Henri Negresco a părăsit Bucureştiul la 15 ani, îndreptându-se spre Paris. De acolo ajunge pe Riviera Franceză, unde începe să lucreze la un restaurant. Urcă în ierarhii şi devine directorul restaurantului Helder, apoi directorul Casino Municipal de Nice şi al restaurantului Casino d'Enghien-les-Bains.

La Casino Municipal îl va întâlni pe arhitectul Edouard Niermans, care va construi hotelul şi pe Alexandre Darracq, care va finanţa proiectul. Niermans va colabora cu Gustave Eiffel, creatorul celebrului turn parizian, care va construi scheletul metalic pentru pavilionul de sticlă al Salonului Regal.

La deschidere, hotelul a atras o clientelă cât se poate de selectă: industriaşii americani Vanderbilt şi Singer, regina Amelie a Portugaliei sau membri ai familiei Romanov.

În timpul primului război mondial hotelul a devenit spital, iar Henry Negresco devine cavaler al Legiunii de Onoare. Dar la finele războiului Henry Negresco îşi pierde averea şi moare la Paris în 1920.

O firmă belgiană cumpără hotelul, care cade încet-încet în uitare. Este preluat de Jean-Baptiste Mesnage, iar fiica acestuia, Jeanne Augier, soţia avocatului şi omului politic Paul Augier se va ocupa de repunerea hotelului pe linia de plutire: tablouri, statui şi multe alte opere de artă fac din Negresco un hotel - muzeu.