Ca o poveste de film este parcursul companiei Ambient din Sibiu, afacerea antreprenorului Ioan Ciolan, fondată imediat după terminarea facultăţii. S-a extins, a fost în topul retailerilor de bricolaj, a trecut pe pierderi în criză, dar a rezistat. A fost aproape de o tranzacţie, apoi datoriile au condus-o la insolvenţă, iar pandemia – la faliment. Magazinele şi-au continuat existenţa, chiar dacă în număr mai restrâns, prin intermediul francizaţilor, pentru ca, în această vară, o singură companie să-şi asume din nou renaşterea şi dezvoltarea. Astfel începe un nou capitol din Ambient.

Casa Ambient. Cu acest brand s-a lansat în piaţă businessul fondat de antreprenorul Ioan Ciolan din Sibiu. După mai multe proiecte mici de afaceri, dezvoltate în timpul studenţiei sale în Cluj-Napoca, unde a absolvit Facultatea de Automatizări – Calculatoare din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Ciolan, astăzi în vârstă de 54 de ani, s-a întors în 1993 în Sibiu pentru a pune pe picioare două businessuri: un lanţ de cofetării sub numele Boema şi o reţea de distribuţie de instalaţii şi finisaje pentru locuinţe.

În 2002, a fost deschis primul magazin Casa Ambient în Sibiu. La cinci ani de la lansare, în 2007, Ambient devenise o reţea ce număra nu mai puţin de 34 de magazine, având un ritm alert de expansiune, cu mai multe deschideri în fiecare an. Era cel mai mare distribuitor de materiale de construcţii din Transilvania, cu afaceri de 170 de milioane de lei şi 2.600 de angajaţi. Tot în 2007, Business Magazin îl premia pe Ioan Ciolan în cadrul ediţiei a doua a galei Tineri Manageri de Top, la categoria „Antreprenoriat”. La începutul lui 2008, antreprenorul anunţa un plan amplu de investiţii, cu 12 magazine, pentru care punea la bătaie 136 de milioane de lei, scopul fiind ieşirea din „graniţele” Transilvaniei la nivel naţional.

Era anul de debut al crizei financiare, dar nimeni nu o ştia pe atunci. „Înainte, ne propuneam să inaugurăm şase centre comerciale pe an – două în oraşe mari şi patru în oraşe medii. Transilvania a fost zona de şcoală. Acum suntem suficient de maturi încât să putem dezvolta reţeaua Ambient în toată ţara”, spunea Ioan Ciolan în 2008. El păstrase controlul companiei, dar în acţionariat intraseră şi Gheorghe Călburean (cel care a controlat firma de foraj petrolier Dafora) şi alţi trei asociaţi – Dan Olteanu, Lucian Bezeriţa şi Zsolt Berecki. Ascensiunea pe care o cunoştea, în paralel, reţeaua băcăuană Dedeman, fondată de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, punea şi ea umărul la consolidarea pieţei de bricolaj din România, iar Ambient voia să ţină pasul. Totodată, dinamica sectorului construcţiilor dusese compania sibiană pe locul al doilea în topul distribuitorilor români de profil.

Competitori străini erau companii precum BauMax, Praktiker, Bricostore. Portofoliul Ambient cuprindea materiale de construcţii şi structuri (zidărie, pal), finisaje (vopsele, adezivi, parchet, uşi, ceramică, obiecte sanitare), instalaţii (electrice, apă, gaz), precum şi mobilă, decoraţiuni, flori, ustensile pentru grădinărit şi chiar electrocasnice. Cele două depozite ale companiei se aflau la Sibiu şi la Bucureşti. Din biroul lui din Sibiu, unde Ioan Ciolan spunea că-şi petrecea zece-douăsprezece ore pe zi, se vedea tot sediul logistic al companiei, desfăşurat pe un teren de circa douăsprezece hectare, cu acces la două linii de cale ferată.

Aproape de o tranzacţie. În 2008, Ambient era curtată de mai mulţi investitori – atât fonduri de investiţii, cât şi companii străine cu profil similar de activitate, însă Ioan Ciolan spunea că nu lua în calcul vânzarea, urmărind atragerea unor credite bancare pentru dezvoltare. Totuşi, în aceeaşi vară, ajunsese în negocieri avansate cu fondul de private equity EQT, fondat de familia Wallenber, una dintre cele mai bogate din Suedia, pentru vânzarea unui pachet de acţiuni. Suma vehiculată era de circa 150 de milioane de euro pentru cel puţin jumătate din companie, iar banii ar fi finanţat extinderea reţelei pe parcursul a doi ani.

„Ne-am dat seama că un parteneriat cu ei ne-ar fi putut ajuta să ajungem într-un timp scurt acolo unde am fi putut ajunge singuri în zece ani. În plus, era momentul să accelerăm, pentru că boomul din construcţii nu putea ţine la nesfârşit. Cu retailerii străini care ne-au bătut la uşă nu am intrat în discuţii, pentru că ei voiau achiziţii, iar noi suntem prea tineri pentru a ne dori un exit din afacere”, spunea Ioan Ciolan într-un interviu pentru Ziarul Financiar. Primele semnale ale crizei financiare au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiţii, care şi-au îngheţat astfel proiectele de achiziţii în Europa Centrală şi de Est din cauza instabilităţii.

Astfel în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să oprească toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planurile de a intra în parteneriat cu acţionarii Ambient. Tranzacţia nu a mai avut loc. Finalul anului 2008 a adus atât o scădere a vânzărilor Ambient, cât şi restructurarea a 250 de locuri de muncă, justificată de strategia de reducere a costurilor, precum şi închiderea unor magazine. În fiecare oraş în care s-a extins, Ciolan înfiinţase o firmă prin asociere cu investitori din zonele respective, iar la sfârşitul lui 2008, toate cele 15 companii din grupul Ambient au fuzionat, dând naştere unui business cumulat de 230 de milioane de euro.

„Anul 2008 a fost un an dificil pentru Ambient din punct de vedere financiar. Am avut noroc că am finalizat reorganizarea în societate pe acţiuni, cu toate că fuziunea şi consolidarea ne-au costat peste 12 milioane de euro”, spunea antreprenorul la acel moment. După un 2008 dificil, urma să vină un 2009 şi mai rău, cifra de afaceri scăzând în acel an la 105 milioane de euro, faţă de 230 de milioane de euro în anul precedent. Pierderile erau de 20 de milioane de euro, de două ori mai mari într-un an.

După noi runde de disponibilizări, compania ajunsese la 1.600 de salariaţi în distribuţie şi retail. Începea o lungă perioadă de restructurări. În 2010, în echipa Ambient au fost cooptaţi directori din companii mai mari decât Ambient, pentru a gestiona traversarea crizei – directorul financiar fusese recrutat de la A&D Pharma, directorul de retail venea de la Altex, iar directorul naţional de vânzări – de la JTI. Cu această echipă, într-o perioadă în care băncile erau extrem de reticente în acordarea de credite, Ambient a reuşit să obţină o finanţare de 5 milioane de euro de la un consorţiu format din nouă bănci, pentru a refinanţa o datorie şi a plăti furnizorii.

Despre o potenţială atragere a unui alt acţionar în firmă, Ioan Ciolan spunea că este „o discuţie pe care o minte înţeleaptă o poate aborda în orice moment. O uşă este deschisă oricând”. Restructurările au continuat, iar personalul a ajuns să numere 1.100 de oameni. „«Perfuziile» noastre pentru «resuscitare» au fost restructurarea la sânge, cu supravegherea consultanţilor de la Roland Berger, şi recrutarea unei noi echipe de management.”

Cititi aici materilul integral