Cei care iau in calcul scenariul caderii rapide de la putere a lui Gaddafi pleaca de la realitatea ca dictatorul si familia lui - in special fiul Saif, trimis la studii la London School of Economics si pregatit pentru preluarea guvernarii - nu mai au sanse reale de a-si negocia cu opozantii o iesire din scena pasnica intr-un fel sau altul, intrucat faptul ca trupele guvernamentale au facut uz de armament greu contra populatiei civile a eliminat posibilitatea unui deznodamant onorabil pentru Gaddafi.

"Va fi ucis, se va sinucide sau va fugi. S-a terminat cu el", crede Faysal Itani, cercetator la Exclusive Analysis.

1. Cei mai pesimisti analisti se tem totusi de o rezistenta prelungita a trupelor colonelului, care ar duce la un scenariu al divizarii tarii intre vestul controlat de fidelii dictatorului si estul controlat de rebeli, cu un conflict ce s-ar putea prelungi ani de-a randul. "O Libie impartita in doua state disfunctionale, separate de fortele de mentinere a pacii, este o posibilitate", considera Jytte Klausen, profesor la Brandeis University.

2. Scott Stewart, analist la Stratfor, se teme ca plecarea lui Gaddafi va crea o oportunitate pentru jihadistii din Libia, care sub regimul dictatorului au fost bine tinuti sub control. "Un mare numar de libieni sunt implicati in Al Qaida", spune Stewart, confirmand indirect avertismentul lui Gaddafi ca fortele Al Qaida ii doresc pieirea si lupta in randurile rebelilor.

De la inceputul protestelor contra regimului, in februarie, o serie de depozite de armament au fost jefuite, iar daca jihadistii au pus mana pe rachete sol-aer sau alte genuri de armament avansat, atunci "situatia ar putea deveni foarte periculoasa", in sensul ca ar putea veni la conducerea tarii un guvern slab, incapabil sa se opuna militantilor care ar face din Libia un rai al jihadistilor de peste tot, ori ar putea urma chiar un razboi civil in toata legea, relativ asemanator cu modelul oferit de talibanii din Afganistan.

3. Spre deosebire de Tunisia sau Egipt, societatea civila si institutiile democratice in Libia lipsesc aproape complet, nu exista nici personalitate capabila sa unifice triburile si nici armata nu e profesionista, capabila sa preia puterea si sa asigure echilibrul in societate, dupa exemplul celei egiptene. E greu de prevazut deci cine va prelua concret puterea, insa exista si un scenariu optimist, lipsit de probleme: poate anumiti sefi de trib se vor uni spre a-l sustine pe unul dintre ei, poate un opozant refugiat va reveni din diaspora "ori poate niste tineri libieni cu studiile superioare facute in strainatate ori tineri antreprenori vor profita de ocazie", dupa cum scrie Newsweek.

4. Exista si zvonuri ca mostenitorul coroanei regale libiene ar vrea si el sa-si incerce norocul. Nascut in 1962, Muhammad al-Rida Bin Sayyid Hassan al-Rida al-Mahdi as-Senussi este fiul printului de coroana Hasan as-Senussi, la randul lui nepot al primului si singurului rege al Libiei, Idris I, care a fost rasturnat de la putere de colonelul Gaddafi in 1969. Mostenitorul cu nume lung a fost tinut in arest la domiciliu pana in 1988, cand liderul libian a permis familiei regale sa plece in Anglia.

Muhammad al-Rida as-Senussi a emis in februarie o declaratie unde spunea ca "marea revolutie va invinge pana la urma, gratie unitatii poporului libian", si s-a pus pe dat interviuri despre situatia din Libia, comentand inclusiv faptul ca unii tineri iesiti in strada la Tripoli fluturau steagul monarhiei lui Idris. "Steagul ridicat de tineri este drapelul libertatii", a zis mostenitorul, adaugand insa ca "se va vedea in timp" daca viitorul Libiei va fi sau nu intoarcerea la monarhie.

5. Comentatorii care fac comparatii cu Tunisia sau Egiptul conchid ca nu acestea sunt reperul pentru imaginarea viitorului Libiei, ci mai curand tarile balcanice dupa razboiul din Iugoslavia, astfel incat eforturile de constructie a unor institutii democratice si de mentinere a pacii intre diferitele triburi vor urma exemplul a ceea ce s-a intamplat in tarile ex-iugoslave si se mai intampla inca in Kosovo. "La fel ca in Balcani, comunitatea internationala ar putea avea un rol important si pozitiv de jucat, oferind experienta si, temporar, forte de securitate", sustine Newsweek.