Diminetile sunt linistite la City Mall. La fel si amiezele sau serile, iar zarva specifica unui centru comercial in zilele de weekend are parca o intensitate mai redusa.

Istoria de circa sase ani a celui mai mic mall din Capitala este, intr-o anumita masura, similara cu cea a pietei imobiliare in ansamblul ei. Primit cu entuziasm, proiectul s-a vandut de mai multe ori, timp in care valoarea s-a triplat, iar acum, dupa venirea crizei, valoarea s-a prabusit si cei mai multi consultanti au descoperit ca ii cam lipseste un concept adecvat. "Repozitionarea s-a transformat intr-o rezistenta impotriva crizei si mai putin intr-o schimbare fundamentala a mixului", spune Razvan Gheorghe, directorul general al Cushman & Wakefield Romania, compania desemnata sa aduca imbunatatiri mixului de chiriasi ai proiectului.

Practic, acesta este cel mai invocat motiv de catre consultanti pentru a justifica rezultatele mai degraba modeste inregistrate de City Mall, desi in 2005, cand a fost deschis, era doar al treilea centru comercial de tip mall, dupa Bucuresti Mall si Plaza Romania, fiind situat la doar cateva minute de centrul Capitalei.

"A avut un inceput dificil pentru ca nu a fost suficient de atractiv, in absenta ancorelor. Nu a avut cinematograf de la inceput, acesta fiind perceput ca un punct slab, la fel ca si absenta unei ancore puternice pe segmentul FMCG sau a unui magazin electro-IT", comenteaza Georgiana Andrei, directorul departamentului de retail din cadrul Colliers International.

Ba, mai mult, completeaza Razvan Gheorghe, nici desele variante (de repozitionare) incercate de-a lungul timpului nu i-au facut foarte bine centrului comercial, a carui zona de magazine de imbracaminte si incaltaminte are si acum "o imagine neclara". Si daca tot vine vorba de modificari dese, nu trebuie uitate, adauga un alt consultant, schimbarile de management. Nu in ultimul rand, unele dintre decizii au fost luate, potrivit altor consultanti, doar pentru a maximiza pe termen scurt valoarea proiectului, pentru o eventuala vanzare, asa cum a fost cazul brandurilor mai putin cunoscute, dar care erau dispuse sa plateasca si chirii mai mari.