Directorul general executiv al băncii, Jamie Dimon, spune că pierderile ar putea ajunge la 3 miliarde de dolari, pe măsură ce banca va închide, în următoarele luni, poziţiile angajate de biroul londonez de tranzacţii cu instrumente financiare derivate. Pierderea nu este mică, dar nu va clătina situaţia financiară a gigantului american, una dintre cele mai profitabile bănci ale momentului, cu un rezultat net de aproape 19 miliarde de dolari anul trecut, urmat de un câştig de 5,4 miliarde de dolari în primele trei luni din 2011. De altfel, JPMorgan Chase se poate lăuda cu performanţe chiar şi în timpul crizei creditelor ipotecare subprime şi crizei financiare mondiale, când s-a numărat printre (foarte) puţinele bănci care au reuşit să rămână profitabile.

Mai greu de exprimat în cifre sunt daunele de reputaţie şi prestigiu atât pentru JPMorgan Chase, cât şi pentru Jamie Dimon. Totodată, pierderea înregistrată pe poziţii de risc ce nu ar fi trebuit să treacă în cel mai bun caz de controalele interne ale băncii, sau în cel mai rău caz pe sub radarul autorităţilor, oferă "muniţie" politicienilor, analiştilor şi exponenţilor societăţii civile care insistă destul de gălăgios, de la criza financiară încoace, pentru înăsprirea şi consolidarea reglementărilor şi mecanismelor de supraveghere care guvernează industria financiară.

JPMorgan Chase este cea mai mare bancă americană după active şi capitalizare, creditată în industria financiară cu "inventarea" managementului riscului. După cum sublinia recent şi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, JPMorgan este una dintre cel mai bine administrate bănci, iar Jamie Dimon este unul dintre cei mai "deştepţi" bancheri ai generaţiei sale. Cum a ajuns o instituţie cu o asemenea reputaţie într-o astfel de situaţie ruşinoasă pare greu de explicat. Investigaţiile declanşate în urma incidentului - de către bancă, autorităţile financiare din SUA, justiţie (prin FBI) şi acţionari - sunt abia la început, iar anchetatorii se confruntă cu o cauză destul de complexă.

Pariurile balenei

La începutul lunii aprilie, în presa internaţională au apărut informaţii potrivit cărora Bruno Michel Iksil, un trader de origine franceză al JPMorgan, cunoscut drept "Balena de la Londra", a făcut pariuri uriaşe pe piaţa derivatelor de credit, unde fondurile de hedging şi băncile joacă pe şansa de intrare în default (incapacitate de plată) a companiilor. Surse din piaţă - traderi rivali "arşi" de strategia Balenei - au afirmat atunci că Bruno Iksil a acumulat poziţii atât de mari încât provoacă mişcări de preţ pe o piaţă de 10.000 de miliarde de dolari.

Conducerea JPMorgan a încercat să găsească justificări pentru situaţie, afirmând că tranzacţiile au un rol de hedging. La scurt timp, Wall Street Journal scria, citând parcă aceleaşi surse - traderi de la fonduri de hedging - că Bruno Iksil a încetat să efectueze astfel de tranzacţii, însă rivalii săi din piaţă şi-au asumat colectiv poziţii împotriva pariurilor traderului JPMorgan, căutând să-l "scufunde" şi să se răzbune pentru durerile de cap provocate de strategia sa.

La 13 aprilie, JPMorgan Chase a prezentat raportul financiar pentru primul trimestru, iar în cadrul evenimentului directorul financiar executiv al băncii, Doug Braunstein, a declarat că instituţia nu are motive de îngijorare privind poziţiile asumate pe piaţa derivatelor de Chief Investment Office - biroul londonez de trading cu derivate unde activa Iksil. Tot atunci, Jamie Dimon a calificat dezbaterile din presă privind situaţia drept "o furtună într-un pahar cu apă".

->>> CONTINUAREA - vezi pag. a 2-a