"Acestea sunt mai bune", spune vânzătorul din piaţă, ţinându-şi mâna în dreptul inimii, ca un fel de garanţie că spune adevărul gol-goluţ. Se referă la roşiile care costă 10 lei, deşi are şi la 7 lei şi chiar la 6 lei. Ba chiar cele la 10 lei nici nu arată perfect, ca în reclame, dar, argumentează vânzătorul cu părul alb, sunt româneşti. Mirosul, aspectul şi, ulterior, gustul i-au dat dreptate. Şi spune singur că marfa mai scumpă se vinde mai bine, chiar dacă taraba pe care îşi aranjează fructele şi legumele nu este într-o piaţă cu pretenţii, ci la Bobocica, una dintre pieţele de la periferia Bucureştiului. Doar că produsele de import se găsesc mai uşor şi rezistă mai mult - de unde se poate deduce cât de naturale sunt. Cam la fel au acţionat până nu demult şi cele mai multe super şi hipermarketuri, iar acţiunile specifice în care magazinele alegeau produsele româneşti au fost mai degrabă excepţii.

Două sunt principalele motive: cultivatorii de legume produc cantităţi mici, insuficiente pentru rulajul marilor reţele, şi nu pot livra constant, pentru că nu au depozite cu temperaturi controlate în care să păstreze legumele proaspete. În categoria excepţiilor se numără contractul semnate de Carrefour şi ferma familiei Stoian din Constanţa, care au chiar propria marcă în magazinele francezilor: Ferma Stoian - Legume Româneşti. Acesta este însă unul dintre puţinele astfel de exemple, iar familia constănţeană se numără acum printre cei mai mari producători de legume din ţară, sectorul prăbuşindu-se în ultimele două decenii. În ultimii ani au fost cultivate doar 2.500 ha cu legume, în timp ce în ultimul an de comunism suprafaţa totală era de 100.000 ha, declara anterior Adrian Rădulescu, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Totuşi, suprafaţa de 2.500 ha nu este foarte relevantă, de vreme ce există terenuri cultivate şi nedeclarate.

Odată împărţite fostele CAP-uri, cultivatorilor le vine greu, chiar şi în prezent, să se asocieze pentru a-şi uşura munca sau pentru a găsi clienţi cărora să le vândă legumele. O premieră în acest sens este un proiect derulat de Metro Cash & Carry România care vinde sub marca "De-ale noastre", legume produse de 200 de mici fermieri români. Programul este, conform oficialilor companiei, unic în ţara noastră şi vizează, într-o primă fază, agricultorii din bazinul legumicol Poiana Mare, Dolj, aceştia devenind furnizorii companiei pentru patru tipuri de produse: roşii, ardei - gras, capia, gogoşar - castraveţi şi vinete. Reţeaua germană de magazine asigură desfacerea produselor. Cealaltă piatră de încercare - depozitul de legume - a fost depăşit de vreme ce la Poiana Mare a fost construit un astfel de spaţiu, care este, conform presei locale, o investiţie a omului de afaceri Gigi Neţoiu.

La începutul programului, cei 200 de fermieri primesc seminţele pentru răsaduri, iar pe tot parcursul procesului de producţie sunt consiliaţi de un inginer agronom, cconsultant Metro. El sfătuieşte fermierii atât în ce priveşte selecţia soiurilor, în funcţie de tipul de sol, cât şi în privinţa perioadei optime de recoltare, tehnicilor şi mijloacelor de producţie sau metodelor de eficientizare a costurilor de producţie şi resurselor. Legumele "De-ale noastre", produse prin tehnologii tradiţionale, sunt cultivate în solar (în proporţie de 70%) sau pe câmp (30%), în proces fiind folosite, preponderent, îngrăşămintele naturale.

De la stadiul de idee şi până la lansarea proiectului a trecut un an, în 2011 desfăşurându-se un proiect pilot, povestesc oficialii companiei. Pe parcursul acestui an, "dorim să extindem proiectul şi în alte regiuni ale ţării", declară Dusan Wilms, director general al Metro Cash & Carry România. În plus, completează tot el, compania intenţionează să extindă programul şi pe alte categorii de legume în primă fază, urmând apoi, "în funcţie de rezultate, să decidem dacă va fi dezvoltat şi cu alte tipuri de culturi", mai spune Wilms. Comerciantul german a preluat anul trecut din Poiana Mare 200 de tone de legume, de la "un număr semnificativ mai mic de producători implicaţi în program". Anul acesta cantitatea de legume ar putea depăşi 500 de tone, însă un rol important în ecuaţie îl joacă şi condiţiile meteorologice. "La anul, aşteptările noastre vizează creşteri, atât în ceea ce priveşte producţia, cât şi în ceea ce priveşte numărul de agricultori", adaugă reprezentanţii Metro.

Evident, pentru punerea pe roate a acestui program cererea de pe piaţa a jucat, poate, cel mai important rol. Deoarece gustul searbăd al legumelor de import este o oprelişte suficientă pentru cei mai mulţi cumpărători, care fie ocolesc roşiile turceşti, fie scot câţiva lei în plus din buzunar pentru tomatele româneşti, cu miros şi gust.