Lavinia Ţânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii şi organizaţională, a vorbit într-un interviu Business MAGAZIN despre efectele izolării la domiciliu, în care se regăsesc mulţi dintre angajaţii companiilor din toată lumea în prezent.

Potrivit specialistului, efectele izolării se leagă cel mai mult de starea noastră psihică, iar evenimentele pe care le trăim trebuie gestionate pe plan emoţional într-un mod cât mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Ea observă că fiecare persoană are propriile mecanisme de <<coping>> (de a gestiona situaţiile cu care se confruntă n.red.), unele dintre acestea chiar inconştiente, altele exersate. Mecanismele de gestionare a stresului se încadrează în mai multe categorii, potrivit specialistului, care se referă fie la aspectul cognitiv, prin planificare, de pildă sau prin alte aspecte care ţin de relaţionare, de solicitarea ajutorului celorlalţi, cât şi prin metode care ţin de reacţiile emoţionale -  cum ar fi, de exemplu acceptarea situaţiei sau orientarea pe beneficiile acesteia.

Un alt tip de a face faţă provocărilor izolării este cel de natură religioasă sau spirituală – prin apropierea de noi înşine, de Dumnezeu. „Gestionarea situaţiei prin care trecem ţine foarte mult şi de structura noastră de personalitate şi de cum ştim să gestionăm unele elemente prin acceptarea unor lucruri pe care le avem sau nu în bagajul nostru. Spre exemplu, rezilienţa sau forţa psihică.”

Apoi, contează şi eficacitatea personală – acea autoeficacitate în diverse situaţii: „Persoanele vulnerabile sau anxioase au comportamente invers proporţionale ideii de autoeficacitate”.

Legat de anxietatea care este menţionată de mulţi dintre cei care lucrează de acasă, şi aceasta se împarte în mai multe categorii, potrivit Laviniei Ţânculescu: anxietatea de perspectivă presupune întrebări legate de cum vor evolua lucrurile, iar anxietatea inhibitorie, că nu ştii ce să faci în prezent, motiv pentru care mulţi dintre angajaţi poate muncesc mai mult de acasă „ca să nu aibă  conexiune deloc cu ei înşişi”. Alţii se simt de-a dreptul epuizaţi – se confruntă cu o stare de oboseală şi o stare de sfârşeală.

Psihologul aminteşte şi de o glumă din mediul online în acest sens care spune - „După ce se încheie această perioadă îmi voi lua două zile de concediu”.

Unii dintre angajaţii izolaţi la domiciliu se plâng chiar că, în pofida oboselii, nu reuşesc să doarmă. „Imaginaţi-vă mintea care funcţionează ca un procesor în permanenţă ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele - sunt foarte turbulat de evenimente şi mă preocupă faptul că nu ştiu cum vor fi de acum încolo lucrurile, că nu mă voi adapta, ori toate acestae ţin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reuşim, ce vom face noi în situaţia respectivă.”  În acest context, Lavinia Ţânculescu îi sfătuieşte pe oameni să se ghideze după o vorbă care există în limba engleză „Lets cross the bridge when we get there” (Să trecem podul când ajungem acolo n.red), adică să luăm lucrurile pas cu pas şi fără să avem apetenţa scenariilor de viitor îndepărtat. De asemenea, îi sfătuieşte pe oameni să se hrănească din micile succese ale fiecărei zile şi să nu îşi propună să facă foarte multe lucruri  imposibil de realizat - de tipul poate azi o să aflu cum o să fie boala tratată - când închizi calculatorul, seara, trebuie să închizi „programele”, respectiv procesele de gândire care te îngrijorează”.  

„Mulţi dintre oamenii aceştia nu reuşesc să îşi închidă programele - de aceea au insomnii şi de adormire, şi de trezire - evident că somnul  este de mai proastă calitate fiindcă energia psihică este folosită în a lumina acele gânduri”, explică Lavinia Ţânculescu.

Legat de faptul că poate unii dintre cei izolaţi la domiciliu mănâncă mai mult în această perioadă, psihologul Lavinia Ţânculescu subliniază că mâncarea nu se consumă de foame ci pentru că de cele mai multe ori este tot o expresie a anxietăţii.  „Mâncarea, la fel cum se întâmplă şi în cazul obezităţii, o mănânci fiindcă este un lucru sigur, fiindcă vorbim despre  o certitudine. Te-ai înconjurat de o platoşă care cumva te va proteja, prin urmare tot în zona de protecţie mergem. De cele mai multe ori vorbim despre supravieţuire, dar nu este numai foamea de supravieţuire. Iar cumpărăturile de alimente în exces pot reprezenta de asemenea o formă de reasigurare.

Citiţi mai multe despre psihologia în vreme de criză în următorul articol de copertă al Business MAGAZIN – Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu) – pe care îl veţi regăsi în format e-paper pe site-ul revistei www.businessmagazin.ro