Ministrul finanţelor Florin Cîţu scrie, pe pagina lui de Facebook, acolo unde şi-a mutat biroul, că, prin osârdia cu care a luptat cu regimul socialist al PSD, a reuşit să ducă inflaţia în jos, dobânzile bancare asemenea şi, foarte important, a asigurat stabilitatea cursului de schimb.

Fost bancher, dl Cîţu scrie: “Am promis mediu economic neinflationist şi asta am livrat!

Trei ani de zile PSD a distrus puterea de cumpărare a românilor prin creşterea galopantă a preţurilor.

În regimul socialist al PSD rata inflaţiei a crescut de al 0% la 5,4%!!!. PSD a dus Romania în topul ruşinii în UE- cea mai mare rata a inflaţiei din UE trei ani la rând. Aşa i-au sărăcit pe românii cu cei mai putini bani.

Am spus din prima zi că voi adimnistra finanţele publice în aşa fel încât să avem un mediu economic în care inflaţia să scadă. Şi aşa am făcut.

Astăzi rata inflaţiei este la 1,8% (sursa Eurostat) şi am scos România din topul ruşinii. (...) O rată a inflaţiei care scade înseamnă că şi dobânzile trebuie să scadă. Aşa s-a întâmplat! Toate dobânzile au scăzut. Atât dobânzile la care se împrumută statul, cât  şi dobânzile pentru clienţii băncilor.

Foarte important. Încrederea în guvern se vede şi în alt indicator. Moneda naţională nu se depreciază, deşi dobânzile au scăzut!!!

Acest lucru se întâmplă pentru că am reuşit să avem un mediu economic neinflationist şi să implementam măsuri economice care i-au convins pe investitori că finanţele publice sunt administrate responsabil şi precaut. (...)

De faptul că BNR printează bani, ca să aibă el ce mânca a doua zi, dl Cîţu nu zice nimic.

Acum eu nu mai înţeleg: dobânzile s-au dus în jos pentru că BNR a dus dobânda în jos sau pentru că a fluierat Florin Cîţu la ea: zît!?

Inflaţia s-a domolit pentru că s-a prăbuşit consumul (minus 22% comerţul cu amânuntul, aprilie/martie, minus 15% comerţul alimentar, minus 22% comerţul nealimentar, minus 35% comerţul cu carburanţi, minus 33% comerţul auto, minus 17% comerţul cu ridicata) sau pentru că a sărit dl Cîţu cu picioarele pe ea: date-n jos, că-ţi lipesc nişte măsuri fiscale nu te vezi!

Care măsuri fiscale? Că dl Cîţu nu a luat niciuna. O măsură fiscală e aceea cu care mişti taxele şi impozitele. Da, astfel de măsuri pot influenţa inflaţia. S-a mişcat ceva în strucutura taxelelor şi a impozitelor de când e dl Cîţu ministru?

Dl Cîţu, în situaţia deloc roz în care se află - şi nu din vina lui – putea influenţa inflaţia, în jos, într-un singur mod: tăind salarile bugetarilor. Sau majorând taxele. Atunci consumul s-ar fi domolit, iar inflaţia s-ar fi dus în jos. Dar dl Cîţu i-a ocrotit ca o cloşcă bună pe cei 1,2 milioane de bugetari. Când premierul  a spus că o parte dintre bugetari vor merge în şomaj tehnic, din solidaritate cu ceilalţi, dl Cîţu a spus: “niet tavarăşci”, nu te atingi de proletar. Acum că o fi scos castanele din foc de dragul şefului lui, nu mai ştiu.

Povestea este că situaţia ministrului de finanţe este complicată şi el s-ar putea trezi, curând, huiduit şi alungat din cetate, ca un sfânt neînţeles. Deficitele şi datoria, pe care nu el le-a făcut, i se vor sparge în cap. După cum văd lucrurile la PNL, este mielul de jertfă fără cusur. Deficitele enorme vor duce datoria publică, în acest an, la 45% din PIB, iar Ministerul de Finanţe va trebui să se uite după o aşa-zisă “consolidare fiscală”. Nu va avea de ales, fie va tăia din cheltuieli, fie va majora taxele. În ambele cazuri, o va lua în freză rău şi va fi primul care va fi acuzat de deficitele care nu au fost făcute în mandatul domniei-sale.

Datoria publică în creştere puternică, care va obliga la corecţii, va lovi în armata de angajaţi ai statului, de care dl Cîţu, din motive electorale, nu s-a atins. Poate este, într-un fel mai bine, într-atâta tensiune, una în plus nu ar fi făcut decât să accentueze starea de perplexitate din societate şi, în plus, aceşti oameni, având siguranţa locului de muncă şi mai mulţi bani au continuat să consume, ceea ce nu a fost decât bine pentru economie.

De cealaltă parte însă, sunt un milion de şomeri care, odată rămaşi fără bani, vor veni la poarta ministerului dlui Cîţu să-i ceară de mâncare. Să-i ceară job-uri. De unde Dumnezeu să le scoată Florin Cîţu? Îi angajează la stat? Sau se va îndrepta spre mediul privat, cu rugămintea de a face angajări? Şi, atunci, ăştia vor zice: bine, dar tu ce scoţi la înaintare? Abia aici se vede cât costă nechibzuinţa. Ce bine era acum dacă Florin Cîţu putea să reducă TVA-ul cu două puncte, ce bine era ca, acum, să fi putut ieşi guvernul cu decizia: reducem impozitul pe salarii de la 16% la 10%! Dar, după ce ieri ai păpat toată ciocolata, degeaba jinduieşti după un pătrăţel, azi.

Dar, deh, omul e sub vremi şi nu vremile sub om.

Bietul Rege Lear al finanţelor noastre. În loc să facă abdomene, ca să-şi întărească stomacul pentru ce va veni, el cântă la vioară cântece cu inflaţie, dobânzi şi, corolarul înţelepciunii domnei-sale, “stabilitatea cursului de schimb”. Nu mai avem de ales, clar că trebuie să-l facem guvernator.