Banii au miros

Postat la 04 februarie 2008 14 afişări

Alchimia nu a murit. Doar si-a schimbat numele si domeniul de activitate. Si uite asa, alchimistii moderni, botezati "aromatisti", nu mai incearca in zadar sa transforme metalul in aur, fiind prea ocupati sa asorteze intre ei compusii chimici astfel incat sa obtina arome care stau la baza unei industrii in valoare de 18 miliarde de dolari.

Cam ce savoare ar trebui sa aiba un gust erotic? In calitatea ei de aromatist principal al companiei International Flavors & Fragrances, Marie Wright este platita sa stie raspunsul la aceasta intrebare. Profesia ei consta in combinarea si asortarea nenumaratilor compusi chimici naturali sau artificiali astfel incat esentele inchipuite de ea sa se potriveasca profilelor de gust ce corespund unor nume eterogene ca Virgin sau Muskberry sau mai obisnuitelor arome ca zmeura sau artarul.

Nu ar reusi sa duca la capat o asemenea sarcina, nu foarte usoara, recunoaste ea, fara diploma de licenta in chimie obtinuta de la Universitatea Kings din Marea Britanie si fara inspiratia pe care si-o ia periodic din domenii ca moda, design, fotografie sau arhitectura. "Cea mai mare parte a muncii mele are de fapt foarte putin de a face cu munca de laborator, in schimb imi pretinde sa gandesc si sa-mi pun imaginatia la contributie", spune Wright. I.F.F. este unul dintre cele mai mari nume din industria aromatica, fiind responsabila pentru o mare parte din aromele utilizate de marile companii din industria alimentara. Aromele inchipuite de IFF se regasesc astfel in mai toate produsele de pe rafturile supermarkeurilor, in afara fructelor si legumelor proaspete sau a produselor din carne, de la chipsuri la pasta de dinti sau inghetata. Industria aromelor este de altfel una cat se poate de puternica, generand anual o cifra de afaceri mai bine de 18 miliarde de dolari.

Iar profesia de aromatist este una cat se poate de plina de provocari. Pentru asta poate depune marturie chiar Wright care s-a trezit intr-o dupa-amiaza oarecare ca trebuie sa descopere ce aroma si ce gust ar trebui sa aiba eroticul, pentru o linie japoneza de dulciuri realizate din branza tofu. Confruntata cu o asemenea provocare, intr-o prima faza ea incearca sa-si imagineze ce gust ar trebui sa aiba o anumita aroma, pornind de la numele acesteia si ceea ce ii evoca acesta, iar apoi incepe sa suprapuna tot felul de straturi de arome in incercarea de a obtine ceva cat mai apropiat de imaginea olfactiva pe care si-a construit-o. La sfarsitul acestui proces, Wright s-a hotarat ca dulciurile "erotice" ar trebui sa aiba o aroma completa, un mix de transpiratie, frisca, vanilie, mosc si miere.

"Pentru mine ideea de erotic trebuie sa aiba ceva dulce, dar si usor murdar in ea si de aceea am inclus niste note animalice, ce aduc a transpiratie, a chemare primara", spune Wright. "O provocare in plus a fost faptul ca aroma construita de mine trebuia sa acopere nota puternica a aromei de soia din dulciuri."

Wright si-a inceput cariera cu un post de chimist in cadrul unei companii din industria alimentara, analizand compozitia aromelor din diversii agenti indulcitori inainte de a obtine primul ei job ca aromatist in cadrul firmei de top Bush Boake Allen, care mai tarziu a fost cumparata de I.F.F. "Aici am descoperit pentru prima oara cat de vasta este de fapt lumea aromelor", spune ea. A urmat un program de traininig care s-a intins de-a lungul a doi ani, timp in care a invatat totul despre compusii chimici care intra in componenta aromelor alimentare si cum interactioneaza acestea cu diferitele produse, de la bauturi la dulciuri si .paste de dinti. "Ce am invatat in acei doi ani reprezinta cam toata partea teoretica cuprinsa de aceasta profesie. Restul este, in proportie de 99%, creativitate si experienta", spune ea. Simtul gustului lui Wright este acum atat de ascutit incat poate recunoaste imediat persoana responsabila pentru fiecare aroma din produsele pe care le degusta. In acelasi fel in care pictorii isi dezvolta o semnatura cromatica personala, unica, "exact la fel se intampla si in cazul aromatistilor", crede ea. De exemplu "pot recunoaste oriunde aroma de vanilie creata de Mike Zampino", spune sigura pe ea Wright, facand referire la un coleg de breasla recunoscut ca expert in ceea ce priveste aromele vanilate. "De acum o pot repera oriunde."

"Biroul" lui Wright este un laborator intesat de sticlute maronii si canistre albe impodobite cu etichete ce poarta nume precum cis-3-hexanol sau gamma-decalactone, doi dintre principalii compusi care alcatuiesc ispititoarea aroma de capsuni. Masa de lucru este imaculat de curata, populata doar de instrumentele strict necesare - cantare, pahare de masurat si alte cateva echipamente indispensabile. Un element aparte diferentiaza laboratorul lui Wright de altele: intreaga incapere miroase apetisant a zmeura proaspat culeasa. Asta deoarece unul dintre asistentii ei tocmai a eliberat o mica picatura de lichid colorat din imensa pipeta pe care o tine in mana intr-un pahar gradat, iar in doar cateva secunde aroma bogata de gem de zmeura invadeaza toate colturile incaperii. "El tocmai adauga acum notele fructate in aroma", explica Wright. "Sulfitul de dimetil este responsabil pentru acest miros", spune ea. Desi o mare parte din timp il petrece in laborator, o parte importanta din munca lui Wright este constituita de intalnirile cu clientii si de sedintele cu marketerii si dezvoltatorii de produse in care discuta teme precum studiul consumatorilor si pietele-tinta vizate. "Din punctul meu de vedere as putea spune ca in aceasta industrie nu este loc pentru prototipul omului de stiinta antisocial", spune ea. Desi are in spate o lunga si glorioasa cariera, Wright spune ca nu evita niciodata o noua provocare. "De ce nu ar exista un biscuite sub forma varfului lui Empire State Building si daca ar exista asa ceva, ce gust ar trebui sa aiba? Nu ma pot opri sa ma gandesc la lucruri de genul acesta", spune ea.

Aromatist

Companii care angajeaza: marile companii producatoare de arome, precum International Flavors & Fragrances, Givaudan sau Firmenich; sau companii mai mici ca Aromatech si Flavor & Fragrance Specialties; ori diviziile de arome ale companiilor din industria alimentara, cum sunt Cadbury, Schweppes sau Kraft.

Unde sa cauti posturi libere: cercul aromatistilor este unul relativ inchis, iar aderarea la acesta aduce oarecum cu intrarea intr-o societate secreta, insa unele posturi libere din aceasta bransa sunt uneori anuntate online pe site-urile specializate, cum este de exemplu perfumerflavorist.com.

Nivel salarial: novicii in bransa sunt platiti cu circa 50.000 de dolari pe an, in timp ce superstarurile in materie castiga pana la 250.000 de dolari pe an.

Abilitati necesare: aspirantii au nevoie de o diploma in chimie sau chimie alimentara, un ascutit si precis simt al mirosului si o imaginatie nemarginita.

Numarul de posturi similare: cei mai multi aromatisti se gasesc pe continentul american, acolo unde lucreaza circa 500 de asemenea profesionisti, iar in restul lumii inca alti 500 de profesionisti completeaza lista.

Aromele lui Wright

Virgin: creata pentru a promova lansarea filmului "Parfumul", in 2006, aceasta aroma a fost incorporata in trufe de ciocolata si a fost construita dintr-o serie de ingredienti secreti, pornind de la o analiza a aromei extrase din - fara nici o gluma - buricul unui virgine.

Aroma de pere Generessence: linia de arome "Generessence", produsa de IFF, este realizata exclusiv din componentele gasite in fructul insusi.

Aroma Muskberry pentru o marca high-end de ciocolata si inghetata: aroma de stafide, intensa si adanca, este imbogatita de notele senzuale si relaxante ale notelor de mosc. Spune Wright despre crearea acestei arome neobisnuite: "Cateodata chiar simti ca fortezi limitele imaginatiei in incercarea de a captura aspectele emotionale ale unei arome".

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Banii,
au,
miros
/arta-si-societate/lifestyle/banii-au-miros-4074031
4074031
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.