Transatlanticul QE2 este considerat unul dintre simbolurile secolului trecut si mai ales un simbol al istoriei de mare putere navala a Marii Britanii. Incarcat de istorie, dar invins in lupta cu mega-vasele momentului, QE 2 se va transforma in hotel plutitor in luna noiembrie. Guvernul din Dubai a platit 100 de milioane de euro proprietarilor de la compania Cunard, care fac parte din grupul Carnival Corporation, si a promis ca vasul va fi in continuare tratat ca o regina, dar sub un alt nume, ceva mai oriental - “Queen of Desert”.

Pe o piata a vaselor de croaziera pe care marii jucatori se lupta sa produca vase gigant, luxoase si foarte tehnice, retragerea unui vas depasit de vreme nu este nimic neobisnuit. Insa transformarea QE2 a starnit atat de multa valva pentru ca e ultimul vestigiu al unei ere legendare, cu vedete precum Titanicul - vase luxoase, unde clasele sociale erau clar delimitate, mesele servite la ore fixe, fiecare cina insemnand un pretext perfect pentru etalarea pieselor de haute-couture si a bijuteriilor de milioane.

Vasul a provocat controverse inca de la inceput, in primul rand din cauza lui “doi” scris cu cifra araba, neobisnuit atunci pentru denumirea unui vapor. Numele a fost inspirat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, insa singurele vase care pot purta numele monarhilor sunt cele din marina regala a Albionului. Astfel incat Cunard a trebuit sa faca o concesie si a folosit cifra araba pentru nume, semnificatia lui 2 fiind de a sublinia ca vasul este succesorul primului transatlantic, Queen Elizabeth. In septembrie 1967, cand a fost lansat la apa, cheiul din Clydebank, Scotia, localitate unde s-au infiintat in secolul al XIX-lea unele din marile santiere navale ale regatului, era invadat de bannere pe care era scris: “S-a terminat cu vasele plictisitoare”. QE2 a fost un vas al superlativelor - primul transatlantic cu utilitati in fiecare cabina, cu restaurante la inaltime si vedere panoramica, primul vas dotat cu un computer la bord pentru a monitoriza rezervele si consumul de carburant, primul vas care era potrivit atat pentru traversarea Atlanticului, cat si pentru croaziere, intr-un cuvant cel mai mare, mai puternic si mai rapid vas construit vreodata.

Patru decenii mai tarziu, este inca cel mai rapid vas care nu face parte din flota militara (poate calatori mai rapid cu spatele decat o fac unele vapoare cand merg inainte) si a navigat mai mult decat orice alt vas. QE2 a parcurs 5,6 milioane de mile, echivalentul a 12 calatorii catre luna si inapoi. Fiecare plecare se face dupa moda veche, pe ritmul fanfarei militare si in aplauzele celor prezenti.

Initial, interioarele au fost decorate in culorile nationale - alb, rosu si albastru -, dar in timp au trecut prin numeroase redecorari, pentru care se spune ca proprietarii de la Cunard Line au cheltuit de 10 ori mai mult decat investitia initiala. Cea mai mare reconditionare a fost in 1986, cand motoarele vasului cu aburi au fost inlocuite de noua motoare diesel, pentru a mentine viteza si pentru a reduce consumul imens de carburanti.

La inceput, echipajul era in totalitate britanic, ceea ce s-a dovedit a fi o problema din cauza mentalitatii. Unul dintre pasageri isi aminteste ca doi chelneri se aflau la bar, dezbatand cu voce tare urmatoarea runda de negocieri dintre sindicate si Cunard, timp in care o multime de pasageri asteptau la coada. Intr-un final, unul dintre stuarzi a intrebat morocanos: “Presupun ca vreti sa fiti serviti”. Un pasager a raspuns ca nici pe departe, isi doreste numai un carton si un pix. “Vreau sa scriu pe un carton <Sunt un ignorant si imi urasc slujba>, pe care sa il porti tu la gat”, a zis pasagerul, in aplauzele celor din jur. In timp, personalul vasului s-a transformat si in prezent provine din toate colturile lumii. Sunt multi care spun ca echipajul contribuie decisiv la calitatea voiajului. “Personalul de aici face ca intreaga experienta sa fie speciala”, spune Leonard Carson din Londra, care s-a imbarcat pe QE2 pentru 10 croaziere in jurul lumii si 16 traversari ale Atlanticului si si-a rezervat un apartament pentru ultimul voiaj.

Vaporul a ajuns sa aiba admiratori fideli, care spun povesti ce seamana mai curand cu cele din cartile de aventuri. Ronald Warwick isi aminteste de un uragan din 1995, cand vasul a fost lovit de un val de 30 de metri. “Aveai impresia ca se va indrepta direct catre stancile din portul Dover. Si-a continuat insa drumul, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, si sunt pasageri care nici macar nu si-au dat seama”, isi aminteste Warwick.

“Simti o emotie pe acest vas, un sentiment pe care nu il ai in alta parte”, zicea Carole Williams, un alt pasager. “Este o legenda britanica, a fost ultima sansa de a calatori cu ea. Ne simtim ca si cand facem parte din istorie.” Williams a calatorit pe QE2 ultima data anul trecut, cand vasul a implinit 40 de ani.

In cele patru decenii de viata, ultimul mare transatlantic, cum a fost supranumit, a fost martorul unor evenimente istorice, de la celebrele baluri Ascot din Queen’s Salon si pana la “Swinging Sixties”, concertele din Grand Lounge care se terminau intotdeauna cu publicul in picioare cantand “You’ll Never Walk Alone” al lui Elvis Presley. James Murray, care supravegheaza personalul din restaurantul Mauretania si care lucreaza pe vas de la primul voiaj, a intampinat personaje precum actorul american James Cagney, cantareata britanica Dame Vera Lynn sau sultanul Selangor. Isi aminteste ca sotia generalului american Lewis Hershey si-a facut aparitia la o cina purtand bijuterii in valoare de 7 milioane de dolari, pentru ca a considerat ca este singurul loc din lume unde le poate etala.

De altfel, QE2 este printre putinele vase de croaziera unde codurile vestimentare se aplica inca strict, cel putin in anumite saloane. Barbatii sunt obligati sa poarte camasa si sacou, singura concesie fiind in privinta cravatei, care poate lipsi. Mai exista detalii care amintesc de vremurile in care delimitarea pasagerilor pe clase sociale era ferma - de exemplu, lifturile refuza si acum sa se opreasca la anumite etaje. Delimitarile au fost insa uitate, singurul salon unde si in prezent accesul este permis exclusiv elitelor fiind Queen’s Grill. Incaperea lunga si stramta nu e neaparat atractiva prin confort, cat prin accesul exclusiv: n-ai acces aici decat daca ai cumparat cel mai scump bilet.

Ultimul voiaj spre Dubai, din 11 noiembrie, s-a vandut in totalitate - biletele pentru calatoria din Southampton catre Dubai s-au epuizat in 36 de minute, desi pretul a pornit de la 3.700 de lire sterline. Au mai ramas bilete pentru ultimele croaziere din Europa si cele pe Mediterana, iar preturile pornesc de la 1.777 de lire sterline. Dar, pentru ca pana la urma un vas isi dezvaluie personalitatea doar atunci cand navigheaza, indiferent cat de multa atentie ii va acorda guvernul din Dubai, cel mai mare transatlantic din Marea Britanie va deveni in cele din urma un simplu hotel sau cel mult o atractie turistica.