Decalajul dintre dezvoltarea rezidenţială din rural şi urban a ajuns în 2020 la aproape 40%, cu un număr considerabil mai mic de locuinţe noi la ţară faţă de oraşe. Astfel, dacă în mediul urban s-au finalizat anul trecut 42.238 de case şi apartamente, în cel rural numărul de unităţi a fost de 25.578, potrivit datelor disponibile pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică.

Diferenţa dintre rural şi urban este cea mai mare din 2002 încoace, când însă locuinţele din afara oraşelor conduceau. Balanţa a început să încline diferit din 2004, când unităţile din zonele urbane au depăşit cu 10% totalul celor din rural.

Numărul mare de locuinţe care figurează ca fiind în oraşe se explică şi prin trecerea multor localităţi-satelit din jurul marilor oraşe în zona metropolitană, contribuind astfel la dezvoltarea centrelor urbane.

Acest ritm de dezvoltare continuă o tendinţă începută în urmă cu câţiva ani deja. În paralel cu dezvoltarea rezidenţială din marile oraşe, iau amploare şi zonele limitrofe acestora. Astfel, localităţile mici contribuie la dezvoltarea zonelor metropolitane din România.

Aproape 68.000 de locuinţe noi au fost date în folosinţă în 2020 la nivelul întregii ţări, arată datele disponibile pe platforma Tempo a INS. Sunt incluse atât proiectele din fonduri publice, cât şi cele din fonduri private.

Faţă de anul 2019, nivelul înregistrat anul trecut - 67.816 locuinţe - este cu mai puţin de 1% mai mare, însă este un număr record pentru România. Recordul anterior fusese înregistrat în 2019, când fuseseră livrate 67.488 de case şi apartamente în toată ţara. Doar în 2008 şi 2009 numărul de locuinţe livrate anual a mai depăşit 60.000, cu circa 67.300 de locuinţe în 2008 şi 62.500 în 2009. A fost însă perioada care a precedat criza economică anterioară. Din 2010, a urmat o scădere care s-a întins de-a lungul a patru ani, cu o revenire abia în 2014.