anunţat că mă voi retrage din afacere. La acel moment, compania avea semnate contracte pentru 3-6 ani în avans (acoperind practic toată capacitatea de producţie), dar eu am decis că este un moment prielnic să mă retrag din businessul pe care îl conduceam de 7 ani. Compania era numărul unu pe piaţa construcţiilor metalice. Din momentul în care eu am decis să vând, întreaga procedură a durat 8 luni. Am vândut toate participaţiile şi am decis să mă „pensionez”. Pe atunci avem 28 de ani...

- După ce a venit criza, aţi mai stat câţiva ani în ţară, încercând să impulsionaţi cel puţin domeniul construcţiilor. Ce aţi făcut concret în acest sens?

- M-am implicat discret, încercând să fiu un fel de catalizator pentru construcţiile metalice noi, având în vedere experienţa mea în domeniu. Până în noiembrie 2008, lucrurile se mişcau, după care toată lumea vorbea doar de criză.

- Ce v-a determinat să plecaţi, până la urmă, din România?

- Sunt mai multe motive. Principalul argument a fost acela al vieţii într-o societate care chiar funcţionează. Vorbim despre un mediu competitiv social, fără limite în business şi fără constrângeri, pe o piaţă mare, liberă. Aici nu vorbim despre şpagă, pile şi relaţii... Aici, în SUA, antreprenorul este respectat şi apreciat pentru că el aduce plusvaloare, îşi asumă riscuri şi creează locuri de muncă. Doresc să îmi cresc copilul aici şi să construiesc o companie globală. Sau de ce nu, poate chiar mai multe. Cred că atunci când gândeşti la scară mare trebuie să mergi într-un loc care să-ţi ofere posibilităţi de creştere. „Ţinteşte la Lună, dacă vrei să rămâi între stele”, spunea Les Brown.

- În SUA, aţi început cu domeniul CSR („Corporate Social Responsibility”), caritate, programe de finanţări pentru asistenţa socială etc. Ce rol au avut aceste proiecte de caritate în integrarea în comunitatea americană?

- CSR-ul este la mama lui acasă aici, dacă-mi permiteţi această licenţă de exprimare. Toată lumea contribuie în societatea unde lucrează sau locuieşte. Face parte din cultura locală. Din totalul câştigurilor, eu donez 10% lunar către copiii din România care au nevoi speciale. Am o listă de 1.200 de copii, cărora le trimit, prin rotaţie, diverse bunuri. Anul acesta mi-am propus să le trimit încălţăminte până de Crăciun. Orcine poate contrubui, dacă îşi doreşte cu adevărat.

- Întorcându-ne la business, acum sunteţi un intermediar important pe piaţa imobiliară din Miami Beach. Ce fel de proprietăţi se tranzacţionează pe o astfel de piaţă?

- În ultimii patru ani, în Miami s-au investit 39 de miliarde de dolari. Majoritatea cumpărătorilor sunt străini care investesc în proprietăţi pentru ei şi pentru copiii lor. Sunt convins că Miami va deveni un echivalent al pieţei din Hong Kong în următorii 10-20 de ani. Sunt sunat aproape săptămânal de către parteneri din China, care vor să investească masiv în proiecte imobiliare, care au un return of investment (n.n. – rata de recuperare a investiţiei) de circa 8-10%. Zilnic, aproape 2.000 de familii se mută aici, în zona Miami Beach. Miami a devenit o capitală pentru America de Sud şi un loc minunat, curat şi sigur unde să lucrezi şi unde să trăieşti.

- Cu ce cifre lucraţi (de exemplu, dolari/metru pătrat)? Probabil, sunt ameţitoare faţă de cele din România...

- Preţul este diferit de la proiect la proiect. Acum sunt în construcţie 185 de clădiri numai din categoria „towers” (a se înţelege turnuri sau „zgârie-nori”, cum li se mai spune în România). Deci, 185! Consider că este un moment bun de cumpărat proprietăţi. Se închiriază cu un preţ bun, care aduce un return of investment de 10%.

- Predomină vânzările/cumpărările sau închirierile?

- Compania DUSAN Real Estate reprezintă cumpărătorul fără să-i perceapă vreun comision. Clientul primeşte servicii de consultanţă gratuită. Ştiu că în România se percep comisioane la tranzacţia imobiliară atât de la vânzător, cât şi de la cumpărător. Aici, noi oferim gratuit asistenţă cumpărătorului.

- Ce câştiguri ies în urma unor intermedieri ca acestea?

- Piaţa de aici este foarte mare, iar ca ordin de mărime am să vă dau un exemplu: numai în ultimele 6 luni s-au vândut proprietăţi de 100.000.000 (o sută de milioane) de dolari, cu un comision de 5% încasat doar de la vânzător. Chiar în aceste zile, avem acum o casă la vânzare, cu vedere la ocean şi plajă privată, la 27 de milioane de dolari. Sau un Penthouse în faimosul Tower FAENA House, la 18 milioane de dolari. Are inclusiv un pian Steinway cu coadă inclus in preţ. Desigur, avem proprietăţi care sunt şi în jurul sumei de 300.000-1.000.000 de dolari. O altă vilă de vânzare are inclus în preţ un yaht, valoarea totală fiind de 19 milioane de dolari. Vestea bună este că băncile locale dau credit investitorilor care acoperă până la 70% din valoarea proprietăţii. Cred cu tărie că Miami o să fie comparat, în curând, cu New York şi cu Los Angeles.

- Revenind, poate că aveţi unele trăiri nostalgice, dacă vă raportaţi la cum eraţi odată în România (sau în Arad) faţă de cum sunteţi acum şi ce faceţi azi pe Miami Beach. Cum aţi descrie o asftel de stare?

- S-a schimbat Aradul foarte mult, şi asta în bine. Îmi este dor de Arad, îmi este dor de Bucureşti, îmi este dor România. Dar deocamdată viaţa mea este aici la Miami.

- Aveţi de gând să vă întoarceţi în România, în sensul de a reveni cu toată familia şi cu toate business-urile aici?

- Este posibil să mă întorc şi chiar să investesc, dar şi să fac politică atunci când va fi momentul oportun. Doresc să ajut antreprenorii şi societatea din România cu ceea ce am dobândit aici, în SUA, şi cine ştie, poate să îmi implinesc un vis mai vechi - acela de a pune umărul la reconstrucţia unei Românii moderne, pe un alt fundament, unul mai proactiv şi mai dinamic. Cred cu tărie în ţara mea şi consider că poate deveni un centru european de afaceri care va aduce prosperitate pentru populaţie. Îi sfătuiesc pe antreprenorii români să viziteze ţările mai avansate din punct de vedere economic. Avem foarte multe de învăţat. Este important să ieşim din zona de confort şi să încercăm să facem lucruri la scară mare, „out of the box”.

Eu aveam o viaţă foarte bună în România, dar am considerat că trebuie şi că pot face mai mult. Şi iata-mă la Miami. Am luat totul de la zero, iar lucrurile arată foarte bine aici. Îmi las adresa de mail, iar cei care consideră că le pot fi util cu un sfat, cu o idee, le răspund cu mare drag: marian@dusanrealestate.com. Vă asigur că sunt bine conectat la comunitatea de business de aici.