Inauntru e mai racoare, in urma ta, in hol, lasi ultimele raze de soare care raman captive dincolo de barele din fier care orneaza artistic usa. E putin curent, pentru ca toate usile din camerele vaste sunt deschise pentru a lasa spatiul sa curga in voie. Un pian tace in prima camera, redus la mutenie de o panza brodata asternuta pe clape. In momentul de reculegere pentru muzica pierduta il insotesc o canapea si doua fotolii artizanale cu tapiterie de catifea veche croite parca din capa unui rege batran.

Te opresti pentru un moment, pentru ca se aud voci si revii inapoi pe strada Plantelor, unde locuieste Eugen Kivu, directorul general al Villeroy Boch. Intri in camera din dreapta si esti invitat sa bei un ceai de menta dintr-un set de ceai vintage, din portelan. Te asezi in timp ce Kivu deapana povestea casei in care locuieste de 10 ani si care a apartinut vechii familii Miclescu.

"Prima oara cand am vazut casa pe dinafara mi s-a parut ca ma sfideaza, avea o prestanta aparte, inauntru spatiul era totusi meschin, camere blocate si coridoare inguste. Am cumparat-o si m-am apucat sa o reconditionez, insa nu am facut schimbari brutale, am vrut sa o las sa imbatraneasca in continuare natural. Am ales de exemplu pentru pereti o culoare ivoire, sub nicio forma alb tipator, am lasat usile doar partial vopsite pentru a da impresia de antic, iar ca design nu am vrut piese opulente, ci am vrut sa aleg lucruri care nu se deranjeaza intre ele, care traiesc fiecare cu personalitatea lor. Am pastrat doar o lampa din tot ce era in casa inainte sa o cumpar. Am multe piese de mobilier din anticariate", spune Kivu.

Si, intr-adevar, se simte o melancolie prafuita in setul cu canapea si fotolii Biedermeier din camera luminata, in dulapul din anticamera, in care Kivu tine seturi vintage de ceai si cafea, cu semnaturi cu traditie in eleganta ca Rosenthal sau Christofle sau in barul cu proportii japoneze si semnatura regala belgiana din biroul directorului. Pentru a ajunge in birou treci din nou prin camera cu pianul care obisnuia sa fie folosit la seratele muzicale cu dialoguri aprinse de instrumente, organizate de Kivu. Pe masa, in birou te astepti sa sune unul dintre cele doua telefoane negre vechi, trezind din somnul cultural toate foile si cartile amestecate pe masa, in geanta de piele de pe jos si in dulapul ticsit de cuvinte.

Intr-o alta camera, aparent banala altfel, sta pe perete un ceas cu forme ciudate care a uitat vanitos sa masoare timpul pentru a nu distrage cu nimic de la studierea sa in detaliu de catre cel care-l priveste. "Mi l-a facut cadou un prieten, pe care nu l-am vazut niciodata, avem o admiratie reciproca unul fata de celalalt si ne facem cadouri, insa fizic nu ne-am cunoscut inca", spune Kivu povestea ceasului. Pe peretii casei, alaturi de ceasul artistic, sunt si multe oglinzi, ovale sau rotunde, art deco in stilul anilor '30, si astfel, spatiul casei pare mai vast, obligata sa se dubleze in captivitatea ramelor.

Tablourile insa lipsesc cu desavarsire. "Tablourile sunt prea nelinistitoare, am multi prieteni pictori care mi-ar putea face cadou tablouri, insa nu vreau sa tulbur spatiul pe care l-am vrut linistit, alb si cat mai simplu", continua proprietarul casei.

Intr-un asemenea loc, simplu dar grandios prin aerul respectabil de antic, iti mai poti imagina cu usurinta cine tacute la mese lungi cu lumanari inalte si zgomot delicat de tacamuri de argint si pahare din cristal. "Nu mananc din pacate prea des seara acasa, insa atunci cand imi invit prietenii la masa sau organizez mici petreceri vara, imi place in mod deosebit sa scot in gradina canapele si mese. Faptul ca le scoti din setting-ul lor comun te face sa le observi mai bine, mobilierul vechi capata o noua alura, te duce cu gandul la o petrecere cu umbrele de soare din dantele si domni cu palarii de pe la 1900", continua Kivu.

Casa si gradina din str. Plantelor traiesc intr-o alta epoca. Eugen Kivu respira cu placere aerul onorabil al vremurilor apuse, iar toate acestea se pot doar intui daca se intampla sa treci pe strada asfaltata modern si sa ridici privirea spre casa veche cu cupola.