Ceata permanenta in care s-a aflat piata muncii in ultimii doi ani, mersul pe bajbaite si speranta permanenta ca revenirea economica e pe-aproape au facut rau companiilor si angajatilor deopotriva. O privire in urma arata ca a avut loc o deteriorare de neignorat a relatiei dintre angajati si angajatori, a felului cum angajatorii se raporteaza la bani, dar mai ales a felului cum angajatii se raporteaza la munca lor. S-a intamplat tocmai pentru ca gestionarea a tot ceea ce tine de resursele umane dintr-o companie s-a facut pripit si, de multe ori, fara o analiza clara a scopului si a efectelor posibile.In 2009, criza financiara a insemnat restructurare si reducere de costuri.

Una dintre primele masuri luate de companii a fost sa concedieze si sa externalizeze activitati, precum calcularea si plata salariilor, contabilitatea, intretinerea sistemelor IT sau recrutarea de personal. Daca in 2008 rata de externalizare a activitatilor de resurse umane era de 10%, in 2009 a crescut la 17% si probabil ca tendinta s-a mentinut si in 2010, in conditiile in care companiile ce ofera servicii externalizate au avut o crestere a numarului de clienti. S-a marit si rata incetarilor involuntare ale contractelor de munca, adica rata concedierilor. In 2008, aceasta rata era de 1,3%, in timp ce in 2009 a urcat pana la 7,3%, arata studiul care masoara eficienta capitalului uman, Saratoga 2010, realizat de PricewaterhouseCoopers si publicat in februarie 2011. Anul trecut a adus o stagnare sau poate chiar o scadere a ratei concedierilor, avand in vedere ca majoritatea companiilor incheiasera inca din 2009 planul de disponibilizari.

Una dintre criticile pe care autorii studiului le aduc companiilor romanesti este ca nu au remodelat procesele de afaceri si nici nu au regandit pozitia oamenilor in organizatie, preferand sa opteze pentru cel mai putin recomandat tip de restructurare - concedierile. Mai simplu ar fi fost, cred specialistii de la PricewaterhouseCoopers, sa opereze miscari laterale, precum mutarea oamenilor dintr-un departament in altul sau specializarea pentru o arie de competenta superioara. Datele sunt relevante - in 2009, rata promovarilor interne a scazut de la 4,8% la 1,6%, iar recrutarile interne au ajuns si ele la un nivel minim: de la 11,1% in 2008 la 1,3%.

Totusi, se observa o scadere de 30% a ratei de fluctuatie a personalului, ceea ce inseamna, implicit, o crestere a loialitatii angajatilor. "Aceasta loialitate nu trebuie confundata cu o legatura onesta intre angajat si companie. Pur si simplu este generata de stagnarea pietei muncii si disparitia ofertelor de angajare", spune Lavinia Tanculescu, manager al departamentului de consultanta in resurse umane de la PricewaterhouseCoopers. De fapt, angajatii sunt frustrati din cauza lipsei de oportunitati de angajare si a unei mai mari incarcari pe post, aparuta dupa ce fiecare departament a ramas cu un numar minim de personal.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului Saratoga vizeaza gradul de rentabilitate a angajatilor. In Europa de Vest, o companie care investeste un euro intr-un angajat primeste inapoi 1,16 euro. Pe tot continentul, rata de recuperare a investitiei este de 1,17. In Romania, un angajator care investeste un euro intr-un angajat primeste inapoi mai mult decat oriunde - 1,53 euro. Suntem, cu alte cuvinte, printre cei mai rentabili angajati din Europa. Rentabilitatea vine de pe urma faptului ca, raportate la costurile totale, cheltuielile companiilor cu salariile sunt de aproape trei ori mai mici decat in alte tari din Europa. Prin urmare, este destul de simplu pentru angajatorii de la noi sa aiba angajati rentabili, atata vreme cat nu investesc prea mult in ei.

Atribuit cate unui sector de activitate in parte, indicatorul rentabilitatii arata rezultate diferite. Spre exemplu, sectorul bunurilor de larg consum pare sa fi fost printre cele mai afectate, inregistrand cea mai mica rata a veniturilor pe numarul de angajati, profituri negative, descresteri in ceea ce priveste acordarea de bonusuri de performanta si comisioane din vanzari si cea mai scazuta rata a rentabilitatii fortei de munca. Totusi, angajatorii din FMCG au avut in 2009 cele mai scazute costuri cu forta de munca - aproximativ 8.300 de euro pe an, in scadere fata de 2008, cand o companie platea circa 11.300 de euro pe an pentru salariile angajatilor. In acelasi sector observam cea mai ridicata rata a fluctuatiei de personal (24%), cea mai mare rata a recrutarilor externe (16,1%), dar si cele mai mici costuri alocate recrutarii - circa 250 de euro pe an pentru fiecare angajat recrutat.