La 28 septembrie, campania de mobilizare pentru a cere instaurarea unui veritabil sufragiu universal în regiunea autonomă aflată sub tutelă chineză s-a accelerat brusc. Manifestanţii, înarmaţi doar cu umbrele pentru a se apăra de gazele lacrimogene lasante de poliţie, au atras în stradă zeci de mii de alţi cetăţeni.

În decurs de o lună, numărul manifestanţilor s-a redus considerabil dar unii dintre ei ocupă în continuare trei cartiere din Hong Kong.

Puţini observatori se aşteaptă ca Beijingul să cedeze în faţa revendicărilor manifestanţilor. Deşi China acceptă principiul sufragiului universal pentru alegerea şefului Executivului local în 2017, ea vrea să păstreze totuşi controlul asupra procesului electoral şi să controleze candidaturile.

Guvernul local pare să fi ales să lase mişcarea să se stingă de la sine. Cei şapte milioane de locuitori ai Hong Kong-ului, care traversează cea mai gravă criză de la retrocedarea sa către China în 1997, s-au săturat să lupte împotriva ambuteiajelor monstruoase şi a mijloacelor de transport public supraaglomerate. Comercianţii se plâng că cifra lor de afaceri a scăzut vertiginos în acest oraş unde chiriile sunt printre cele mai mari din lume.

Liderii mişcării, sub presiune, se întreabă ce tactici să adopte. Pentru Joshua Wong, unul dintre liderii studenţilor, există o singură certitudine: retragerea nu este o opţiune.

"Ocupanţii vor să reziste", a declarat el pentru AFP din Admiralty, principala zonă ocupată de manifestanţi în apropiere de sediul puterii locale. "Fără un rezultat concret, ocupanţii vor dormi în fiecare noapte în corturi".

Protestatarii sunt mândri de tabăra lor de corturi, unde gunoiul este colectat selectiv meticulos, unde studenţii studiază într-un loc rezervat pentru acest lucru şi unde mii de persoane se adună în weekend pentru a aplauda discursurile.

"Aceasta este utopia Hong-Kong-ului", susţine Jimmy Leung, în vârstă de 31 de ani, care cântă la chitară în faţa cortului unui prieten.

Mulţi manifestanţi se entuziasmează în faţa artei stradale care a înflorit în acest centru al capitalismului financiar internaţional.

"Aici, chiar şi când nu ne cunoaştem, putem discuta probleme politice", exclamă Wing Mak, în vârstă de 37 de ani.

Cu toate acestea, nu este totul perfect în noul Hong Kong, recunoaşte Jimmy Leung. După 30 de nopţi în care a dormit sub o autostradă urbană cu nouă benzi, el este obosit. Vrea ca manifestanţii şi Guvernul să ajungă mai repede la un acord. "Nu este plăcut aici. Dar trebuie să insistăm pentru a obţine ceea ce este corect".

Guvernul a făcut o propunere săptămâna trecută, dar fără a genera prea mult entuziasm. El a propus să predea Beijingului un raport despre evenimente şi să înfiinţeze o comisie comună cu privire la reformele politice de după 2017.

Manifestanţii se plâng de lipsa de strategie a liderilor mişcării, care par divizaţi cu privire la calea ce trebuie urmată. Ei au fost invitaţi să voteze duminică pentru a alege între compromis şi confruntare, dar scrutinul a fost anulat în ultimul minut.

"Toate acestea sunt discuţii sterile, fără propuneri solide", se plânge Wing Mak.

Unii vorbesc despre extinderea campaniei de nesupunere civilă cu o grevă a impozitelor sau operaţiuni de blocare a circulaţiei, de exemplu. Benny Tai, cofondatorul mişcării prodemocraţie Occupy Central sugerează organizarea în Hong Kong a unui referendum pe tema reformelor democratice.

Marţi, ei vor marca împlinirea unei luni de la începutul manifestaţiilor cu 87 de secunde de linişte (pentru cele 87 de salve de gaze lacrimogene lansate la 28 septembrie) şi o reuniune.