O carieră ciclică. După ce principii îşi ghidează parcursul profesional Robert Berza, omul din fruntea unuia dintre cei mai mari retaileri de fashion din România

Autor: Andra Stroe Postat la 11 februarie 2023 131 afişări

Pentru Robert Berza, general managerul din fruntea operaţiunilor grupului Fashion Days, retailul nu e nici prima, nici ultima industrie în care vrea să îşi construiască parcursul profesional. Şi asta pentru că filosofia sa privitoare la carieră este ca, o dată la un deceniu, să o ia de la capăt cu un nou ciclu de creştere. Precedat de un nou an sabatic. Ce alte principii şi-a setat de-a lungul timpului?

1. De ce ai ales să lucrezi în acest domeniu?

Eu cred că oamenii ar trebui să-şi facă un fel de plan în viaţă. Nu trebuie să fie neapărat tot ideal, dar cred destul de mult în nişte cicluri de creştere. Am fost 10 ani în media pe vremea când zona de tradiţional media era într-o mare creştere. Am lansat împreună cu o echipă toate site-urile Pro TV-ului, Voyo, înainte să fie Netflix cool. După care am înţeles că zona de traditional media va sta cumva sub presiunea new digital media, Google, Facebook, chiar dacă nu o să dispară. Atunci am decis să-mi iau un an sabatic şi să îmi caut în acest an sabatic o altă industrie, care va avea un ciclu de creştere. Pentru că după 3-6 luni de când începi nou job evident că tot entuziasmul de început poate să dispară. Dar ce te ţine lângă echipă e senzaţia că vei învăţa constant. Ca să înveţi constant trebuie să fii într-un domeniu care se dezvoltă foarte mult. E-commerce-ul era fix genul acesta de industrie, şi am deja 7 ani şi la un moment dat mă voi apropiat de acei 10 şi de un alt an sabatic de unde să mă duc în următorul ciclu.

2. Ce stil de leadership ţi-ai conturat de-a lungul timpului?

Eu n-am făcut MBA-uri, am făcut jurnalismul. Nu cred în ruta clasică cu MBA, dar cred foarte mult în educaţie într-un fel sau altul, şi în bun simţ, şi am învăţat că dacă eşti onest cu oamenii şi dacă vorbeşti foarte transparent, şi de bune, şi de rele, oamenii te vor urma şi ca echipă o să fii mai puternică. Să nu credeţi că a fost uşor ca în februarie (2020 – n. red.) să le spun tuturor colegilor din comercial: „Ştiţi planul pe care îl aveam, cu cumpărat marfă de atâţia bani? Sunaţi toţi furnizorii şi certaţi-vă cu ei, să nu ne mai trimită marfă”. Dar dacă rămâi la fel de transparent, s-ar putea să te urmeze.

Aşa că aş spune că în primul rând stilul de leadership ţine de abilitatea de a comunica pe înţelesul tuturor în cele mai mic numitor comun, fără termeni fancy. Deci cred că prima chestie este comunicarea. În al doilea rând cred că pentru a construi o echipă în jurul tău ţine şi de a fi într-un fel sau altul ahead of times (vizionar – n. red.). Eu am o obsesie personală de a merge în zone noi şi sunt probabil printre puţinii care chiar folosesc Twitter în România. Citesc extrem de mult surse de afară şi am reuşit să identific genul ăsta de scenariu, să merg la echipă să le spun „O să fie groasă” înainte să o afle din zonă, am fost printre primii, şi pot să spun că din competiţie unii sunt în ofsaid tocmai pentru că poate n-au văzut ahead of time. Dacă vorbeşti cu ei şi vezi ahead of time, tura următoare oamenii te vor urma şi „în luptă”. Vă dau un exemplu concret. Citeam pe Twitter în primele săptămâni de pandemie că în Cehia anumiţi oameni s-au gândit să facă din şosete măşti, că nu se găseau măşti atunci. Şi am zis ok, hai să comunicăm pe măşti şi noi. Dar am avut nişte colegi refractari, care au spus „nu”, pentru că OMS încă nu spusese că e bună masca, erau primele săptămâni. Şi-au zis să nu ne băgăm. Nu am reuşit să-i conving şi am mai învăţat un alt lucru apropo de stilul de leadership, că uneori e bine să pierzi. Şi am cedat. Am spus: „ok, nu ieşim cu campania de măşti, dar cred că e o greşeală. Let’s agree to disagree (Hai să fim de acord că nu suntem de acord – n. red.)”, trec peste, nu folosesc bastonul de mareşal tot timpul. Şi evident că măştile au venit şi s-au dovedit a fi utile. În secunda în care am zis că noi trebuie să comunicăm vaccinul şi să vorbim despre vaccin credeţi că şi-a mai pus cineva întrebarea dacă merită sau nu?

3. Ce aştepţi de la echipă şi ce greşeli nu ai tolera la un angajat?

Acelaşi lucru. Iar legat de greşeală, cred că greşeală e utilă, să învăţăm din ea, dar nu prea mi-ar conveni să faci aceeaşi greşeală de două ori. Unele lucruri pe care i le comunic băiatului meu le-aş înregistra, aş schimba câteva cuvinte şi le-aş transmite şi colegilor. Pun accent pe sinceritate, asumare, şi mai ales regula de a rămâne toţi în aceeaşi barcă chiar dacă nu suntem de acord unii cu ceilalţi, nu să spunem una şi să facem alta. Eu cred foarte mult în povestea Amazonului, unde una dintre reguli este acest «let’s agree to disagree». I agree to disagree with you but I will commit – este una dintre cele mai importante valori ale organizaţiilor puternice. Toţi suntem în aceeaşi barcă. Nu pot să fiu de la biroul meu într-o barcă şi tu să fii în alta, că nu o să creştem. Dacă m-ai întreba care e cea mai mare influenţă în momentul de faţă (în comunicarea cu echipa – n. red.) aş spune că discuţiile cu fiul meu de 10 ani.

4. Tu ce greşeli ai făcut?

Greşeli am făcut o mie, nici nu am timp să povestesc despre ele. Eu am luat foarte multe decizii greşite pe baza unor date pe care le aveam atunci, şi pe care poate nu le citisem corect. Dar asta nu e o problemă. Întrebarea e dacă am făcut-o de două ori la fel. Oamenii de succes sunt în general cei care riscă, care n-au o problemă să greşească. Sigur, astea sunt atributele multor oameni. Poate şi oamenii fără adăpost au vrut să rişte, poate şi ei şi-au asumat cumva tot felul de decizii, deci n-aş spune că există acelaşi tip de reţetă a greşelilor. Pe de altă parte, spre deosebire de oamenii fără adăpost versus cei care sunt de succes, aş zice că o deosebire foarte mare este că unii au vorbit despre insuccesurile lor şi le-au făcut un post-mortem şi au fost atenţi ca a doua oară să nu mai ajungă în acelaşi punct. Cred că un lucru extrem de important în tot procesul acesta este să greşeşti cât de mult poţi într-un fel sau altul şi cât de repede – pentru că nu vrei să pierzi timp, dar să nu ajungi să repeţi aceeaşi greşeală.

5. Lucrezi remote?

Nu. Cred foarte mult că work from home este un lucru util pentru companiile extrem de aşezate, care nu vor să reinventeze produse sau industrii şi acest mod de lucru se pretează perfect acolo. Vrei să transformi retailul din România şi vrei oameni inspiraţionali care să facă chestii nebune?

Dacă voi reuşi să faceţi asta prin Teams, vă urez succes, eu n-am auzit de aşa ceva. De aceea lucrăm hibrid. Luni şi vineri nu prea e nimeni pe la birou. Eu merg la birou pentru că vreau să-mi delimitez destul de clar planul personal de muncă. E foarte greu să muncesc unde beau vin seara. Majoritatea oamenilor de la noi vin o zi pe săptămână – una din cinci – ajută să păstrăm un anumit nivel de comunicare. Cei care au echipe mici, 3-4-5 oameni în subordine, vin două zile pe săptămână, iar cei care au echipe mai mari sau sunt key stakeholderi în anumite proiecte vin doar în anumite perioade, trei zile pe săptămână, marţi, miercuri, joi, de exemplu în perioada de Black Friday.

6. Cum stai la capitolul work-life-balance?

Nu cred în asta. Cred că work-life balance e un concept greşit. Există doar life balance. Trebuie să înţelegi că e munca e o parte a vieţii şi să vezi cum o organizezi, dar nu există o balanţă între acestea două, există doar o balanţă a vieţii: muncă, prieteni, familie, pasiunile tale. Sunt cinci sau şase roluri pe care le avem. Nu e doar work şi life. Şi ca să reuşesc să nu le amestec trebuie să accept că sunt cinci sau şase, şi atunci unde e muncă, e muncă. Am colegi care şi-au făcut propriul birou acasă. Eu personal nu pot.

7. Ce hobby-uri ai în afara jobului?

Cel mai mare hobby al meu aş putea spune că este să petrec timp de orice fel cu oamenii pe care îi iubesc, că e piticul, familia sau familia extinsă, cum numesc eu prietenii cu care îmi fac vacanţele, şi asta poate să însemne orice, de la stat la un grătar în weekend, la mers la Cirque du Soleil, la spectacol sau la concerte. Apoi îmi place să merg la schi, de obicei în Austria, dar mulţi ani am mers în Cehia, unde am locuit. Şi sunt fan Liverpool. Încă de când eram puşti, cam toţi banii mei s-au dus pe schi, Liverpool şi concerte, festivaluri.    ■

Carte de vizită

Robert Berza, general manager, Fashion Days Group

1. A studiat jurnalismul şi, înainte de a intra în retail, a lucrat timp de 10 ani în media;

2. A preluat conducerea operaţiunilor locale ale Fashion Days în 2017, după ce a fost business development manager şi director de marketing la eMag; din 2020 este, potrivit informaţiilor disponibile pe profilul său de LinkedIn, şi vicepreşedinte al diviziei Fashion & Sport a eMAG;

3. A construit de la zero subsidiara locală a retailerului polonez de modă Zoot;

4. Este pasionat de schi, merge la festivaluri de jazz şi este fan Liverpool.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
LEADERSHIP,
Robert Berza,
Fashion Days Group

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.