Sunt comentatori care considera acum ca, o data ce socul liberalizarii contului de capital se va epuiza (pentru 2006 au mai ramas deschiderea accesului investitorilor straini la titluri de stat, in ianuarie, respectiv la instrumente monetare, in septembrie), nu mai e cazul ca BNR sa franeze aprecierea leului. Cu alte cuvinte, ar trebui ca intarirea leului sa fie folosita mai departe pe post de parghie de dezinflatie. Dar a restrange discutia la politica monetara si valutara e stupid, atata vreme cat impingerea cursului de schimb nu poate sa creeze decat o iluzie optica in privinta inflatiei.

Ministrul de finante, Sebastian Vladescu, a recunoscut deschis saptamana trecuta ca "marea problema care a provocat cresterea inflatiei tine de majorarile salariale continuate dupa incheierea anului electoral, inclusiv pe fondul prezumtivelor anticipate". Asadar, ministrul admite ca acele majorari de lefuri cu 50% in sectorul public, acuzate in toamna de FMI, n-au fost doar raspunderea fostei guvernari si ca ele au contribuit la depasirea tintei de inflatie. Pentru 2006, cum a declarat ministrul muncii, Gheorghe Barbu, urmeaza ca salariul minim brut pe tara sa fie majorat "in jurul cifrei de inflatie (5,5%, n.red.) sau ceva mai mult"; cum discutia despre anticipate n-a disparut, exista in continuare riscul ca lefurile sa creasca in continuare, in special in administratia publica (iar unde nu cresc, sa fie pastrat acelasi personal supradimensionat). Acesta ar fi un prim factor de urmarit in 2006.

Din nefericire, ceilalti factori care pot influenta inflatia la anul sunt mai putin controlabili de catre autoritati, incepand de la preturile internationale la resursele energetice si pana la alinierea tarifelor autohtone la utilitati fata de cele din UE. Un caz particular aici il constituie alinierea altor preturi din economie, in special la servicii si la alimente, fata de cele din UE (faimosul de-acum efect Balassa-Samuelson, despre care BNR considera ca a adaugat nu mai putin de 2% la cresterea generala a preturilor in 2005, in loc de 1,5%, cat estimase banca centrala la inceputul anului).

In fine, dar deloc la urma, poate cel mai important factor de care depinde inflatia este calitatea cresterii economice, adica absorbirea banilor din economie in investitii (in loc de consum) si majorarea ofertei interne (in loc de importuri). Deocamdata, capacitatea economiei de a absorbi productiv banii care intra (si care se vor inmulti in anii urmatori) ramane redusa, ca si posibilitatea satisfacerii cererii interne cu produse si servicii autohtone. Ion Ghizdeanu, seful Comisiei Nationale de Prognoza, sustine ca in 2006 "se va da drumul" la programul de infrastructura, ceea ce ar trebui sa relanseze productia industriala, in special in industria metalurgica si a materialelor de constructii. Dar in rest?