Despre lacul ascuns adânc în pădure, oamenii locului spun că este fără fund şi că aici şi-ar fi găsit sfârşitul mulţi săteni.

Zona blestemată este evitată pe cât posibil, iar mulţi dintre tinerii care mai trăiesc în sat nu au ajuns niciodată la Bâlbâitoarea. Poveştile au un sâmbure de adevăr pentru că zona este, de fapt, o mlaştină, o turbărie activă.

Adâncimea maximă în stratul de turba este de 14 metri, iar ochiul de apă o adâncime de 12 metri. Tocmai acest specific face ca aici să-şi găsească condiţii de viaţă şi hrană o floră şi o faună inedite. Este vorba, în primul rând, despre mai multe specii de broscuţe şi reptile, printre care se numără un specimen foarte rar, aflat pe aşa numita „listă roşie“, Bombina variegata sau Izvoraşul cu burta galbenă (buhaiul de baltă).

Tot aici trăiesc şi alte specii protejate de lege, de la broasca roşie de munte, până la tritonul cu creastă (o specie de şopârlă), şarpele de apă, şopârla de munte şi diverse specii de păianjeni, astfel că Bâlbâitoarea este un rai al biologilor şi botaniştilor.

Nu în ultimul rând, turbăria este locul perfect în care se dezvoltă o floră ieşită din comun: unica plantă carnivoră din România, roua cerului (Drosera rotundifolia).

Cititi mai multe pe www.one.ro