Din perspectivă electorală, nu e nimic condamnabil sau nefiresc în ceea ce s-a întâmplat. Un guvern de coaliţie poate rămâne oricând minoritar prin plecarea unuia sau a mai multor parteneri; partidul sau partidele rămase pot încerca alte coaliţii sau pot încerca o guvernare minoritară, caz în care pot găsi sprijin în parlament sau, dimpotrivă, opoziţia poate da jos guvernul printr-o moţiune de cenzură.

Aşa s-a întâmplat în octombrie 2009, când moţiunea PNL-UDMR a dat jos guvernul minoritar al PDL (Boc 1) la două săptămâni după ce PSD părăsise coaliţia de guvernare şi cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale. Ulterior, alegerile anticipate dorite de preşedintele Băsescu n-au avut însă loc, pentru că parlamentarii au aprobat un nou cabinet PDL (Boc 2), unde noii parteneri au fost UDMR şi viitorul UNPR. Dar nici nu e nevoie de plecarea vreunui partener de coaliţie pentru ca un guvern să cadă aşa; în aprilie 2012, când moţiunea de cenzură a PSD-PNL a dat jos guvernul Ungureanu şi a venit rapid la putere guvernul Ponta, a fost vorba doar de simpla erodare la guvernare a PDL.

Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro