La doar câteva minute de mers pe jos de la staţia de metrou Piaţa Iancului, în incinta Metalurgica, Eugeniu Garkonitza şi-a amenajat biroul de creaţie, despărţit doar printr-o uşă de atelierul de producţie, unde se croiesc, se cos şi se trag pe calapod (totul manual) pantofii Garkony Studio. Amplasat la etajul al doilea al clădirii, atelierul stă ascuns de trecătorii rătăciţi, la capătul unui hol lung, şi este dat de gol doar de o plăcuţă mică pe care îi stă scris numele. După ce treci de uşă însă îţi dai seama că ai ajuns unde trebuie, deoarece „în salon„ sau în showroom te întâmpină atât modelele din colecţia toamnă-iarnă, cât şi piesele mai vechi, cu care antreprenorul a pornit la drum.

Dincolo de uşă se aud maşinile de cusut. Produsele, realizate exclusiv din piele, iau naştere însă în biroul lui Eugeniu Garkonitza, birou tapetat cu pozele ultimelor colecţii ale caselor de modă de lux şi cu ultimele imagini din catalogul Ikea. Modelierul spune că grupul suedez reuşeşte să îl inspire de fiecare dată prin combinaţiile de culori şi prin designul produselor. Tot acolo, lângă foile cu modele, stau calapoadele şi tocurile produselor care se pregătesc să păşească în lumea reală. Antreprenorul nu poate spune când a schiţat primul pantof, însă îşi aminteşte perfect când a început să deseneze.

„Noi (el şi soţia sa, alături de care are businessul, n.red.) suntem din Republica Moldova. Acolo, după şcoală aveam ore suplimentare şi eu am ales să studiez pictura. Uitându-mă în urmă realizez că m-a ajutat pentru că am înţeles ce înseamnă proporţiile, volumele şi cum trebuie să mă joc cu culorile.„ Facultatea a absolvit-o la Iaşi (Politehnica Gheorghe Asachi, cu specializarea încălţăminte şi design), iar apoi a venit la Bucureşti să lucreze. Primul său angajator a fost Comart, o companie românească ce are în spate o istorie de peste jumătate de secol. Deşi a lucrat la Comart doar jumătate de an, Eugeniu Garkonitza spune că acolo a învăţat proiectare de model: „Stăteam la birou de la opt dimineaţa la zece seara pentru că voiam să fur meserie„. La Comart a ajuns după ce a fost recrutat de pe băncile facultăţii, compania având la momentul respectiv nevoie de un modelier. A învăţat să facă „anatomia„ unui pantof, pornind de la concept, la schiţe, culori, materiale, calapod şi toc. Nu în ultimul rând, a învăţat că în industria de încălţăminte trebuie mereu să fii în tendinţe.

„Am mers apoi la cursurile organizate de un specialist străin, iar el m-a recomandat Odetei Măceşanu, care avea firma Modetti. Am lucrat pentru ea din 2000 până în 2004 şi am făcut inginerie, respectiv am lucrat în producţia de încălţăminte.„ Antreprenorul afirmă că pentru Modetti a realizat pantoful „de la cap la coadă„, însă după aproape cinci ani a simţit că se plafonează, aşa că a plecat la Musette.

La momentul acela, compania dezvoltată de familia Bâtlan era prezentă doar pe piaţa locală. Astăzi brandul românesc de pantofi este prezent în cele mai importante capitale ale modei, în frunte cu New York şi Paris. „Businessul Musette a început cu producţia de textile, apoi a trecut la producţia de genţi. Încălţămintea era importată„, îşi aminteşte Eugeniu Garkonitza. La momentul acela piaţa era ca un burete, motiv pentru care soţii Bâtlan s-au orientat şi către producţia de pantofi. Astăzi, în cele două fabrici, sub brandul Musette se produc, potrivit ultimelor date ale Business Magazin, peste 100.000 de genţi şi perechi de pantofi anual. „La Musette am rămas timp de doi ani şi în perioada aceasta am început să ies în străinătate, să particip la concursuri. Tot aici am lucrat cu designeri italieni şi am avut libertate pentru artistul din mine." Compania Musette a început încă de acum un deceniu să angajeze designeri străini, acesta fiind de altfel unul dintre avantajele care au ajutat-o să iasă peste graniţe. În departamentul de design lucrează de asemenea şi Cristina Bâtlan, acţionarul companiei.