De unde vin fructele de mare
Despre fructele de mare din restaurante sau magazine cei mai multi stiu ca sunt un soi de delicatese. Putini stiu insa cat de complicat si de riguros este traseul pe care trebuie sa-l parcurga din momentul in care sunt pescuite si pana cand ajung in farfurie.
In 20 de minute, Adriana Radianu, directorul de vanzari al R Family Prodservcom, unul dintre cele cateva zeci de firme importatoare de fructe de mare din Romania, a primit nu mai putin de sase telefoane din partea clientilor. Unii isi reinnoiau comezile, altii cereau oferte de pret, iar altii cautau specialitati noi pe care sa le introduca in meniu. Asta pentru ca era o zi de miercuri, cand, de obicei, telefoanele suna de zor si anunta comenzile pentru vineri, ziua in care Radianu, la randul ei, trimite lista mai departe furnizorilor sai de marfa.
Cel mai mare furnizor al sau e in Olanda, intr-un sat de pescari, cu 40.000 de locuitori si 40 de firme care se ocupa cu acest tip de comert. Adica o firma la 1.000 de locuitori. Din Urk (aceasta este denumirea satului de pescari olandez) se aprovizioneaza cu produse proaspete firma pe care o conduce Adriana Radianu, dar si cele mai multe firme care comercializeaza peste si fructe de mare in Romania. De altfel, in Olanda este si una dintre cele mai mari burse de peste din lume.
In fiecare saptamana, comerciantii modifica preturile si, in functie de ce se intampla aici, isi schimba politica de preturi si ceilalti exportatori din lume. Iar diferenta de pret intre produsele proaspete si cele congelate este ca de la cer la pamant. "Sa gatesc fructe congelate? Niciodata!", spune, aproape ofensat de intrebare, Joseph Haddad, bucatarul-sef de la Casa Vernescu din Capitala, care de-a lungul carierei sale a gatit pentru personalitati precum Bill Clinton, printul Juan Carlos al Spaniei, Madonna sau Michael Jackson. Asa ca e foarte pretentios atunci cand vine vorba de produsele pe care le comanda si le primeste - trebuie sa aiba forma, dimensiunea, culoarea si textura potrivite, sa fie pastrate in recipientele adecvate si sa nu fi fost pescuite de prea mult timp. In general, Haddad spune ca isi trimite comenzile la furnizor in fiecare duminica noapte si se asteapta ca fructele sa nu ajunga mai tarziu de marti.
Pentru toate acestea, pretul platit nu este nici pe departe mic. Un kilogram de icre negre, de exemplu, costa 1.200 de euro, iar acesta este doar pretul de la furnizor. Tocmai de aceea, felurile de mancare pe baza de fructe de mare sunt trecute la categoria "specialitati" in restaurante, unde o portie de homar variaza in jurul sumei de 200 de lei, iar langustinele sau scoicile Saint Jacques se apropie de 100 de lei pentru o portie. Putini stiu insa ca pentru cele mai multe dintre delicatese, timpul scurs de la momentul in care sunt pescuite pana cand ajung in farfurie, este de cel mult 48 de ore, orice ora in plus facandu-le mai putin valoroase. Traseul pe care il au de parcurs este foarte bine organizat si, dintr-un punct in altul, nu prea exista timpi morti, asa incat de la pescari si pana la sefii bucatari ai restaurantelor sau directorii de achizitie din magazine exista o legatura foarte stransa. "Cei care le pescuiesc se imbarca dimineata, foarte devreme, pleaca in larg si seara se intorc in port.
De aici, fructele de mare sunt preluate de comercianti, depozitate in lazi frigorifice speciale si trimise catre cei care le-au comandat, prin avion, vapor sau camioane, in functie de cat de repede trebuie sa ajunga la destinatie", explica Adriana Radianu. Din momentul in care au ajuns in tara si pana in farfurie, timpul scurs se poate reduce si la o ora. Important de stiut este faptul ca in ciuda acestei goane nebune, exportatorii trebuie sa se mai preocupe de un lucru esential: efectuarea controalelor sanitare necesare, care sa indice faptul ca fructele de mare pot fi mancate fara niciun pericol. Toate aceste formalitati trebuie facute, de asemenea, contratimp - controale sanitare, aprobari de transport, evaluarea calitatii etc. Din fericire pentru comercianti, daca pana nu demult controalele sanitare erau reluate si in momentul in care ajungeau in Romania, de curand nu mai este nevoie de o analiza suplimentara decat pentru pestele si fructele de mare care sunt aduse din afara Uniunii Europene, adica din asa-numitele "piete terte", cu norme sanitare diferite, care impun noi verificari in fiecare tara in care sunt aduse.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro