În agribusiness, sectorul care face punte între agricultură şi industria alimentară, având un impact considerabil în economia locală, continuitatea afacerilor este esenţială. Cum stă România la capitolul „transfer între generaţii”, când antreprenorii cu peste 30 de ani de activitate se pregătesc să se retragă?

Transferurile de succes între generaţii reprezintă circa 5% dintre cazuri la nivel global. Poate în zona de agri procentul să fie mai mare. Este o zonă în care tradiţiile locale se păstrează mai  mult şi poate de aceea şi transferul de succes este mai des. Un astfel de transfer între generaţii trebuie foarte bine pregătit. În situaţiile foarte fericite durează doar 10 ani. Sfatul meu este să laşi tânărul să o ia de jos în sus, prin organizaţie, să crească. Aşa îşi câştigă autoritatea în faţa oamenilor cu care va lucra, ajunge să îi cunoască şi să ştie detaliile care pot afecta o afacere”, a spus Speranţa Munteanu, cofondator al companiei Veridio Return, în cadrul conferinţei ZF/BRD – Tu eşti viitorul în business, organizată de Ziarul Financiar şi BRD la Slobozia.

Măsuri proactive vs. măsuri de avarie

La rândul său, Lucian Bondoc, managing partner al Bondoc şi Asociaţii, a subliniat că antreprenorii din sectorul de agricultură îmbătrânesc, ceea ce este un motiv de îngrijorare pentru toate ţările din UE, fapt pentru care au apărut şi măsuri de încurajare a tinerilor să intre în acest sector. Astfel, măsurile de încurajare în cazul acesta nu sunt unele proactive, ci măsuri de avarie. „Cam o treime dintre fermierii de la nivel european au peste 65 de ani şi doar 12% au sub 40 de ani, sunt nişte lucruri care dau foarte mult de gândit şi de aceea s-au şi gândit aceste măsuri de încurajare.

Nu este o măsură care este proactivă şi mai inteligentă în acest sector, ci una de avarie a unei probleme, tocmai pentru că este un domeniu mai dificil. Este o muncă mai grea şi depinzi şi de două dimensiuni în care nu prea depinzi în alte sectoare: partea climatică şi faptul că este un sector care depinde mult mai mult de stat decât alte sectoare pentru că s-a decis politic să se ţină preţul mâncării jos, ceea ce vine cu un cost al subvenţiei”, spune Bondoc.

El crede că, la nivel naţional, sunt patru aspecte definitorii: nu avem experienţa anterioară, ceea ce limitează cumva modul în care putem să facem transferul de generaţii eficient, avem şi un efect foarte mare de masă, toată lumea va tranziţiona în acelaşi timp, a treia caracteristică este că tranziţia generaţională este mai dificilă acum decât era în trecut din cauza tehnologiei, iar a patra problemă în România este una de cultură, pentru că avem experienţe mai puţine de a lucra cu alţii, suntem mai individualişti.

„La aceste patru caracteristici generale aş adăuga câteva caracteristici specifice ale agriculturii. Un avantaj este că sunt foarte multe fonduri acum pentru tinerii fermieri – punem foarte mult «zahăr» pentru a atrage tinerii fermieri în agricultură, este cam singurul sector în care vedem asta programatic şi este corelat cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Din păcate, nu este suficient de atractiv pentru cineva care gândeşte pe termen lung”, a adăugat Lucian Bodoc.

Aşadar, continuitatea afacerilor din sectorul de agribusiness este vitală pentru economia locală, antreprenorii din acest sector îşi pregătesc moştenitorii pentru a le prelua afacerile şi a le dezvolta, dar tinerii trebuie să fie şi stimulaţi şi răsplătiţi pentru a putea evolua pe această piaţă cu companiile moştenite.

Dinamica agriculturii, impact direct în viitorul populaţiei

„Atunci când vorbim de agribusiness este foarte important să gândim în perspectivă, care este viitorul afacerilor consolidate. Există un studiu din 1972, realizat de Clubul de la Roma, care arată că agricultura va fi primul domeniu care va limita creşterea populaţiei, pentru că resursele vor fi limitate. Când dinamica populaţiei este mai mare decât cea a agriculturii, va apărea o corecţie. Ei spun că un început de corecţie va fi în 2030 şi e important ca până atunci să găsim soluţii, să investim în cercetare, să punem la punct un sistem de creditare pentru sectorul agricol pentru a asigura continuitatea producţiei si a fluxurilor comerciale”, a spus Felix Daniliuc, directorul departamentului IMM din cadrul BRD.

Dragoş Costin Telehuz, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a punctat că toţi tinerii vor să câştige bani mai mulţi şi toţi îşi îndreaptă energia în zona în care munca lor poate să le aducă cei mai mulţi bani. „Peste toate aceste date domneşte piaţa, iar dacă piaţa nu răsplăteşte un domeniu, nu-l stimulează, el nu evolua. Totul este foarte complex. Despre transferul de generaţii, punctul de vedere al Ministerului Agriculturii este foarte simplu: în toate măsurile de sprijin tânărul fermier are întâietate şi are bani în plus. Mai mult de atât nu poate face ministerul. Sunt zone unde suferim şi vom suferi în continuare, în zootehnie, de exemplu, în legumicultură, unde se munceşte foarte mult”, a spus el în cadrul conferinţei.

Din generaţie-n generaţie

Florin Pogonaru, antreprenor şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Români (AOAR), crede că antreprenorii trebuie să le dea responsabilităţi copiilor lor şi să accepte că au abordări diferite cu privire la aspecte precum schimbările climatice, evoluţia afacerii la nivel local sau regional sau despre integrarea tehnologiei în business. „Apropo de continuitatea businessului, eu cred că în România deocamdată nu avem masă critică, cum există în ţările cu tradiţie, astfel încât să ne punem această problemă dacă copiii continuă în acelaşi domeniu sau nu. Cred că este important să continue businessul şi să ducă businessul pe care l-ai făcut la nivelul idealului generaţiilor tale până la nivelul idealului generaţiilor lor”, a adăugat Pogonaru.

Fiul său, Andrei Pogonaru, proprietar al Veranda Mall, crede că transferurile în afacerile de familie sunt grele şi sunt cu atât mai grele în momentul în care există o industrie care se modernizează, care trece prin nişte schimbări fundamentale, de la digitalizare la moduri noi de a gândi ecosistemul agricol. „Înţelepciunea versus modernitatea se simt şi mai pregnant în domeniul acesta şi pentru mine este fascinant. (...) În ceea ce priveşte tranziţia între generaţii, mai ales că am trecut prin asta, este important să existe şi alţi acţionari. Dacă mai vine cineva în afară de tată şi fiică, mamă şi fiu care să fie acolo ca un acţionar din afară, care să poată vedea logic conflictele, să poată să funcţioneze şi pe partea de arbitru, dar şi pe partea de ghid, asta ajută mult“, a detaliat el.

Nicolae Sitaru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Procesatorilor de Porumb din România (APPR), spune că transferul de generaţii în cazul său este asigurat: ambii fii ai săi lucrează cu el. Per total, copii antreprenorilor din sectorul de agricultură vor să preia afacerile părinţilor lor, afirmă preşedintele APPR. „Majoritatea copiilor celor care au afaceri în agricultură vor să continue afacerea familiei. Deja în multe asociaţii s-a făcut trecerea la generaţia nouă, nu mai vedem oamenii de acum 10 ani. Agricultura este totuşi o afacere foarte riscantă, avem secetă, avem volatilitatea preţurilor”, a adăugat el.

Fiul său, Bogdan Sitaru, spune că transferul propriu-zis a durat doi ani pentru el, adică după doi ani a simţit că el este cel care conduce cu adevărat businessul familiei. „După doi am simţit că pot să iau singur decizii şi să atrag clienţi noi în business moştenit. Lucrând de 15 ani, am început să simt ideile tatălui meu, câteodată nici nu trebuie să fim în acelaşi loc şi spunem aceleaşi lucruri, cumva adaptate la generaţia mea. Ideile şi obiectivele trasate împreună le vom păstra, am şi eu alte direcţii, sunt şi eu adeptul plusvalorii, dar poate că mai sunt şi alte oportunităţi”, a spus el.

Un exemplu de transfer de business în domeniul agriculturii este şi cel al Iuliei Blagu, antreprenor şi fermier, care acum preia frâiele afacerii de familie, împreună cu soţul său. „Sunt fix în momentul în care tatăl meu, fermier, ne predă ştafeta mie şi soţului meu. În teorie lucrurile sună bine, dar realitatea este mai simplă. Eu nu am fost tentată de domeniu, dar alegerea a aparţinut mai mult soţului meu. Eu lucram într-o multinaţională, soţul meu a preluat afacerea mai devreme şi de un an m-am implicat şi eu şi îmi place. Cel mai fragil punct în acest transfer între generaţii în agribusiness este comunicarea. Cei din generaţia veche comunică destul de dificil ce aşteaptă de la noi şi mi-aş dori ca acest flux să fie mai lejer“, a spus ea.

Ştefan Moraru, administrator al businessului Morar Pan, a preluat ferma familiei în anul 2010, iar despre primii doi ani de activitate spune că au fost ani de luptă, pentru că este de părere că cel mai dificil aspect în transferul de business este ca fiecare să accepte că celălalt are un mod diferit de a face lucrurile. „Asta cred că o să fie şi lupta pe care o să o am eu cu copiii mei în momentul în care voi hotărî să dau ferma, va trebui să accept că ei vor face treburile în felul lor. (...) Trebuie să duci această povară, să demonstrezi că tu poţi să faci ceea ce a făcut predecesorul tău, cei tineri trebuie să se lupte cu asta şi trebuie să găsească modalitatea cea mai bună de a împăca şi nevoia lui de a se afirma, dar şi nevoia predecesorului de a vedea că ceea ce a lăsat moştenire merge mai departe“, a detaliat el.

Cosmin Iancu, administrator al fermei Picmar, spune că transferul de business a fost unul natural în cazul său. „La noi, lucrurile au fost puţin diferite. Această schimbare de ştafetă, această predare a venit natural, a venit din dorinţa pe care o aveam eu şi din plăcerea pe care eu aveam vizavi de această activitate. La un moment dat am avut aşa un moment de rătăcire, am început studii în cadrul Universităţii de Drept, iar după un an de zile am văzut eu că nu este ceea ce trebuie şi cred că meseria mea pe acest pământ este să muncesc pământul. Astfel, am luat această hotărâre să vin în cadrul fermei”, afirmă Iancu.