Intr-o lume suprasaturata de fotografie, in care fiecare poseda macar o camera digitala, plus un telefon mobil dotat cu o camera de ultima generatie si zeci de albume ce adapostesc instantaneele personale, 2,9 milioane de dolari pentru o singura fotografie reprezentand un helesteu scaldat in lumina lunii frizeaza suprarealismul.Iar la inceputul secolului XX, atunci cand o mana de artisti si curatori americani printre care si Edward Steichen isi dedicau viata pentru a pleda dreptul fotografiei de a intra sub umbrela artei, e putin probabil ca acesta sa isi fi inchipuit ca o fotografie a sa va scoate din buzunarele colectionarilor aproape 3 milioane de dolari, spulberand toate recordurile in materie de fotografie de arta.Cu toate acestea, fosta cenusareasa a artei s-a transformat in mai putin de 30 de ani in cea mai dinamica si surprinzatoare piata din lumea artistica, colectionand recorduri cu viteza luminii. Daca in luna octombrie a anului trecut recordul de pret pentru o fotografie din secolul XX atingea 822.400 de dolari, o luna mai tarziu acesta era de 1,2 milioane de dolari. Peste numai trei luni avea sa explodeze pana la 2,9 milioane de dolari. La licitatiile de fotografie de primavara din New York numarul loturilor de fotografii care s-au vandut pe sume de sase cifre a sarit de la 25 anul trecut la 85 in acest an.Problema colectionarilor de fotografii este abundenta. Insa pe adevaratii colectionari cel mai mult ii distreaza tocmai cautarea, vanatoarea. Astfel, cei care stiu sa caute pot gasi adevarate chilipiruri. Iar pe masura ce piesele vintage vor deveni din ce in ce mai rare, valoarea acestora va creste de cateva ori, transformand o investitie cu aroma estetica intr-un profit cu parfum de prestigiu.Harta catre Sfantul GraalOdata ajunsi la intersectia dintre fotografie si arta contemporana, trebuie sa fiti cat se poate de atenti: aici bate vantul schimbarii, alimentat de moda si zvonistica, care poate ridica preturile pana la cer. Insa asta nu inseamna ca oportunitatile nu se pot gasi si la alte adrese.Cateva lucruri importante trebuie retinute inainte de a cauta oportunitatea unui plasament intr-o fotografie veche. In primul rand nu orice piesa veche este si vintage. Daca un negativ este realizat in 1940 de exemplu, fotografia nu este neaparat de aceeasi varsta cu acesta, copiile putand fi realizate ani sau chiar decenii intregi mai tarziu chiar de artist sau altcineva, sau chiar postum de catre un membru al familiei. Vintage-ul in fotografia de arta se refera la o fotografie imprimata cat mai curand dupa ce a fost facuta, atunci cand viziunea si intentia artistului este cat mai proaspata. Insa in arta regulile nu au decat un statut orientativ. Rick Wester, seful departamentului de fotografie a casei de licitatii newyorkeze Phillips de Pury, face referire in acest sens la piesele lui Ansel Adams, care obisnuia sa schimbe stilul fotografiilor sale prin developare. Luand ca exemplu piesa \"Moonrise, Hernandez\", fotografiile imprimate imediat dupa realizarea negativului sunt soft, in timp ce copiile tarzii au fost developate special pentru a crea contururi mai aspre si un contrast vizual pronuntat, vanzandu-se la fel de bine ca si celelalte chiar daca sunt mai tinere cu cateva decenii bune. Foarte indicata este documentarea asupra artistului si a perioadei din viata sa in care respectiva fotografie a fost facuta: si-a developat singur fotografiile? A alterat cumva negativele? A experimentat acesta cu diferite metode de developare? Raspunsurile la aceste intrebari sunt esentiale atunci cand este evaluata o opera. In plus, un factor care va influenta sensibil pretul este marimea editiei in care a fost scoasa respectiva fotografie, fiind vizate in general editiile mai mici de 20 de piese. Fotografia in tara chilipirurilorIn pragul unei asemenea explozii fotografice te-ai astepta ca si in Romania casele de licitatii sa fie asaltate deopotriva de colectionari si artisti. Insa nici una dintre casele de licitatii bucurestene nu tranzactioneaza fotografie. Asta deoarece interesul pentru asemenea investitii este sub cotele de avarie deocamdata. \"Din pacate, fotografia de arta la acest moment nu este privita ca o investitie; singurele locuri unde veti gasi tranzactionata fotografie contemporana sunt galeriile private ca Galeria Noua, Galeria HAG, Galeria Posibila, Galeria H\'art. Exista totusi o piata, un grup restrans de colectionari, oameni avizati, dar comparat cu ceea ce se intampla in Europa de Vest sau America, diferenta este foarte mare. Preturile sunt bune, in sensul de avantajoase, si multe din lucrarile tranzactionate apartin unor artisti ce sunt deja vanduti in galerii sau targuri internationale din Viena, Zurich, Berlin sau Paris\", spune Marius Ivan, curator al Galeriei Hag din Bucuresti. Dan Popescu, fondatorul Galeriei H\'art, observa si el o crestere relativ recenta a interesului pentru fotografie. \"Doar in ultimii ani se poate vorbi de o crestere a interesului corporatiilor in a achizitiona fotografie. De asemenea, si colectionarii privati incep sa cumpere arta pe acest suport - fotografia. Piata este momentan in crestere. Colectionarii, fie institutii fie colectionari privati, nu aveau obiceiul de a investi in fotografie. Odata cu aparitia galeriilor private de portofoliu, credibilitatea in mentinerea numarului de copii dintr-o serie fotografica a crescut. Trebuie spus ca neclaritatea cu privire la numarul de exemplare trase dintr-o serie constituia principala retinere in investitia in fotografie. Preturile au crescut simtitor. Ca estimare aproximativa, ele au crescut cu 50-60% in doi ani iar potentialul de crestere pe anumiti autori este foarte mare.\"Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana si posesorul celei mai valoroase colectii private de fotografie din Romania, potrivit informatiilor din piata, este mult mai pesimist in legatura cu realitatile pietei de fotografie romaneasca. \"Nu exista de fapt o piata pentru fotografie in Romania. Daca se vand niste piese la noi, atunci asta se intampla in mod sporadic si accidental, si asta deoarece intelectualul roman este format de litera si nu de imagine. Numarul celor care stiu cate ceva si colectioneaza fotografia de arta se limiteaza la un comando de pana in 100 de oameni. In rest, suntem o tara a chilipirurilor, in lipsa unui interes local strainii fiind cei care ne cumpara fotografia. In ceea ce priveste fotografia straina, aceasta ajunge la noi la niste preturi mult mai mari din cauza taxelor care le pot mari preturile cu pana la 40%\", spune acesta.Jocul cotatiilorCuratorii galeriilor nu sunt insa de acord. \"Artistii romani nu mai sunt dispusi sa vanda pe nimic. Am fost martor la o discutie dintre un artist si un potential client care a incercat sa cumpere o fotografie la un pret mai mic decat cota respectivului, iar acesta l-a refuzat scurt, deoarece era constient de cota pe care o are la Londra si in plus a spus ca nu isi poate permite sa se afle ca isi vinde lucrarile la preturi atat de mici fara a-si ruina cariera\", isi aminteste Ivan. Noua generatie de curatori si artisti este increzatoare in sortii de izbanda a fotografiei romanesti contemporane si se straduieste sa dinamizeze aceasta piata nou si timid formata. \"Noi tindem sa \"copiem\" tendintele internationale, ceea ce este un lucru bun dupa parerea mea. E bine sa mergem in pas cu ceilalti, mai ales in ceea ce priveste arta contemporana, si sa incercam sa-i prindem din urma. Deja, cred ca in urmatorii trei patru ani vom avea fotografi romani cu o cota foarte ridicata in strainatate\", explica Marius Ivan. Iar Dan Popescu este si mai optimist in legatura cu nivelul atins in fotografia romaneasca. In ceea ce priveste podiumul artistilor din fotografie, concluzia curatorilor este foarte clara: orice ierarhie este cat se poate de volatila, insa se poate vorbi despre artisti valorosi care au un ridicat potential de crestere.Este greu de facut un clasament al \"celor mai valorosi\" fotografi. Putem considera ca si criteriu cota lor pe piata, in tranzactiile existente si inregistrate la casele de licitatii, Christie\'s, Sotheby\'s, Philips. Conteaza foarte mult tirajul unei anumite fotografii, cate lucrari ale respectivului artist se gasesc pe piata, cat de usor este sa gasesti o asemenea lucrare (in sensul unei ritmicitati ca si numar de tranzactii ale artistului respectiv). Gradul de lichiditate al unei opere de arta este criteriul cel mai bun pentru a-ti da seama cat de bun este artistul respectiv ca investitie. Cu alte cuvinte: cat de greu iti va fi sa revinzi cel putin la acelasi pret lucrarea respectiva. Tendinta internationala arata ca preturile sunt intr-o ascensiune continua. Printre fotografii internationali foarte bine cotati se numara Helmut Newton, Richard Avedon, Anne Leibovitz, Herb Ritts, Vanessa Beecroft, Cindy Sherman, Catherine Oppie, in Romania fiind apreciati Ion Grigorescu, Iosif Kiraly, Alexandra Croitoru, sau Nicu Ilfoveanu. Intre fotografie si Bursa de ValoriCat despre investitii, nu exista un ghid, o metoda anume care sa dea rezultate: in acest domeniu totul se bazeaza pe moment si pe expresivitate.\"International, fotografia este de mult considerata ca fiind un mediu la fel de important ca oricare altul. Nu exista un stil care sa fi luat prim-planul. Criteriul vizual e unul important, cel conceptual de asemenea si proiectul general al unui autor. Incapatanarea de a ramane in joc si a face continuu arta este alt criteriu important\", explica Popescu. Apoi mai este criteriul pietei. Helmut Newton, inainte de a fi apreciat de lumea artistica, a fost apreciat de lumea modei. Astfel, a ajuns unul dintre cei mai valorosi fotografi din lume.\"Este adevarat, colectionarii sunt intr-un numar restrans, dar totusi exista. Acestia sunt oameni avizati, ce viziteaza in mod frecvent galeriile de arta, cunosc artistii, urmaresc evolutia acestora. Va mai pot face o singura observatie: foarte multi din acesti colectionari de fotografie de arta investesc foarte mult pe bursa\", concluzioneaza Ivan.200.000 de dolari pentru un album Carol Pop de SzatmariCea mai scumpa opera fotografica vanduta in Romania a fost un album de fotografie realizat de Carol Pop de Szatmari, primul fotoreporter de razboi din tara si totodata primul fotograf roman recunoscut international. Albumul, un amplu fotoreportaj despre razboiul din Crimeea, a fost vandut cu 200.000 de dolari, dar asta si deoarece poseda o valoare documentara inclusa, potrivit informatiilor din piata. \"Pond-Moonlight\", realizata de Edward Steichen in anul 1904 la New York, pentru care au fost platiti 2,9 milioane de dolari, a stabilit recordul absolut pe piata mondiala a fotografiei.