În contextul unui 2019 marcat de o creştere a retoricii protecţioniste (peste 1.000 de măsuri puse în aplicare la nivel mondial) şi de prima scădere a comerţului global înregistrată în ultimii zece ani, Coface anticipează o creştere a comerţului internaţional cu doar 0,8% în 2020. Este puţin probabil ca acordul comercial de armistiţiu între Statele Unite şi China să restabilească încrederea corporativă sau să sporească semnificativ industria şi comerţul mondial, mai ales în condiţiile în care doar 23% dintre măsurile protecţioniste luate între 2017 şi 2019 afectează Statele Unite sau China. Creşterea protecţionismului este, aşadar, o tendinţă globală şi de durată, la care companiile vor trebui să se adapteze.

Creşterea globală, care s-a redus deja cu 0,75 pp anul trecut pe fondul acestor incertitudini comerciale, nu se va îmbunătăţi în 2020, estimarea de creştere fiind de 2,4% (vs 2,5% în 2019). Coface se aşteaptă ca insolvenţele corporative să crească în 80% dintre ţările pentru care sunt emise prognozele anul acesta, inclusiv Statele Unite (+ 3% în 2020), Marea Britanie (+ 3% în 2020, după o creştere cumulată de 17% de la referendumul din iunie 2016), Germania (+ 2%) şi Franţa (+ 1%). În general, Coface anticipează o creştere de 2% a insolvenţelor la nivel mondial, în linie cu evoluţiile din 2019.

Incertitudinile legate de mediul protecţionist contribuie, de asemenea, la volatilitatea preţurilor mărfurilor, în special în agricultură, metale şi petrol. Conform modelelor de prognoză ale Coface, preţul oţelului va continua să scadă în următoarele şase luni, penalizând companiile din sector, mai ales în condiţiile în care creşterea din China - care reprezintă jumătate din cererea globală de oţel - se aşteaptă să atingă doar la 5,8% în acest an. Prin urmare, evaluarea riscurilor din sectorul metalelor a fost retrogradată în 5 ţări, inclusiv în Statele Unite şi Italia. Mai mult decât atât, nivelul scăzut al preţurilor petrolului, în ciuda incertitudinilor geopolitice (60 USD pe baril de Brent în medie în 2020, după 64 USD în 2019) va afecta unii producători îndatoraţi, în special în Statele Unite.

Într-o notă pozitivă, sectorul construcţiilor beneficiază de politici monetare extrem de expansioniste: evaluarea acestui sector a fost îmbunătăţită în 4 ţări (inclusiv Brazilia şi Turcia). În total, Coface a retrogradat 22 de sectoare, în timp de 8 sectoare au înregistrat îmbunătăţiri în trimestrul al 4-lea din 2019, reflectând creşterea semnificativă a riscurilor pentru economie.

Sfârşitul anului 2019 a adus o creştere a tensiunii sociale în întreaga lume, cu diferite niveluri de intensitate. Această tendinţă a fost anticipată de indicele de risc politic Coface, publicat la începutul lui 2019 la un nivel ridicat. În 2020, acest indicator prognozează un nivel ridicat de risc social în mai multe ţări din Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi chiar Rusia.

Începând cu 2019, nemulţumirea socială s-a manifestat şi în cererile tot mai mari de protecţie a mediului. Riscurile de mediu au o gamă largă de efecte asupra creditului corporativ: o frecvenţă mai mare a riscurilor fizice (dezastre naturale care decurg din schimbările climatice), dar şi riscuri de tranziţie (reglementări noi şi mai stricte, modificări ale standardelor consumatorilor). Pentru acestea din urmă, efectele unor reglementări mai stricte împotriva poluării pentru sectorul auto din India sau în transportul mondial maritim trebuie monitorizate în acest an. Coface acordă o atenţie deosebită analizei acestor două categorii de riscuri pentru mediu.

Dezvoltarea economiilor emergente ar trebui să accelereze uşor în acest an (3,9% faţă de 3,5% în 2019). Cu toate acestea, datoria publică a atins un nivel maxim istoric pentru aceste ţări şi creşte în toate regiunile, cu excepţia Europei Centrale şi de Est. În America Latină, gradul de îndatorare este mai mare decât nivelul înregistrat la sfârşitul anilor 1990, care a fost o perioadă marcată de crizele economice recurente. În Africa, datoria publică este aproape de nivelul observat în urmă cu aproximativ cincisprezece ani: o perioadă de acoperire a datoriilor de către donatorii internaţionali şi bilaterali. Pentru companiile din aceste regiuni, aceasta înseamnă că arieratele guvernamentale şi a marilor întreprinderi de stat ar putea creşte în acest an. Singura veste bună este că structura datoriei suverane a ţărilor emergente este, în general, mai favorabilă decât acum douăzeci de ani, deoarece 80% din aceasta este acum exprimată în monedă locală.

În acest mediu delicat şi volatil în care economiile se confruntă cu provocări, 4 evaluări ale ţărilor au fost retrogradate (Columbia, Chile, Burkina Faso şi Guinea), în timp ce 6 evaluări de ţară au fost îmbunătăţite (Turcia, Senegal, Madagascar, Nepal, Maldive şi Paraguay).