Burberry, spre exemplu, a renunţat la parteneriatul cu Inter Parfums care îi producea parfumurile şi l-a angajat pe Francis Kurkdjian, responsabil de crearea de parfumuri pentru Yves Saint Laurent, Giorgio Armani, Versace sau Dior. Tendinţa a început însă cu Frederic Malle, care a luat hotărârea de a menţiona pe sticluţe numele specialiştilor ce lucrau la parfumurile sale, permiţând astfel publicului să asocieze aroma preferată cu un creator anume ale cărui creaţii să le caute, iniţiativă urmată şi de alte branduri. La rândul său, casa Jean Patou l-a angajat pe Thomas Fontaine, iar Louis Vuitton l-a angajat pe Jacques Cavallier anul trecut, creator al L'Eau d'Issey pentru Issey Miyake.

Nu toate casele de modă au însă "nasul" propriu, preferând să colaboreze cu producători importanţi în domeniu, cum ar IFF sau Givaudan, ori chiar Procter & Gamble, care produce parfumurile Gucci şi Dolce & Gabbana, considerând că astfel ţin costurile sub control şi beneficiază de o experienţă pe care ar dura prea mult s-o dobândească prin forţe proprii ori că "nasul" unic le permite să producă doar o gamă limitată. Adepţii specialistului propriu în parfumuri susţin că avantajul competitiv adus de acesta este că produsele realizate de el ies mai uşor în evidenţă în raport cu cele ale concurenţei.